… comasarea unor comune si alte erori anuntate ale unei foarte posibile reforme administrativ-teritoriale
Reamintesc faptul ca aceasta noua serie despre necesitatea unei reforme administrative în România a avut ca mobil principal discutiile despre tema reorganizarii teritoriale a tarii noastre, discutii ce au avut loc la o conferinta initiata de Camerele de Comert si Industrie ale României, unde au participat si organizatiile patronale si profesionale. Principala concluzie a fost ca reforma administrativa ar trebui sa se realizeze prin reducerea numarului de judete la 15 si prin redefinirea comunei ca o unitate administrativ teritoriala (UAT) cu minim 5000 de locuitori.
De ce ar fi mai eficienta plasa decât comuna în administratia locala? (continuare)
Nu e prima data când se vorbeste despre comasarea comunelor. A facut-o si Premierul Ciolos, acum un deceniu, a facut-o si Premierul Cîtu, mai an. Ultimul a venit si cu o propunere: [a]s vrea sa cream motivatia sa se realizeze natural reorganizarea administrativ-teritoraila, nu printr-o lege. Sa cream proiecte în jurul carora aceste UAT-uri sa se uneasca. Daca venim într-o zona si finantam scoala, spital, sa se uneasca natural.
Daca nu dorim schimbari reale din perspectiva administrativ-teritoriala locala, exact asa trebuie sa si procedam! Franta, detinatoarea a peste 1/3 din comunele UE (unitatile LAU2), a aplicat aceasta politica. În 59 de ani, începând din 1962, si-a redus numarul de comune de la 37 962, la 34 836 – în 2021. Cu alte cuvinte, Franta are acum cu 3126 de comune mai putin. O scadere de aproximativ 8,2-. Sa învatam dara din greselile Frantei! Nu asta e calea cea inteligenta catre simplificarea administratiei locale românesti!
Nici daca am initia o lege care sa vizeze comasarea comunelor pentru ca cele mai mici configuratii comunale sa ajunga la peste 5000 de locuitori nu e o întreprindere prea grozava. În textul anterior am vorbit despre riscul de a crea, în zonele cu o densitate redusa si cu o populatie îmbatrânita, comune cu o configuratie monstruoasa – cu suprafete ce pot depasi cu mult 1000 kmp. Aceste configuratii, ce vor impune si distante mari (posibil si de peste 30 km) între locul de guvernanta locala (centrul de comuna) si cei guvernati din periferie, nu vor putea asigura coeziunea teritoriala locala, atât de necesara crearii unei identitati la aceasta scara. Mai mult, nu vor mai putea fi nici un suport eficient pentru dezvoltarea durabila a comunitatilor locale.
Fara doar si poate, sustenabilitatea înseamna mult mai mult decât resursa financiara – care reprezinta, din nefericire, singurul mobil extrem de egoist al Bucurestiului când propune astfel de configuratii – ma refer atât la comasarea comunelor, cât si la actiunea de creare a unor (sub)regiuni prin comasarea a doua-trei judete, actiune ce va impune niste geometrii apropiate fostelor regiuni din perioada de inspiratie sovietica.
Sa eficientizam statul român, o entitate în care doar centrul conteaza, s-ar traduce cu sa-i fie mai bine Bucurestiului si nu teritoriilor.
Revenind la nivelul local, din pacate, exista comunitati aproape compromise (peste 140 de comune au în 2019 mai putin de 1000 de locuitori, 22, chiar sub 500), existând riscul ca în câteva decenii sa nu mai putem vorbi în termeni de dezvoltare durabila despre acestea. Comunitatea nu are sens în absenta totala a locuitorilor, iar despre dezvoltarea durabila nu se va mai vorbi decât din perspectiva vecinatatilor înca populate. Locuitorii comunelor ce vor fi atasate unor constructii LAU2 ce par mai viabile se vor regasi nu numai la marginea geometrica, ci si la cea a intereselor unor eventuale comune mari.
O comuna are un singur centru, ce concentreaza toate atributele puterii administrative locale, pe când plasa (nivelul LAU1 în taxonomia statistic-administrativa a UE) ar fi un nivel mai democratic, din perspectiva teritoriala, pentru ca nivelul comunal ar trebui sa supravietuiasca, cel putin o vreme – vom vorbi putin mai târziu sub ce forma. Acest fapt, le-ar mai da si un ragaz unora dintre aceste comunitati mici de a se reinventa. Iata, Brebu Nou, cea mai mica comuna a României anului 2011, prin Festivalul de la Garâna, ar avea sanse nu numai de supravietuire, ci si de dezvoltare. Au aparut de câtiva ani locuinte secundare ale celor ce s-au lasat impresionati de peisajul zonei. Noua stare de fapt a atras si câteva servicii. În timp, aceasta comunitate ar putea deveni si focarul unui vertabil silverbelt, care va atrage alte servicii si rezidenti tineri permanenti. Si probabil mai existasanse si pentru multe alte comunitati izolate si îmbatrânite.
Micile sate ale micilor comune anexate, lipsite de orice putere de decizie si, mai mult ca sigur, fara o sustinere financiara care sa le asigure necesitatile de subzistenta, vor disparea.
În cazul initierii unui nivel administrativ al plasilor, comunele nu ar trebui sa fie delestate complet de administratie. Mai mult, ar trebui sa joace si un rol de reprezentativitate la nivelul plasilor. Unul, doi functionari, poate mai multi (în functie si de populatia comunala), care sa fie si membri ai consiliului de plasa, situat într-un loc central (oras sau o comuna mai evoluata- precum, Hârlau, Negresti-Oas sau Raducaneni), vor deveni interfata între noua administratie localasi locuitorii comunelor. Putem lua ca exemplu reforma administrativa locala din Polonia – powiaturile. Pentru mai multe detalii, puteti citi textele din ZDI: „Despre necesitatea unui nivel LAU1 în sistemul administrativ al României” (partea I si partea a II-a).
Chiar si din perspectiva eficientei, glisarea nivelului de decizie locala catre un nivel superior comunei ar aduce economii mai importante la buget. Va propun un exercitiu aritmetic. Numarul de consilieri locali e în prezent de aproximativ 41-42 de mii, dintre care aproape 36 de mii sunt în mediul rural, iar 5,7 mii, în cel urban. Aceasta asimetrie e data de faptul ca mai micile comunitati sunt discriminate pozitiv, din aceasta perspectiva. Numarul minim de consilieri, chiar si pentru o comuna de aproximativ 100 de locuitori e de 9. Daca am elimina din sistemul administrativ 1/3 dintre comune (aproximativ 950, din cele 2852 de comune actuale), numarul total de consilieri locali (inclusiv urbanul) s-ar reduce cu 22-. La o reducere la jumatate a numarului de comune, am avea o scadere cu 34-, iar prin eliminarea a 2/3 din comunele actuale, 47-.
Daca am opta pentru glisarea administratiei locale la nivelul LAU1, vom obtine entitati administrative cu o medie de aproximativ 36 de mii de locuitori (daca vom opta pentru 500 de plasi) si de 45 de mii, pentru 400. Egalizând cu situatia actuala a unitatilor administrative similare din perspectiva demografica, numarul de consilieri ar ajunge undeva la 8000-9500 – o diminuare cu aproximativ 80- fata de situatia actuala. (Pe data viitoare)
George Turcanasu este lector doctor la Departamentul Geografie din cadrul Facultatii de Geografie si Geologie, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi