Publicitate

Pe astazi haideti sa va spunem câteva chestiuni care nu se prea stiu în legatura cu trimiterea în judecata si cu chestiunile adiacente din dosarul Tabla, stimati telespectatori. 
Asta mai mult asa, cum sa va spunem noi: ca sa nu ne facem prea multe iluzii în legatura cu sentimentul de justitie care ne trece pe toti uneori, si pe care e bine sa-l gestionam cum trebuie ca sa nu suferim prea mari dezamagiri la final.

De-un par egzamplu, pe domn Costel ar trebui sa-l ascultam mai cu urechea plecata si cu luare-aminte, caci treburile interesante pe care le spune stau în detalii. Concret, daca ati remarcat, acum, mai nou, nu mai ridica problema minciunii în legatura cu faptul ca tabla a ajuns în proprietatea famigliei, ci faptul ca el nu a pretins-o. Ceea ce, în termeni juridici vorbind, este diferenta dintre luare de mita si primire de foloase necuvenite. Pare mica diferenta, dar asta face trecerea dintre a merge la mititica si a sta acasa.

Stati însa putin si nu mânati, ci lânga boi v-alaturati ca sa vorbim daca si în ce masura putem sa-l credem pe dom’ Costel si la altele. Pentru asta ia’n sa înmuiati degetul în gura ca sa dati foaia mai departe, la pulsuletul urmator!

Un amic vechi care l-a tras în pacat?

În principiu, am zice ca olecuta nu, dar si olecuta da. Adicatelea da, am putea crede si o micuta parte din ce spune, ca se leaga. Asta pentru ca, din ce stim, toate astea omul le-a spus unor apropiati din târg, si nu pentru consum public, deci am putea avea suspiciunea rezonabila ca nu avea motive sa toarne baliverne, ca nu era la bara sau în campanie.

Zice-se ca, dupa cum se aude, lucrurile ar fi stat cam asa: el, în calitate de menistru, a vizitat combinatul, iar în timpul vizitei acolo s-ar fi întretinut cu unul din derectori, pe care îl stia de pe vremea când acela a fost niscai sef la filiala liberala de tineret din zona, iar domn Costel era sef pe tara la tineret. Acuma, asa stând lucrurile, trebuie spus ca respectivul oferea asemenea servicii coledzilor de partid, fiind o forma de a se face util, lucru stiut de Costel. Acela, zice-se, i-ar fi promis o sponsorizare din acel fond legal al fabricii, totul nu pentru el, ci pentru ONG-ul sotiei.

Toata problema sta de acum în raspunsul la întrebarea cine a început primul. A cerut Costel, sau nu? Logica spune ca respectivul nu avea rost ofere ceva ce nu i se cerea, prin urmare se pare ca s-a cerut. Aicea cica aparatorii lui mai zic ca el nu a conditionat, pentru ca nici nu avea ce oferi la schimb ca menistru, deoarece acele certificate verzi de care se vorbeste erau deja împartite, fiind apanajul autoritatilor evropenesti, si ca la tabla totul nu a fost decât un ajutor amical, propus la o discutie între pretini vechi. Iar falsurile de acte de dupa cica s-ar fi emis din cauza sperieturilor. E drept, chiar si asa daca ar fi, tot ramâne acuzatia de primire. Dar, cum spuneam ai sus, nu mai e asa de în prim plan spectrul cel vargat, de la mititica.

Ce putem însa deduce din toate acestea? Indiferent cum se va termina, e clar caci cariera publica a lui domn Costel e cam gata, indiferent de razboiul din Donbas sau cel din Siria. Asa ca hai: ura si la gara!

**** PONT ****

Materialele de mai sus sunt o parodiere umoristica a realitatilor iesene si nationale, realitati care sunt tratate la modul cel mai serios în articolele de news ale editiei noastre. Orice asemanare cu oameni si fapte din viata reala poate fi, asadar, pur întâmplatoare.

Citește toată știrea

Ce ne spune domn Costel şi ce nu ne spune: iaca niscai ponturi!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Publicitate