Publicitate

Restaurarea obiectivelor culturale a fost, la nivelul regiunii de nord-est, una dintre cele mai competitive linii de finantare în cadrul programelor europene. Cu multe rani deschise în patrimoniul cultural, Iasul a reusit sa-si reabiliteze totusi unele cladiri cu însemnatate istorica importanta pentru oras si judet. Principalii beneficiarii au fost unitatile administrativ-teritoriale, biserica si Universitatea „Al.I.Cuza” (UAIC). În total, valoarea proiectelor a trecut pragul de 70 milioane euro, iar mai bine de jumatate dintre cladirile istorice sunt acum restaurate.
În principal este vorba despre muzee, ansambluri de cult, zone istorice, precum si de foste închisori. Cu toate acestea, asa cum observa istoricii, Iasului îi lipseste o viziune clara în resuscitarea patrimoniului cultural, o viziune demna de titulatura de „capitala culturala” a tarii.

Interventiile au fost punctuale, acolo unde urgenta impunea necesitatea restaurarii, dar înca sunt multe alte edificii culturale în stare avansata de degradare care nu au avut parte de finantari. Motivele sunt diverse: banii europeni au fost limitati, la unele proiecte s-a renuntat din cauza valorii mari estimate sau, pur si simplu, cladirile nu au fost eligibile pentru finantare.

Peste 20 de proiecte în valoare de peste 345 milioane lei

Ultimii 15 ani au fost, fara îndoiala, perioada cea mai importanta, de dupa ’90, în care au fost restaurate numeroase obiective culturale din Iasi. Cele mai multe dintre proiecte au fost cu finantare europeana. În prima programare (2007 – 2013), circa 115 milioane lei au fost cheltuiti în cadrul a sase proiecte: Ansamblul Mitropolitan, zona istorica Lapusneanu, Manastirea Golia, Ansamblul „Sf. Sava”, Biserica Banu si Biserica „Sf. Nicolae” (Aroneanu).

În programarea care este acum pe final de implementare, fondurile disponibile s-au dublat, pâna la concurenta sumei de peste 230 milioane lei, fiind finalizate sau în derulare peste 15 proiecte: Baia Turceasca (în derulare), Muzeul de Istorie Naturala (în derulare), Ansamblul Manastirii Frumoasa (finalizat), Palatul Braunstein (finalizat), Casa Dosoftei (finalizat), Casa Pogor (finalizat), Muzeul „Nicolae Gane” (în derulare), Casa Muzeelor (finalizat), Bojdeuca „Ion Creanga” (în derulare), Corpul E al UAIC (fosta închisoare, în derulare), Palatul Cantacuzino – Pascanu (în derulare), Catedrala Veche a Episcopiei Romano-Catolice (finalizat), Ansamblul Barboi (în derulare), Manastirea Bârnova (în derulare) si Biserica Vovidenia (în derulare).

Cele mai multe dintre aceste edificii sunt situate în zone frecventate de turisti, respectiv în Centru si Copou. „Atragerea fondurilor nerambursabile prin liniile de finantare ale organismelor europene a fost, fara îndoiala o sansa oferita câtorva monumente reprezentative pentru patrimoniul istoric si arhitectonic al orasului Iasi, amintind aici fie si doua dintre cele finalizate de curând, anume ansamblul Manastirii Frumoasa si Palatul Braunstein.

În cazul unora dintre monumentele care au beneficiat de astfel de sprijin si care formeaza deja o lista lunga, consolidarea si restaurarea a însemnat o veritabila salvare de la un previzibil colaps, dupa ce, în conjunctura economica precara din anii 1990, pâna spre jumatatea anilor 2000, multe edificii au suferit degradari primejdioase pentru existenta lor”, a comentat istoricul Marius Chelcu de la Institutul de Istorie „A.D. Xenopol”.

„Unele cladiri sunt lasate intentionat prada degradarii”

Potrivit lui Chelcu, Iasul are un patrimoniu arhitectonic ale carui urme vechi coboara pâna în secolele al XVII-lea, în special în ceea ce priveste edificiile bisericesti, dar, daca ne raportam la vestigiile arheologice („spre exemplu la numeroasele pivnite raspândite pe întreg teritoriul vetrei istorice a orasului”), atunci urmele sunt si mai vechi.

„În mod evident, rivalitatea între modernizare si conservarea patrimoniului a produs si produce înca erori si victime. În cazul orasului Iasi, urmari regretabile le-a provocat elanul constructiv din perioada comunista, numit modernizator, stimulat de acele ratiuni ideologice, dar si functionale. Mai ales în ultimul deceniu al regimului, portiuni considerabile din zestrea istorica a orasului, strazi si cladiri reprezentative pentru sfârsitul secolului al XIX-lea si începutul secolului al XX-lea, au disparut sub lama buldozerelor”, a declarat Marius Chelcu.

El a continuat afirmând ca „drama cladirilor vechi” nu a încetat sa existe o data cu schimbarea regimului întrucât ratiunile ideologice au facut loc în prezent celor economice de „modernizare” cu orice pret a zonei centrale.

