Publicitate

La ultimele alegeri am stampilat pe Catalin Urtoi si pe Ionel Apostol la Iasi, la municipiu si CJ, chiar daca partidul lor, „Impreuna pentru Moldova”, era in practica lipsit de sansa. Am facut-o pentru ca nu as fi putut vota un parasutat de la partidele de rit vechi, si nici pe astronautul de la USR. Acum activez intr-o asociatie civica. Unii ma intreaba cand ne vom transforma in partid. Nu vom transforma MDM intr-un partid, dar asta nu inseamna ca noi nu facem deja politica, in acceptiunea clasica a termenului, aceea a participarii la viata publica prin voluntariat, proiecte de interes comunitar etc. Prin urmare, suntem foarte atenti la limbaj, al nostru si al altora. Astazi va propun sa privim critic limbajul nostru politic, folosind „momentul Urtoi” ca exemplu.
Tipul de escaladare a polemicii dintre asociatiile iesene si dl Urtoi este reprezentativ pentru peisajul romanesc. Nu e prima data cand asistam la deplasarea unui „civic” dinspre societatea civila spre un partid politic. Evorba de un moment in general problematic, insotit de victimizare ori trantire spectaculoasa de usi, comunicarea partilor tinzand a fi contondenta si nebuloasa. Problema este aparent marginita la viata noastra politica insa la o privire mai atenta vedem ca avem de-a face de fapt cu un model societar, observabil in toate organizatiile romanesti, plecand de la asociatiile de bloc, pana la universitati, comunitati religioase, partide si, evident, parlament. Modelul acesta merita despachetat si inteles cat mai bine. Spre exemplu, ca raspuns la repetatele noastre cereri, vasazica „nu-i preaslavi pe PSD/PNL/UMDR-isti”, „pune A8 pe locul I”, „ramai un civic” si „convenim strategia la Iasi” pe timpul mandatului, personajul nostru a varsat sistematic in spatiul public o gramada de cuvintede lauda in dreptul „realizarilor” personale cat si un val de dojeni adresate tuturor celor ce-l criticau, toate menite sa mute atentia de la aceste mari chestiuni pe care nu avea voie sa le incalce. In cele ce urmeaza voi deconstrui diversiunea discursiva urtoista, pe baza analizei pozitionarilor publice ale dlui C. Urtoi si a insotitorilor sai de bord, in perioada ianuarie – noiembrie 2022.

Tehnica „falsei dileme”

„Si nu-ti fa idol din PSD/PNL/UDMR.” Cum spuneam, nu avem o problema cu politica, nici cu politicienii, insa aceasta recomandare data acum un an lui C. Urtoi pleca de la doua puncte, la care cazusem impreuna de acord: orice iubire mare cu partidele de la guvernare va pune in pozitie de nocombat pe noi, cei din asociatii, blocand orice posibilitate de a fi critici, pe de alta parte erodand din increderea pe care oamenii ne-o ofera si cu care avem legitimitatea – provizorie, evident – de a cere raspicat echitate pentru Moldova. A doua: partidele centraliste de rit vechi sunt responsabile pentru dezastrul infrastructurii noastre; deci, bazandu-ne pe experientele negative de pana acum, rezulta ca trebuie sa fii cat mai precaut, cordial, dar retinut in raport cu puterea politica, si la o distanta justa: destul de aproape pentru a putea transmite mesajul mandatarei tale, societatea civila, si destul de rezervat, pentru a nu fi bagat in buzunar de oamenii de partid. Acest lucru nu s-a intamplat, din pacate. Probabil bazandu-se pe obisnuinta cu care cea mai mare parte a publicului tolereaza depasirea granitei etice din relatia angajator-angajat in societatea romaneasca, in care apare mai devreme sau mai tarziu ca fiind perfect normala lingusirea celui ce te plateste sau abdicarea de la propriile convingeri pentru a ramane in gratiile stapanului, consilierul nostru „civic”, C. Urtoi, nu a tinut distanta pe care promisese s-o pastreze fata de PSD, adularea social-democrasilor fiind prezenta in cele mai multe daca nu in toate iesirile sale publice.

