Nu apartin unei tabere de ecologisti radicali si nu am nimic împotriva unui minerit în subteran, ce aduce atingeri mai modeste mediului si peisajului. Proiectele de minerit extensiv nu ar trebui sa fie implementate în zonele de veche si relativ densa populare.
Am aflat zilele acestea ca Tribunalul ICSID de la Washington trebuie sa emita decizia în procesul Rosia Montana, în principiu pâna la data de 10 februarie 2024. Exista riscul ca statul român sa plateasca pâna la 6,5 miliarde USD.
Astfel, dupa mai bine de un deceniu de la declansarea „crizei” Rosia Montana, acest subiect ajunge din nou printre cele mai prezente dezbateri jurnalistice în cazul unor televiziuni de stiri. Însa, contextul în care evolueaza noul subiect Rosia Montana e profund schimbat. Peisajul cultural minier Rosia Montana a fost înscris în 27 iulie 2021 în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO, decizia fiind luata, prin consens, de Comitetul Patrimoniului Mondial în cea de-a 44-a sa sesiune, extinsa, de la Fouzhou, China.
Complica atât de mult ecuatia procesului aceasta încadrare a sitului Rosiei Montane în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO? Doar o referire am gasit în hatisurile netului vis-à-vis de raportul dintre noua încadrare UNESCO si posibila reluare a activitatii de minerit din zona. În vara anului 2022, Lucian Romascanu, ministrul Culturii de la acea vreme, a declarat ca înscrierea sitului Rosia Montana în Patrimoniul UNESCO nu înseamna interzicerea exploatarii: „Înscrierea în UNESCO nu înseamna interzicerea exploatarii. Este o resursa care, când decide guvernul tarii respective ca trebuie exploatata, cu acordul UNESCO si cu protejarea locurilor cu adevarat importante, se poate face”. (Ancuta Carolina Stanciu, 2023, Financial Intelligence).
Daca din aceasta perspectiva lucrurile par a mai avea rezolvare, bineînteles, cu protejarea siturilor importante si a conditiilor de mediu, aflam ca la jumatatea anului 2019, Rosia Montana Gold Corporation (RMGC), dezvoltatorul proiectului minier aurifer blocat de la Rosia Montana, a semnat cu Agentia Nationala pentru Resurse Minerale (ANRM) un act aditional la licenta de concesiune pentru exploatare a perimetrului auro-argintifer Rosia Montana, care prevede prelungirea cu 5 ani a valabilitatii licentei. Acesta prelungire e valabila pâna pe data de 20 iunie 2024. (Profit.ro)
Ceea ce e deranjant la aceasta noua repriza Rosia Montana e ca jurnalistii implicati par a fi favorabili unui proiect de exploatare în cariera si cu cianuri, deloc prietenos cu mediul. Sa ne readucem aminte care era situatia în primii ani ai deceniului trecut.
La Rosia Montana Gold Corporation (RMGC) a deranjat strategia de publicitate, deloc onesta: clipuri publicitare cu o doamna timida ce vorbeste cu o voce tremurânda si împleteste sosete pentru a-si întretine copiii sau cu studentul de la Petrosani, care astazi nu mai are grija bursei etc. Toate aceste secvente de viata nu te puteau lasa indiferent. Dar sa vedeti ce mestesugit a fost alcatuita pagina de facebook a companiei RMGC, ce poarta numele simplu, dar percutant, Proiectul Rosia Montana (astazi sub 600 de mii de urmaritori, în 2013, 655 de mii, cea mai mare pagina a judetului Alba, cf. facebrands.ro). Cuvântul „proiect” seduce, are conotatie pozitiva, implica evolutie, planuri de viitor. Pagina prezinta traditii din zona, fotografii cu oameni fericiti, copii si câteva case renovate, fragmente de istorie. Cu greu am dat de obiectivele proiectului. Acolo am gasit adevaruri trunchiate: „vom crea peste 2 300 de locuri de munca directe pe perioada etapei de constructie a minei, 880 de locuri de munca directe în timpul exploatarii (…). De asemenea, Proiectul Rosia Montana ar crea baza pentru dezvoltarea turismului în zona.” Ce fel de turism? Poate au în vedere încadrarea Rosiei Montane, alaturi de Pripyat-Cernobil sau Fukushima, în rândul obiectivelor dark-tourism. Pentru ca însotitorii vor fi indispensabili, îmi zboara gândul la romanul „Picnic la marginea drumului” al fratilor Strugatki. Care mina, când exploatarea e în cariera? O strategie de ochii lumii, pentru cei neatenti. De fapt, adevarata strategie a RMGC pare a fi alta: „dupa noi potopul”. Prin exploatarea extensiva, în cariera, RMGC urmareste ca în 15-20 de ani sa epuizeze zacamântul, iar atunci aurul Rosiei Montane va deveni istorie.
