Publicitate

Ca sa va faceti o idee, doar în 2021 în SUA au decedat de la consumul de Fentanil peste 70 000 de oameni! Practic se poate spune ca aceasta substanta concureaza Covid-ul la lichidarea omenirii. Si de unde vin substantele ce compun Fentanilul? Din China.
Istoria nu prea lasa locuri goale, nici afaceri neterminate. Nicio fapta, fie buna, fie rea nu ramâne nepedepsita, totul în final trebuie neutralizat.

Am urmarit cu mare curiozitate vizita presedintelui Chinei în SUA de saptamâna trecuta si am ramas cumva intrigat de declaratia lui Biden de la sfârsit privind discutiile dintre cei doi. Primul lucru pe care l-a zis dupa acela ca au redeschis comunicatiile între ei dupa o perioada de încordare a fost ca s-au înteles în privinta reducerii traficului ilegal de Fentanil. De ce sa fie tocmai un drog pe masa de discutii a presedintilor celor mai puternice stare din lume de la ora actuala? Ce treaba are Fentanilul, un medicament analgezic, un compus chimic, cu politica internationala? M-am interesat pe vastul si atotstiutorul Google, ignorând complet pe rivalul sau mai tânar ChatGPT, si am gasit niste lucruri pe cât de interesante, pe atât de intrigante.

Fiti atenti! Între anii 1839 si 1842 a avut loc ceea ce azi se numeste Primul Razboi al Opiumului. Acesta a fost purtat între China si Marea Britanie si a pornit de la ce credeti, un drog. Pare usor ciudat, dar nu este deloc. De fapt, în fundal e aceeasi lupta pentru bani si putere care a stârnit majoritatea razboaielor din istorie, dar acesta despre care vorbim are un caracter cu totul special având în vedere tocmai mobilul conflictului.

La începutul secolului XIX Marea Britanie, care era în plina expansiune imperialista, detinând deja sub control India din vecinatate, simtea o mâncarime puternica în palme vazând ca aceasta tara imensa si bogata, care era China, dar înapoiata din punct de vedere tehnologic si militar, nu voia sa se alinieze la celelalte state din regiune si sa-si deschida larg fusta si picioarele pentru occidentalii generosi, bine intentionati si evoluati. Ba chiar „galbejitii” nu permiteau schimburi comerciale cu alte tari decât printr-un singur port amarât, anume Guangzhou/Canton. Astfel ca bietii comercianti englezi, frustrati la maximum, faceau si ei ce puteau, prin intermediul British East Company Asia and India, adica cumparau ceai si alte chinezarii de la „ochi îngusti” în schimbul argintului din Anglia si a bumbacului adus din India. Nu prea era satisfacator, afacerile abia se târau.

Cu timpul au observat însa ca opiumul cultivat pe arii din ce în ce mai mari în India avea cautare în China si au început sa pompeze cât mai multe bile din acest drog prin portul amintit mai sus. Asta pâna ce conducatorii chinezi au observat ca cetatenii lor o cam luau la vale devenind niste dependenti de drog inutili societatii, asa ca în 1813 au interzis atât productia, cât si importul de opium. Ca raspuns ce credeti ca a facut Marea Britanie? A angajat comercianti privati, care azi de cheama pe sleau „contrabandisti” sau „traficanti” care s-au apucat sa transporte drogurile de pe navele britanice ancorate în afara portului Guangzhou, adica în ape internationale, si sa le distribuie pe piata chineza printr-o retea complexa de intermediari, adica „dealeri”. Totul ca la carte, în spirit tipic à la Pablo Escobar. Prin 1830 erau peste 100 de barci ale contrabandistilor de opium care lucrau în acea industrie. Va dati seama ca si profiturile erau pe masura. Britanicii faceau acest lucru în numele comertului liber si fara sa ia în seama consecintele asupra statului si poporului chinez.

