Publicitate

… psihopati
Îndeobste, eu unul nu-mi iau vreo carte drept lectura de drum, ci o revista sau doua – asta nu în ultimul rând pentru ca pur si simplu îs mai usoare. Asa si la început de august, când am pornit spre Amnas. Când, pe drum, între Iasi si Brasov, am terminat un numar din Dilema veche si am început altul. Vecinul de pe cealalta parte a culoarului de vagon, probabil student, citea o carte. A trebuit sa-mi pun ochelarii ca sa pot citi titlul: Înconjurat de psihopati. Ca fapt divers, la prima privire, ce-i drept, citisem chiar Înconjurat de psihologi…

Am cautat apoi pe net ca sa gasesc si autorul: Thomas Erikson. Cautând dupa titlul de mai sus, am dat si peste altul – Înconjurat de idioti. Moment în care au început sa-mi treaca prin fata ochilor si a mintii fel de fel de variante: Înconjurat de prosti; Înconjurat de hoti; Înconjurat de plagiatori; Înconjurat de smecheri; Înconjurat de fraieri; Înconjurat de activisti; Înconjurat de idioti utili; Înconjurat de troli; Înconjurat de analfabeti functionali…

AURul, hotii si prostii. O schita de istorie (doar aparent recenta)

Apropo de hoti si de prosti: recent, cred ca odata cu vreo stire despre AUR (iaca, nu mai stiu exact care, dar n-are importanta), mi-am amintit de niste replici memorabile. Iata-le:

Parlamentul României, februarie 2022:

George Simion: Esti un hot!

Presedintele comisiei: Domnule Simion, luati mâna de pe domnul ministru!

Virgil Popescu: Esti un prost!

Ion Tiriac, martie 2017: „Eu, între un hot si un prost, prefer hotul. Dupa hot mai ramâne ceva. Dupa prost, nu mai ramâne nimic.”

Dincolo de faptul ca din declaratia lui Tiriac putem lesne deduce pe care dintre cei doi de mai sus îl prefera, la o adica, orice comentariu pare de prisos. Desi… Desi ar merge sa ma repet si sa mai declar odata sus si tare: Tara asta-i un miracol!

…recenti si recentisimi

Apropo de recent: daca acceptam ca el exista, omul recent, si asta nu doar pentru ca a scris Horia-Roman Patapievici o carte cu titlul acesta, aparuta înca-n 2001 (Omul recent. O critica a modernitatii din perspectiva întrebarii „ce se pierde atunci când ceva se câstiga?”) si ajunsa în 2020 la a 6-a editie, atunci exista si poetul recent, si politicianul recent si asa mai departe. Ba, am putea spune de acum ca exista între timp si omul recentisim, nu?

În fine, dupa umila mea parere, recentii si recentisimii astia au cu totii în comun, înainte de toate, inconsistenta intelectuala si morala, care inconsistenta rimeaza aproape invariabil cu incontinenta – incontinenta verbala.

Dar ce sa vezi, boala-i, de fapt, veche, de vreme ce poporul are o vorba buna pentru ea: Vorba lunga, saracia omului. Atâta doar ca, între timp, vorba lunga-i a unuia (a politicianului recent, sa zicem), iar saracia-i a altuia (a omului de rând, daca se mai poate spune asa).

Michael Astner este poet, traducator si publicist

Citește toată știrea

Înconjuraţi de…
Publicitate