Dar cum a dres-o? Diversiunea, bine-cunoscuta in logica si in retorica, se numeste „eroarea falsei dihotomii”, sau a „falsei dileme”. Prin ea se afirma sus si tare ca exista doar doua posibilitasi (cand de fapt ele sunt mai multe) prin urmare, musai sa ma lasi „sa ma fac frate cu dracul ca sa trec puntea”. Oare asa sa fie in cazul nostru? Evident, nu; aceste simplificari sunt contrazise de realitate, chiar daca par a functiona ca unse in grabita si violenta noastra lume. Daca nu putea convinge PSD de ceva just pentru A8 fara a se mozoli in fiecare zi cu „alesii” social-democrati, ei bine, dl Urtoi trebuia sa gaseasca orice altceva, inclusiv sa-si dea demisia, trebuia prin urmare sa gaseasca o a treia solutie, numai sa nu ne serveasca, ca unor copii de scoala generala, tehnica falsei dileme.

Tehnica „argumentum ab auctoritate”

„Regiunea, regiunea, traiasca regiunea!” Ignorand recomandarea primita la mandatare, „pune A8 pe locul I”, C. Urtoi si-a construit o retorica centralista, prin care toate autostrazile sunt la fel de importante, asa ca nu e vina impotentei sale, sau, de ce nu, a noastre, pentru ca A7 o ia inaintea Autostrazii celei mai importante pentru regiunea Moldova, ci e vina modului nostru limitat de a gandi. Dintr-o data consilierul trimis de civici la guvern s-a umplut de expertiza, ne vorbeste cu termeni din care arata ca intelege inaintea noastra cum e cu regiunea, care sunt prioritatile sale, caci deh, acum merge la Bucuresti, locul prestantei nationale, fireste, locul de unde „rasare soarele”. Ei bine, amintim dlui Urtoi ca nu are autoritatea sa decida pentru noi care sunt prioritatile Moldovei, alta decat aceea cu care a fost recomandat sa ne reprezinte la Minister. PS: Naratiunea aceasta, „toate Autostrazile sunt importante pentru Moldova”, este identica cu aceea a PSD si PNL, care folosesc aceasta egalizare pentru a face, de fapt, ce vor si cum vor, conform intereselor si oportunitatilor de partid (citeste „banilor de partid”).

Tehnica „argumentum ad hominem”

La reprosurile cum ca A8 ramane de caruta, personajul nostru raspunde cel mai des cu „cei din asociatii sunt niste invidiosi”, cand de fapt treaba ar merge struna. Atunci cand interlocutorii prezinta opinii si puncte de vedere diferite cu privire la o anumita problema, aplicand tehnica „argumentum ad hominem” vorbitorul se concentreaza pe persoana cu care se cearta, inclusiv pe presupuse motivatii si intentiile personale ale adversarului. Prin urmare, noi, toti ceilalti in afara de atletul absolut al autostrazii, am fi in comparatie niste lenesi, niste invidiosi si niste ingrati. Argumentele noastre sunt prin aceasta straveche stratagema date la o parte, iar spectatorii cel mai slab mobilati pleaca dupa fenta, unii chiar infuriati, uitand ca polemica s-ar fi putut desfasura pe fapte si nu pe opinii despre caracterul nostru, despre sentimentele sau credintele noastre.

Tehnica „argumentum ad captandum”

Legata de stratagema precedenta, folosim „argumentum ad captandum” cand ne dorim sa obtinem consensul celor mai naivi din public, ajungand mai degraba la emotiile acestora decat la mintea lor. Postarea unor fotografii cu trenuri infecte si a altora cu glod de santier ar trebui sa garanteze favoarea populara, aplauzele si – maine – sa asigure un ban gramada intr-o sinecura ori un locsor la partid. Si, din nou, tehnica asta ne permite sa evitam sa raspundem, pe fond, intrebarilor, la dezbaterea carora e nevoie sa ne folosim ratiunea si nu emotiile. Intre timp, poporul ridica lent si sigur soclul pe care eroul nostru se va urca, o victima sacrificiala, singur in calea dusmanilor sai.

