Publicitate

Una dintre cele mai vechi promisiuni ale Bucurestiului fata de Moldova a început sa fie îndeplinita dupa 164 de ani. Istoricii consemneaza faptul ca, la momentul 1859, când s-a discutat despre mutarea capitalei din Iasi în Bucuresti, una dintre promisiunile facute Moldovei a fost aceea ca se va înfiinta un drum de mare viteza care sa lege cele doua capitale.
„Ziarul de Iasi” a scris în mai multe rânduri despre aceste promisiuni, care au fost ulterior reluate de politicienii care veneau la Iasi, în special cu ocazii festive.

Anul acesta, la 164 de ani de la momentul formarii statului român pe 24 ianuarie 1859, promisiunea începe sa prinda contur: au început sa apara primele santiere pe A7, prima autostrada de pe teritoriul Moldovei, cu exceptia celor câtiva kilometri de centura a Bacaului. Fiind fonduri acordate prin PNRR, pentru a nu fi pierdute, santierele trebuie sa fie încheiate pâna în 2026.

„Ziarul de Iasi” va prezinta din nou, cu ocazia zilei de 24 ianuarie, un inventar al tuturor promisiunilor primite de capitala Moldovei la momentul 1859, la data unirii, pentru a accepta mutarea capitalei catre Bucuresti.

Capitala s-a dus spre Bucuresti, dar banii si investitiile au lipsit

În ciuda puternicelor proteste antiunioniste de la Iasi, importanta unirii a fost vazuta la momentul respectiv de cei mai importanti oameni politici ai vremurilor, din ambele principate. Ramâne însa în istorie ceea ce a spus Mihail Kogalniceanu – „Chiar de-ar creste iarba pe strazile Iasului, trebuia sa facem unirea“.

Riscurile pentru Moldova erau mari prin acceptarea mutarii capitalei la Bucuresti, fiindca la momentul 1859, din punct de vedere economic, istoricii spun ca Iasul era un pol în crestere, desi avea doar circa jumatate din populatia Bucurestiului – 60.000 fata de 120.000.

Dupa unire, însa, cu plecarea elitei, a ziarelor, a revistelor culturale, a negustorilor si a multora dintre boieri, spre capitala, unde erau si institutiile principale ale statului, cresterea Iasului a stagnat.

Însa, daca aceasta stagnare a cresterii a fost asumata, Iasul a asteptat promisiunile facute în 1859: drumuri care sa o lege de capitala, investitii banesti în infrastructura, în dezvoltarea locala. O parte din promisiuni au fost repetate si la momentul 1918, dar multe dintre ele au ramas neonorate pâna astazi.

„Ce s-a întâmplat dupa ce s-a mutat capitala? Din punctul de vedere al populatiei, care este poate cel mai bun barometru: Iasul este singurul oras din România care creste aproape nesemnificativ în acea perioada. Cu chiu, cu vai, populatia se mareste cu vreo 15.000 de locuitori pâna la 1899, si diferenta se vede la 1930 – Iasul avea 100.000 de locuitori, Bucurestiul avea aproape de sase ori mai mult. Din punct de vedere economic s-a prabusit bursa, cum s-ar spune astazi. A cazut piata proprietatilor, preturile proprietatilor si ale imobilelor. Iar dupa aceea, la Iasi nu s-au mai facut investitii. De aceea, economic vorbind, în perioada respectiva, Galatiul, Braila s-au dezvoltat mult mai repede decât Iasul, fiindca erau porturi la Dunare”, scrie profesorul si istoricul iesean Gheorghe Iacob în cartea sa „Istoria, între adevar si manipulare”.

Carol I ar fi trebuit sa petreaca sase luni pe an la Iasi

Alte promisiuni au fost facute si în 1866, când Carol I a vizitat Iasul pentru prima data ca rege. A venit la scurt timp dupa o serie de proteste antiunioniste care au avut loc în capitala Moldovei si la care a participat, între altii, si Ion Creanga.

Atunci, Carol I a primit un memoriu cu mai multe puncte prin care iesenii cereau ca Iasul sa nu fie lasat în uitare. Au cerut atunci ca regele Carol I sa fie uns domn la Iasi, sa locuiasca sase luni pe an în capitala Moldovei de unde sa conduca tara, cereau sa fie mutata Curtea de Casatie la Iasi si o serie de drepturi economice, inclusiv un drum de mare viteza care sa lege Iasul de Bucuresti.

Însa, în cei 48 de ani de domnie, desi a numit Iasul a doua sa capitala sau capitala sa culturala, Carol I a avut doar 18 vizite, în care a stat trei-patru zile.

„Rezultatul nu a fost neaparat pe masura asteptarilor. Curtea de Casatie nu s-a mai mutat fiindca inclusiv moldovenii nu au fost de acord, din varii motive, si prin 1880, din punct de vedere economic, au primit niste mosii din jurul Iasului niste compensatii de vreo 10 milioane în leii de atunci. Compensatiile au fost nesemnificative, si despre care unii zic ca au creat mai multe probleme. Deci Iasul, practic, a avut acele edificii si orgoliul a fost, într-un fel, satisfacut, prin faptul ca, în toate cuvântarile lui, Carol I spunea ca Iasul este a doua sa capitala, într-un fel, orgoliul iesenilor a fost satisfacut”, mai spune profesorul Iacob în cartea sa. 

Citește toată știrea

164 de ani a durat ca politicienii să înceapă onorarea unei promisiuni făcute la unirea din 1859
Publicitate