Publicitate

În niciun oras rolul teilor nu este atât de important ca la Iasi. Si nu doar prin legatura cu Teiul lui Eminescu si importanta pe care poetul, sub influenta folclorului german, unde era considerat copacul îndragostitilor, a atribuit-o acestei specii. Ci prin modul în care mirosul teilor devine parte din patrimoniul intangibil al orasului. Nu exista iesean, nascut aici sau venit din alte parti, ba chiar studenti sau turisti, care sa fi trecut în iunie prin capitala Moldovei si sa nu aiba amintiri unice legate de teii în floare.
Sunt multe orase în care vara întâlnesti mirosul teilor. Berlinul are bulevardul central Unter den Linden, care se întinde de la Poarta Brandenburg pâna la fostul Palat Regal, unde primii tei au fost plantati înca din 1647. M-am întors recent din Barcelona, unde în continuarea faimosului La Rambla, pe care domina platanii, bulevardul Rambla de Catalunya era plin de tei în floare care faceau ca atât localnicii, cât si turistii sa zaboveasca pe bancile din zona pietonala. Pâna si în probabil cel mai cunoscut parc din lume, cu peste 40 de milioane de vizitatori anual si cadru pentru scene din filme celebre, Central Park din Manhattan, New York, sunt plantati tei (European linden) în zeci de locuri, care pot fi reperate pe site-ul oficial al parcului.

Însa în niciun oras rolul teilor nu este atât de important ca la Iasi. Si nu doar prin legatura cu Teiul lui Eminescu si importanta pe care poetul, sub influenta folclorului german, unde era considerat copacul îndragostitilor, a atribuit-o acestei specii. Ci prin modul în care mirosul teilor devine parte din patrimoniul intangibil al orasului. Nu exista iesean, nascut aici sau venit din alte parti, ba chiar studenti sau turisti, care sa fi trecut în iunie prin capitala Moldovei si sa nu aiba amintiri unice legate de teii în floare.

Un anumit miros poate reînvia amintiri vechi, pe care în alte conditii nu le-am mai putea accesa. Acest fenomen poarta numele de Sindromul lui Proust, dupa autorul romanului „În cautarea timpului pierdut”. În carte, madlenele (un tip de briosa cu care era servit de bunica naratorului la micul dejun) îi trezesc amintiri din copilarie personajului care devenise între timp adult. În practica, acest lucru este posibil deoarece exista legaturi neuronale directe între bulbii olfactivi si sistemul limbic, care adaposteste viata emotionala si ajuta la formarea amintirilor.

Mirosul a fost mereu considerat mai putin important decât celelalte simturi ale noastre. În traditia lui Platon si Aristotel, Kant spunea despre vaz ca este cel mai nobil dintre simturi, iar despre miros ca este „cel mai nerecunoscator”, primul de care ne-am putea lipsi.

Medicina arata ca într-o zi obisnuita, în care nu facem un efort deosebit, respiram în medie de 23.000 de ori si introducem în plamâni 11 de metri cubi de aer, adica peste 7 litri pe minut. Sunt anumite odoruri care genereaza reactii preponderent emotionale. Prin modul în care actioneaza asupra creierului, mirosurile pot sa ne modifice comportamentul, fapt pus în practica în magazine, cinematografe si pâna la cazinouri sau chiar cladiri de birouri, care folosesc anumite parfumuri pentru a stimula consumul, respectiv productivitatea.

Mirosul este o adevarata masina a timpului, în sensul în care nu dispare si poate fi reconstituit. Prin gasirea unor recipiente sau obiecte vechi, a fost posibila identificarea unor mirosuri de acum câteva sute de ani.

Mirosul este o forma elementara a ceva despre care nu putem vorbi. E foarte dificil sa descriem un anumit miros cuiva care si-a pierdut simtul olfactiv sau care nu-l cunoaste, fiind nevoiti sa recurgem, de multe ori, la alte simturi (vaz, gust, tactil) pentru a încerca o explicatie: dulceag, uleios, patrunzator, fructat etc. David Le Breton identifica trei arii definite de miros: cea a sinelui (starea de sanatate, erotism); a ceiluilalt (rasism, boala); a lumii si a existentei (unde intra si memoria olfactiva).

Kate McLean, o cercetatoare engleza care lucreaza la intersectia dintre cartografie si comunicarea unor date percepute cu ajutorul simturilor invizibile, a întocmit harti olfactive pentru multe din orasele lumii, de la Singapore la Paris si de la Glasgow la New York. Hartile olfactive provin în urma unor plimbari în care datele furnizate de miros sunt colectate si apoi interpretate folosind design digital, animatie, grafice de dispersie, acuarela si sculptura.

Nicolae Panea descrie în „Orasul subtil” cum memoria creeaza o harta a mirosurilor prin fixarea unor experiente si asocierea cu locuri concrete. El preia ideea unei harti olfactive a orasului si o duce mai departe prin conceptul codurilor identitare spatiale. Evident, fiecare individ are o harta proprie, în functie de experientele, emotiile, educatia si asocierile proprii. Harta olfactiva a unui oras devine astfel o experienta culturala raportata la decriptarea realului social urban.

De aceea, în momentul în care (pe atunci viceprimarul) Mihai Chirica a taiat 80 de tei de pe bulevardul Stefan cel Mare, nu a încercat doar sa faca o reamenajare fara consultarea comunitatii a centrului Iasului, ci a distrus o parte din patrimoniul orasului. Pentru ca mirosul teilor de pe Stefan cel Mare este cel putin la fel de important pentru comunitate ca orice cladire emblematica. Prin taierea teilor a avut loc o interventie brutala asupra hartii olfactive a orasului, iar amintirile multor ieseni sau a celor care au trait o parte din viata aici au fost în pericol.

Când am înfiintat pagina de Facebook Iasul iubeste teii, pe 3 februarie 2013, la câteva zile dupa taierile de pe Stefan cel Mare, nu aveam cunostintele teoretice care sa-mi permita argumentatia de mai sus. Însa am simtit, împreuna cu sutele de oameni care au iesit în strada si miile care au semnat petitiile pentru îndreptarea greselii primariei, ca e de datoria noastra sa aparam ceva important pentru noi, pentru oras si pentru istoria sa. Acum, teii replantati la presiunea societatii civile contribuie la reconstituirea mirosului care face parte din identitatea Iasului si amintirilor locuitorilor sai. Si sper ca, odata ce putem constientiza si rationaliza rolul teilor, inclusiv din perspectiva hartii olfactive, nimeni nu va mai avea curajul sa o ciunteasca.

P.S. Ideile pentru acest text mi-au venit în timp ce asistam la un concert la care simteam puternic mirosul teiului de vizavi de restaurantul Select, au continuat în timpul plimbarilor pe Stefan cel Mare si pe Carol I, iar la forma finala am ajuns pe terasa casei unde locuiesc, binecuvântata de mireasma câtorva tei din apropiere. Abia astept sa înfloreasca pentru prima data si cel pe care l-am plantat acum 6 ani, deoarece mirosul florilor de tei e madlena mea.

George Plesu este manager cultural, presedintele Asociatiei AltIasi

Citește toată știrea

Iaşi, oraşul teilor

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Publicitate