Proiectul RMGC sfideaza bunul simt. E un proiect ineficient pentru România, iar chestiunea redeventei mi se pare cea mai putin importanta! Proiectul ignora întregul alfabet al planificarii teritoriale – nu vom fi mai competitivi în plan economic, nu vom asigura nici coeziunea teritoriala si cu siguranta, ceea ce se urmareste a se face la Rosia Montana, nu e dezvoltare durabila. Basca, nu e etic sa distrugi iremediabil o zona pentru o iluzorie mai buna functionare a economiei unui stat! Nu apartin unei tabere de ecologisti radicali si nu am nimic împotriva unui minerit în subteran, ce aduce atingeri mai modeste mediului si peisajului. Proiectele de minerit extensiv nu ar trebui sa fie implementate în zonele de veche si relativ densa populare. Exploatarea în cariera, neprietenoasa ecologic, poate fi practicata fara riscuri prea mari doar în regiunile foarte slab populate, precum centrul si nordul Canadei, Australia de Vest sau Siberia – zone în care ecumena s-a extins recent.
Nu mai aduc în discutie dezavantajele unei exploatari în cariera asupra peisajului si mediului natural si nici asupra istoriei milenare a zonei Rosia Montana! Ma voi concentra asupra impactului economic si social pe care proiectul îl va avea asupra comunitatii locale. În prima faza (de scurta durata) RMGC va avea nevoie de 2300 de oameni în vederea scoaterii la zi a zacamintelor de aur si de metale asociate. Aceasta operatiune, numita inadecvat „etapa de constructie a minei”, va antrena probabil o mare parte a populatiei locale. Pentru exploatarea extensiva propriu-zisa, RMGC mai are nevoie doar de cca. 800 de oameni, multi dintre ei cu înalta calificare, ca urmare o buna parte a fortei de munca va fi asigurata din exteriorul zonei. Dupa epuizarea zacamântului, estimata a avea loc peste 15-20 de ani, începe cosmarul. Exploatarea va lasa în urma, pe lânga iazul de decantare, necesar a fi gestionat zeci, daca nu, sute de ani, un gol imens în locul unde acum se afla Masivul Cârnic, o gaura a carei suprafata va fi mai mare decât a exploatarii de pe vremea lui Ceausescu, ce a dus la disparitia Masivului Cetate. Ecologizarea zonei va fi o întreprindere de durata, restabilirea vegetatiei într-un mediu acid si încarcat cu reziduuri de metale grele fiind extrem de dificila. În aceasta etapa exista riscul ca RMGC sa-si declare voit falimentul, asa cum au procedat firme miniere americane si canadiene în state precum Columbia, Peru sau din Africa, iar statul român sa ramâna singurul actor implicat în aceasta costisitoare activitate. Proiectul Rosia Montana va genera un spatiu greu de locuit pentru cel putin o generatie si va demonstra generatiilor viitoare cât de egoisti am fost, ca nu le-am lasat si lor o parte din bogatia Muntilor Apuseni.
George Turcanasu este lector doctor la Departamentul Geografie din cadrul Facultatii de Geografie si Geologie, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi
SURSA FOTO: https://mycta.ro/