Cum e regula cererii si ofertei, odata cu cresterea cantitatii de opium au scazut si preturile, asa ca practic, orice amarât de chinez care avea niste gologani în buzunar la un moment dat îsi putea permite sa cumpere si sa fumeze opium uitând de toate, de munca, de familie, de prieteni, de împarat. Era un flagel în adevaratul sens al cuvântului scapat de sub control, generalizat.

Drept urmare, împaratul chinez, când a vazut în 1839 ca pâna si membri ai armatei sale pufaiau opium pe la colturi, la modul cel mai serios, a hotarât sa rupa mâta în doua si sa recurga la masuri extreme închizând, distrugând localurile în care se fuma, executând numerosi dealeri si punând sub carantina zonele comerciantilor straini. S-au confiscat peste 2.6 milioane (sic!) de livre de opium (1.17 milioane kg) care a fost apoi distrus. Pierderile au fost de milioane de lire sterline, care la vremea aia era ceva urias. Atunci s-au mutat pentru prima oara comerciantii englezii în Hong Kong, nu mai aveau loc în alta parte, erau ca într-un fel de exil.

Si asa a început razboiul. Actiunile „neprietenoase” ale Chinei au fost considerate ca un afront adus demnitatii Coroanei Britanice si principiilor sale de comert liber. Prin urmare aceasta si-a trimis navele de razboi în Guangzhou, unele închiriate chiar de la principalul lor producator de opium, Jardine Matheson&Co. Englezii au câstigat fiind superiori tehnologic, fortând astfel China sa semneze niste tratate umilitoare, sa cedeze Hong Kong catre ei si sa plateasca sume uriase drept compensatie.

În perioada urmatoare, productia si comertul de opium au explodat. Drept urmare în 1856 s-a declansat Al Doilea Razboi al Opiumului la care s-a alaturat si Franta de partea Marii Britaniei, pentru ca mirosea, evident, a sânge si a câstiguri grase. A fost cucerit Beijingul, palatul de vara al împaratului a fost devastat si multe alte fapte de arme asemanatoare.

Dupa cum e lesne de înteles, si de data aceasta China a pierdut razboiul (1860), un alt tratat umilitor pentru ea fiind semnat. Mai mult opium a fost adus, cetatenii occidentali impunându-se din ce în ce mai mult în zona cu ajutorul unui produs narcotic care, culmea, era interzis în tarile lor de bastina!

Revenind în prezent, la întâlnirea dintre Biden si Xi, si la discutiile pe marginea noului drog ucigas, Fentanil, de 50 de ori mai puternic decât heroina, si care provine tot din opium, nu poti sa nu te gândesti ca toate au un sens aici. Uitându-ma pe niste statistici si la câteva filme documentare pe subiect am ramas pur si simplu îngrozit de scara la care s-a ajuns cu acest nou opiaceu. Practic în fiecare zi mor sute, daca nu mii de oameni doar în SUA si Canada din cauza supradozelor. Strazile din marile orase, nu doar cele din cartierele sarace, sunt pline de oameni drogati în ultimul hal, paralizati, ca niste mumii înca vii care pur si simplu bântuie fara tinta si care mai au foarte putine zile de trait. Sunt scene apocaliptice. Ca sa vaa faceti o idee, doar în 2021 în SUA au decedat de la consumul de Fentanil peste 70 000 de oameni! Practic se poate spune ca aceasta substanta conureaza Covid-ul la lichidarea omenirii.

Si de unde vin substantele ce compun Fentanilul? Din China. De exemplu o firma care are sediul într-un mic apartament din Shijiazhuangm, capitala provinciei de nord Hebei a Chinei, pe numele ei Guanlang Biotechnology Co., se ocupa de exportul elementelor precursoare pentru Fentanil în Mexic. Acolo niste „specialisti” în halate albe combina aceste elemente, iar rezultatul ambalat frumos în pachetele de diverse culori iau drumul marilor orase americane cu scopul precis de a lasa în urma doar cadavre în schimbul unor sume imense de bani.

Nu e razbunare, e doar o întâmplare, o coincidenta? Oare!?

 

Briscan Zara este scriitor si publicist

Citește toată știrea

Fentanil sau răzbunarea Chinei
Publicitate