„În consecinta, întâlnim înca suficiente cazuri când cladiri istorice sunt lasate intentionat prada degradarii, pentru a fi înlocuite cu altele noi, mai putin valoroase din punct de vedere arhitectonic, dar mai rentabile pentru proprietarii terenului pe care ele se afla”, a mai spus istoricul. El a subliniat ca echilibrul între traditie si modernitate urbana nu poate fi decât benefic orasului pe termen lung. Istoricul a invocat necesitatea unei presiuni publice mai puternice care sa determine autoritatile sa acorde o mai mare atentie integritatii patrimoniului.

„Autoritatile pot contribui la sustinerea pârghiilor prin care patrimoniul arhitectonic si istoric este mai bine pus în valoare, prin promovare si constientizare în rândul populatiei orasului, cu prioritate al aceleia tinere, precum si printre vizitatorii orasului, din perspectiva turismului. Al doilea pas ar fi acela al gasirii caii rationale, din punctul de vedere al dezvoltarii urbanistice, între conservarea patrimoniului si modernizarea orasului, iar peste toate, în paralel cu stoparea abuzurilor, continuarea atragerii utilizarii tuturor pârghiilor financiare, fie locale, guvernamentale sau europene pentru ca lista monumentelor salvate sa poata continua, transformând zestrea pe care am primit-o într-o mostenire pe care o vom preda”, a conchis Marius Chelcu.

„Noi nu avem o viziune clara”

La rândul lui, arheologul Vasile Cotiuga, de la UAIC, a subliniat ca, în prezent, nu exista o viziune si o coerenta în modul în care monumentele istorice din Iasi sunt restaurate.

„Noi restauram acum fiecare ce crede, ce este în proprietate, ma refer la biserica sau institutii, trebuie facute niste reparatii si, gata, s-a gasit o linie de finantare. Fara sa fie ceva coerent, prin care sa se spuna – mai oameni buni, dezvoltam în urmatorii cinci ani un turism care sa puna în lumina, de exemplu, bisericile sau conacele din Iasi”, a comentat Cotiuga.

Potrivit acestuia, lipsa unui Plan Urbanistic General (documentul actual dateaza din 1999) si o neasumare de catre Primaria Iasi, prin directia de Arhitectul sef, a unei viziuni clare va duce în continuare la restaurari punctuale, care, pe viitor, sa nu produca efectele scontate, iar aici arheologul s-a referit în special la numarul de turisti. Chiar daca numeroase obiective culturale au fost refacute la Iasi, orasul are în continuare multe „rani deschise”, câteva exemple în acest sens fiind Filarmonica, Scoala Normala „Vasile Lupu”, Teatrul Luceafarul, Palatul Miclauseni sau zona istorica Cuza Voda.

Ce însemnatate au câteva dintre monumentele restaurate

În schimb, prin intermediul celor peste 20 de proiecte cu fonduri UE au fost redate publicului larg edificii culturale care, cu siguranta, contribuie la atragerea de turisti la Iasi si, în acelasi timp, au fost salvate de la degradare (chiar prabusire în unele cazuri) o serie de cladiri istorice. De exemplu, la Casa Pogor aveau loc întrunirile Junimei, la Dosoftei a fost prima tiparnita din Moldova, iar bojdeuca din Ticau (unde Ion Creanga a locuit timp de 17 ani si era vizitat de Mihai Eminescu) este prima casa memoriala din România.

În corpul E al UAIC, cunoscut si sub numele de Casa Canano” a functionat cea mai veche închisoare din Iasi timp de aproape un secol (pâna în 1916). Cladirea „Casa Muzeelor” a apartinut Societatii „Viata Româneasca”, condusa de Garabet Ibraileanu si Mihai Sadoveanu pentru ca, în 1941, dupa ce a fost transformata de Ministerul de Interne în chestura de politie, sa fie loc al masacrului miilor de evrei în Pogromul de la Iasi.

Muzeul de Istorie Naturala este primul astfel de muzeu înfiintat în Principatele Române (1834), iar Baia Turceasca este construita la sfârsitul secolului al XIX-lea cu ornamente pe fatada specifice arhitecturii islamice. Palatul Cantacuzino este considerata cea mai veche cladire a municipiului Pascani (1650), si a fost în proprietatea mai multor familii boieresti (Bals, Rosetti-Roznovanu, Moruzi), iar în final unui descendent al Bratienilor, respectiv istoricului Gheorghe Bratianu.

Manastirea Golia a fost ridicata în secolul al XVI-lea, iar cea de la Bârnova un secol mai târziu. Proiectul de restaurare a Man. Golia a fost premiat de catre Comisia Europeana si Organizatia „Europa Nostra” în domeniul patrimoniului cultural. Principala linia de finantare pentru patrimoniul cultural a fost în cadrul Programului Operational Regional. 

Citește toată știrea

Iaşul istoric – 70 milioane de euro investiţi în patrimoniul fostei capitale a Moldovei. Ce lipseşte, totuşi?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Publicitate