În ultimele luni s-au întetit discutiile despre o posibila revenire la cote progresive, motivul fiind ca acum cota unica aduce prea putini bani la buget. Suporterii cotelor progresive se bazeaza, în special, pe „recomandarile” venite de la FMI, în 2022, si de la Banca Mondiala (WB), în 2023. Despre prima, am scris o analiza detaliata în 2022 (https://cursdeguvernare.ro/gabriel-biris-modificari-cod-fiscal-the-bahamas-or-the-bananas-raportul-de-asistenta-tehnica-al-fmi-despre-reformarea-impozitului-pe-venit.html), despre cea de-a doua nu am scris înca nimic, dar am analizat si am exprimat public opinia mea ca, la fel ca prima, a fost facuta pro causa. Puteti sa cititi însa aici: https://mfinante.gov.ro/documents/35673/8180698/ReformingthetaxsysteminRomania_BM.pdf.
De ce spun ca le consider studii facute pro causa, doar ca sa sustina teza cotelor progresive? Sunt mai multe motive, dar principalul argument este ca NU analizeaza situatia impozitului pe venit în evolutia lui si nici al costurilor suplimentare generate de cotele progresive.
Gabriel Biris
Avem nevoie sa crestem veniturile bugetare? Da, clar ca lumina zilei! Ar fi impozitarea progresiva a veniturilor SOLUTIA? Echipele FMI si WB (care însa nu includ niciun expert român în fiscalitate!) sustin ca DA.
Eu sustin ca NU, si voi explica în cele ce urmeaza pe ce ma bazez.
Am avut curiozitatea (pe care echipele FMI si WB nu au avut-o) sa vad care a fost evolutia veniturilor aduse la bugetul de stat de impozitul pe venit în ultimii 25 de ani (2000 – 2024).
Am inclus si 2024, desi suntem înca la început, datorita faptului ca am folosit sumele prevazute în legile bugetare pentru impozitul pe venit, pe care le-am raportat la PIB, pentru a fi relevante pe întreaga perioada analizata.
În perioada 2000 – 2004, România a avut cote progresive – deci, inclusiv impozit pe veniturile din strainatate – între 18- si 40-, cu cota maxima aplicabila de la venituri de aproximativ 600 USD. Acest sistem de impunere a adus între 2,6- (în 2003) si 3- în (2000) din PIB (explic mai jos variatiile), cu o medie de 2,8- PIB, în cei 5 ani analizati;
Din 2005, România a introdus cota unica de 16-. Initial (explic mai jos de ce si evolutia ulterioara) veniturile s-au prabusit la 2,17- PIB dupa care au crescut abrupt la 3,33- PIB si s-au mentinut într-un interval de 3,25- si 3,51- PIB timp de 11 ani. Media veniturilor aduse la buget în acesti 11 ani a fost de 3,34-, adica un PLUS de 19,3- comparativ cu media ultimilor 5 ani de aplicare a cotelor progresive;
Din 2018, urmare a reducerii cotei unice la 10- (însa în compensatie pentru cresterea CAS si CASS), a scutirilor din constructii, agricultura sau a modificarilor la micro, evident ca veniturile aduse de „cota unica” s-au prabusit la cifre putin peste 2- PIB (media celor 7 ani fiind 2,18- PIB, adica MINUS 34,8- fata de cei 11 ani anteriori).
Si de aici, întrebarile:
de ce autorii celor doua studii – fara îndoiala experti (dar nu în fiscalitatea noastra) – ne recomanda sa ne întoarcem la ceva ce cifrele ne arata ca nu a functionat tocmai bine? În plus, acel ceva costa si mult mai mult decât ceea ce avem acum, numarul de contribuabili care ar trebui sa depuna declaratia de impunere crescând cu câteva milioane (estimez cam 4 milioane). Asta înseamna multe milioane de ore de munca pentru contribuabil, plus alte multe milioane (de euro) cheltuieli de administrare a acestor declaratii de catre ANAF….
oare sa nu fi avut onorabilii experti o minima curiozitate sa se uite la evolutiile acestea înainte sa ne recomande mai degraba sa reparam un sistem ce a functionat rezonabil timp de 11 ani pâna când a fost spulberat prin reduceri si scutiri, decât sa îl scrap-uim si sa îl înlocuim cu ceva ce nu a functionat? Si care, în plus, ne costa si mult mai mult pe toti.
Vezi mai multe detalii pe cursdeguvernare.ro