Tehnica „ignoratio elenchi” sau „heringul rosu”

Am lasat ce e mai bun la final. Subspecie a „ignoratio elenchi”, „heringul rosu” este tehnica centrala in comunicarea dlui Urtoi. „Ignoratio elenchi” este foarte des intalnita pe piata, fiindca te fura foarte usor, caci da impresia de oarece rationalitate. Se prezinta un argument care in sine poate sa fie valid,dar care dovedeste sau sustine validitatea unei afirmatii diferite de cea care ar fi trebuit sa dovedeasca sau sa sustina. Mai din popor: „unde dai si unde crapa”. Acuma, „heringul rosu” este mai precis o diversiune prin care se distrage atentia de la problema principala, interlocutorul raspunzand cu patos la o intrebare care nu i-a fost pusa niciodata, sau la o chestiune cu totul secundara in context. Exact. Noi nu i-am „reprosat” niciodata ca merge prea putin cu trenul sau ca nu ar „face destul teren”. Dar dl Urtoi isi apara cu foc taman aceste linii, chiar daca nu i-au fost insa nicicand atacate. Aflam in fiecare zi cati kilometri a facut, parca nu ar fi platit pentru asta, aflam periodic cate maini a strans, dar despre problemele de noi puse nici pas. La ce e buna aceasta tehnica? La multe. Iata cum.

De mai bine de jumatate de an, presedintii celor doua asociatii mandatare l-au atentionat pe dl Urtoi ca se lipeste si ca ne lipeste si pe noi de partidul de guvernamant. Acel partid si acele partide care au nenorocit Moldova, si ca asta ne decredibilizeaza iremediabil pe toti. Raspunde dl Urtoi bagand diversiunea cu trenuletul de noapte („heringul rosu”). Noi ii spunem sa lupte pentru A8 si el baga diversiunea cu poze de pe santier („heringul rosu”). Noi ii cerem sa ramana civic pentru a ne permite spatiu de manevra, ca societate civila, daca vom fi trasi pe sfoara, iar C. Urtoi vara diversiunea cu poze cu diversi oameni de palat, din birouri frumos capitonate („heringul rosu”). Niciodata nu i s-a reprosat ca nu munceste, ca nu se agita, asa cum dlui ne comunica. Noi i-am reprosat altceva: ca munca sa merge NU in sensul mandatului cu care a plecat de la Iasi la Minister. Acuzelor noastre insa dl Urtoi nu raspunde direct, de fapt nu raspunde defel; sunt altii insarcinati sa afirme pentru el ca iubirea de PSD e normala, ca e chiar necesara, uneori sublima, pentru a „trece puntea”. In rest, aceeasi scena: de fiecare data cand noi ii reprosam derapajele esentiale, dl Urtoi mai pune la incalzit niste hering. 

Nu-l banuim pe dl Urtoi de planuirea vreunei strategii de comunicare foarte elaborate. Prezenta sa publica, desi scalabila la liniuta pe comunicarea politica a partidului de el curtat, lasa in continuare de dorit. Ma simt dator, ca moldovean si ca fost votant, sa-i sugerez sa-si completeze iesirile discursive, macar la ocazii, cu o tehnica veche, dar la fel de eficienta, si anume cu niscai „argumentum ad rem”, pe batraneste „vorbire la obiect”, cu care sa ne faca hatarul de a raspunde intrebarilor noastre. Cu poze sau fara, am dori ca punctul de plecare al cuvantarilor sale sa porneasca de la problemele imputate. Iar acestea erau: „nu-i iubi pe PSD/PNL/UMDR-isti”, „pune A8 pe locul I” si „LA-ul se da la Iasi”.

Hai ca se poate!

 

Alexandru Cohal este vicepresedinte Miscarea pentru Dezvoltarea Moldovei

Citește toată știrea

„Heringul roşu” şi alte diversiuni autostradale
Publicitate