Nu suntem mai putin „patrioti” decât altii, daca asta i-ar trece cuiva prin cap sa decreteze. Suntem în linie, în spiritul vremii. Azi, fata de cum era „pe vremuri”, oamenii se simt mai putin atasati de statul de care apartin ca cetateni, iar asta e o problema a statelor actuale si nu a „popoarelor”.
În cazul unui razboi în care Romania ar fi atacata, doar jumatate dintre români declara ca ar lupta sa-si apere tara, ne spune un sondaj INSCOP din noiembrie anul trecut. Restul, fie s-ar ascunde pâna s-ar încheia razboiul (11,8-), vreo 20- spun ca ar emigra, 5.6- declara ca si-ar scoate un certificat medical ca sa fie declarati inapti de lupta, iar unii nu vor sa raspunda la întrebare.
Între timp s-a relansat dezbaterea privind reintroducerea armatei obligatorii. Nimic oficial, nimeni din conducerea statului sau a armatei nu a vorbit despre asta, totul a pornit de la o declaratie a sefului Armatei despre un proiect cu privire la armata voluntara. Cum spiritele s-au inflamat un pic, a iesit imediat Nicolae Ciuca, seful PNL si general în rezerva, sa le mai calmeze, îndemnând populatia sa nu se sperie. Dar faptul în sine ca din aparent nimic s-a ajuns la discutii publice si dezmintiri oficiale, arata ca tema e extrem de sensibila.
Tot anul trecut, în mai-iunie, un alt sondaj de opinie, Barometrul Civic, arata ca tot jumatate dintre români, cred ca armata ar trebui sa fie obligatorie. Nu stim daca e aceeasi jumatate care spune ca ar lupta sa-si apere tara în caz de razboi, dar asta e mai putin important. Datele ne spun însa ceva despre starea de spirit a românilor.
Unii ar putea trage concluzia ca s-a cam dus patriotismul, ca românii nu-si mai iubesc tara ca pe vremuri si par sa aiba dreptate. Cei mai degraba saritori sa-si apere tara, cel putin din vorbe, si mai favorabili armatei obligatorii sunt cei mai în vârsta. Întreaba-ti parintii sau bunicii si te vei convinge. Si asa gândeau si când erau tineri. Era aproape de la sine înteles „pe vremea lor” ca trebuie sa pui mâna pe arma daca cumva te ataca dusmanul, iar armata obligatorie era considerata un adevarat test de maturitate („armata te face barbat”, asa se spunea cândva).
Tinerii de azi nu mai gândesc asa. Dar, înainte de a-i judeca, ar fi mai indicat sa-i întelegem. Si sa vedem ce se întâmpla si „pe la case mai mari”.
Mai mult de o treime (mai exact 38-) dintre britanicii sub 40 de ani ar refuza încorporarea în cazul unui razboi mondial, ne spune un sondaj realizat de YouGov la începutul acestui an. Doar 7- spun ca s-ar oferi voluntari, în timp ce 21- nu s-ar înscrie ca voluntari, dar ar raspunde pozitiv daca ar fi chemati sub arme. „Numai Dumnezeu stie ce s-ar putea întâmpla, daca vom fi nevoiti sa mobilizam rezervistii”, declara recent sub anonimat un înalt oficial din Ministerul britanic al Apararii, citat într-o analiza vox.com.
De aproape un deceniu, aflam dintr-o analiza recenta realizata de radio-ul public american (npr.org), Armata SUA nu reuseste sa îsi atinga obiectivele de recrutare, iar lipsa de personal nu pare sa se îmbunatateasca.
„În 2022, de exemplu, Armata SUA nu a reusit sa îsi atinga obiectivul de recrutare cu aproximativ 15.000 de soldati – adica 25-. Pentru tineri, în special Generatia Z, cresterea neîncrederii în institutii pare sa joace si ea un rol.”
Sa mai amintim în treacat si de cele câteva sute de mii de rusi care au fugit din tara dupa ce Putin a sunat mobilizarea pentru 300 de mii de noi soldati care sa lupte în Ucraina si avem, astfel, macar o idee despre un tablou mai cuprinzator al lumii de azi.
Nu suntem mai putin „patrioti” decât altii, daca asta i-ar trece cuiva prin cap sa decreteze. Suntem în linie, în spiritul vremii. Azi, fata de cum era „pe vremuri”, oamenii se simt mai putin atasati de statul de care apartin ca cetateni, iar asta e o problema a statelor actuale si nu a „popoarelor”. Statele cu tot ce înseamna asta de la institutii la legi, reguli, norme si elite conducatoare sunt în criza, acolo e buba.
Apropo, se vorbeste tot mai mult acum despre faptul ca noi, ca lume întreaga, ne-am îndrepta catre un soi de „era neo-medievala”. Ca ar cam fi pe terminate modernitatea cu statul ei national cu tot. Dar despre asta, poate cu alta ocazie. Cert e ca parca nu mai suntem asa dispusi sa ne riscam viata pentru tara, iar problema e mai degraba a tarii decât a noastra.
SURSA FOTO: G4MEDIA