Cinci întrebari înaintea meciului care ar trebui sa califice România la Euro 2024.
Multi spun ca astazi este ziua cea mare pentru a reînnoda vechiul obicei al calificarilor nationalei României de fotbal la competitiile majore. De fapt, vorbind exclusiv de euro asteptarea n-a fost chiar atât de lunga, am lipsit în 2020 (1), dar am fost în 2016. La Mondiale e mult mai greu, sunt acum 25 de ani de când (nu) stralucim prin absenta.
Îsi doresc românii calificarea nationalei la Europeanul din Germania? Cred în ea? Sunt întrebari distincte, cu raspunsuri contrastante. Majoritarea românilor doreste aceasta calificare, dar nu crede în ea. Printre care si multi comentatori/influenceri care nu se sfiesc sa proclame ca Israelul ne da cu terenul (unguresc) în cap. Cei mai multi îsi pun întrebari. Care se vor existentiale. Sa selectam câteva.
1). De ce ne trebuie calificare? „Cui prodest”, cum spuneau latinii sau „ce-mi trebuie mie pneumonie”, vorba maestrului Andries. Unii prelungesc interogatia pâna la capat: „ca sa fim ciuca batailor?”. Si de ce, mama lui Maskim Gorki, sa fim noi ciuca batailor? Asemenea „ciuci” nu se mai gasesc de mult la turneele finale, mai ales la cele Europene. Si chiar daca am fi ciuca batailor, am avea mai mult de câstigat decât cu statul acasa pe cuptor cu gândul la Patul lui Procust, sau la cizmarul setat la nivelul calapodului, sau – daca vreti – la plapuma predestinata. Pâna la coada, suntem acolo unde suntem, cu sansele noastre si chiar cu tot norocul congenital-iordanescian, suntem înca nebatuti în grupa. Iar un esec la turneul final cu Portugalia, Spania, Franta sau Germania poate fi o lectie de viata!
2). De ce sa se umfle în pene Razvan si Edi? Altii vad partea proasta a (pretinsei) calificari în prelungirea epocii Burleanu-Iordanescu pâna la calendele grecesti. Nu mai scapam de morocanosul Edi în vecii vecilor amin, spun adeptii revolutiilor permanente de tip trotkist în fotbal, a schimbarilor de dragul schimbarilor de parca sirul lung de selectioneri unsi de la Piturca încoace a adus ceva nou. Edi e baiatul lui taticu’, generalul cu cartulia în mâna ergo – zic gânditorii – e pus acolo politic. Culmea e ca într-un fel, baietelul Edi seamana în discurs cu tata Puiu. Iesiri sobre în fata presei, cu discursuri lemnoase, din care multi au tendinta de a (se face ca) nu pricep o iota. Probabil ca în vestiarul tricolor se gaseste un alt Edi Iordanescu, fiindca e limpede ca în câteva luni, Edi a reusit sa creeze asa, pe sponci, cum e viata de selectioner, un grup la echipa nationala. Este greu sa-l pricepi pe „Mr. Edward” când explica de ce nu se poate acomoda Aurelian Chitu în 4-3-3-ul lui, mai curând selectionerul nu vrea sa riste unitatea grupului cu implanturi de ultima ora. Cei care tipa dupa vedete ca Ivan si Mitrita pot primi acelasi raspuns.
3). Cum îl puteti schimba pe Razvan Burleanu? Multi ar dori sa nu-l mai vada pe ochelaristul ala pe la Casa Fotbalului, dar presedintele FRF e mai greu de urnit decât presedintele României. Nu orice microbist are puterea asta, ci numai oamenii care lucreaza în fotbal, oameni mari si (mai ales) oameni mici. Iar Razvan, printre altele bune/ rele a învatat bine lectia manipularii, cel putin în arealul fotbalului. Apoi, trebuie sa pricepem ca Razvan Burleanu a facut si lucruri bune la FRF: stimularea cresterii de talente, regula U21, Liga Elitelor, monitorizarea copiilor selectionabili din diaspora. Sunt multe de discutat aici, cert este ca în nici un caz, un esec al nationalei în jocul de diseara nu zdruncina conducerea FRF, cum cred unii.
4). S-a uzat „printisorul”? Ianis Hagi va fi, aproape sigur, titular, un alt prilej de vorbe si de ipoteze. Asta pentru ca „baietelul lui taticu’” (altul!) nu se prea bucura de prea multa simpatie, chiar daca de-abia a iesit dintr-o accidentare petrecuta într-un vârf de forma al carierei. Probabil ca „taticu’” însusi e de vina, tinându-i partea, justificat sau ne-, în toate momentele. Ianis e vazut de multa lume, uzat, plictisit, sastisit, desi cel putin, declarativ, el se declara trup si suflet alaturi de echipa nationala. Dar chiar într-un moment mai greu Ianis poate fi determinant. O va demonstra la Felcsut?
5). Cine dezleaga enigma Puscas? Spre deosebire de Ianis, George Puscas nu va fi, la fel de aproape sigur, titular. Considerat viitorul purtator al tricoului nr. 9 al nationalei multi ani dupa 2019 când a stralucit la Europeanul de tineret din Italia, oradeanul a luat-o brusc si gravitational la vale, ajungând protagonistul unei ratari de râsu’ plânsu’ în Italia. Israelienii l-au luat în bascalie, dar poate ca tocmai asta ar fi un resort. Este greu de crezut ca Puscas 2019 s-a prabusit iremediabi, ca nu exista mijloace de remediere. Cum ar fi ca George Puscas, introdus pe final, la trecerea timpului, sa-si arate fata uitata taman împotriva israelienilor?
Întrebari ar mai fi. Si nu putine, dar totul are un epilog, inclusiv acest text. Hai România!