La finalul lunii octombrie a avut loc, în Franta, primul transplant de laringe din tara si unul dintre putinele din Europa. O femeie care nu mai vorbise de peste 20 de ani a vorbit din nou, dupa ce medicii i-au transplantat din nou „cutia neagra” care transforma în limbaj articulat miscarea corzilor vocale. Dincolo de povestea impresionanta de viata a femeii, care a spus ca si-a dorit aceasta operatie revolutionara fiindca niciodata nu au auzit-o copiii vorbind, „Ziarul de Iasi” a încercat sa înteleaga care sunt riscurile si dificultatile care fac ca aceasta procedura sa fie extrem de rara.
Am discutat cu prof.dr. Luminita Radulescu, sefa sectiei clinice de ORL de la Spitalul de Recuperare din Iasi, care a explicat ca interventia chirurgicala în sine este complexa, dar nu imposibila, însa „bazinul” de pacienti pe care poate fi aplicata în momentul de fata este unul limitat.
„De regula scoatem laringele de la un pacient cu cancer. Nu este ca în cazul unui organ vital, precum cordul, pe care-l înlocuiesti pentru ca s-au obliterat arterele sau este bolnav muschiul. Cancerul nu ajunge la inima decât foarte rar. Dar la un transplant de inima, poti sa îi dai imunosupresoare, ele inhiba sistemul de aparare a organismului care nu mai lupta împotriva organului transplantat. La pacientii cu cancer, carora le scoatem laringele, este un risc major: deja au un sistem imunitar slabit, mai iau citostatice, care omoara si ele sistemul imunitar, iar daca îi dai si imunosupresoare, pentru ca are un laringe transplantat, exista riscul ca pacientul sa faca recidiva de cancer sau sa îl dezvolte în vecinatate”, a explicat prof.dr. Luminita Radulescu.
Sperante pentru viitor: înlocuirea laringelui sa devina operatie de rutina
Aceasta nu spune însa ca operatia este lipsita de sperante într-un viitor nu foarte îndepartat. Progresele si cercetarile din medicina continua, explica prof.dr. Luminita Radulescu, astfel încât va veni ziua în care operatia de transplant sau înlocuire a laringelui „sa fie o rutina si sa îmbunatatim calitatea vietii pacientilor”. Mai ales în zona imunosupresoarelor se fac progrese, spune medicul, iar într-un viitor nu foarte îndepartat vor putea fi dezvoltate medicamente care sa lupte împotriva respingerii de organe fara sa afecteze puternic sistemul imunitar.
În momentul de fata, însa, transplantul de laringe este viabil atunci când organul este distrus în urma unei traume. Dar cazurile acestea sunt foarte rare, mai ales ca nici interventia în sine nu este una usoara. Exista o serie de nervi recurenti, care intersecteaza corzile vocale astfel încât sa putem vorbi. Refacerea acestor nervi într-o operatie este o procedura extrem de complexa, iar afectarea lor este posibila si în cazul unor interventiilor chirurgicale mai frecvente, cum sunt cele efectuate pe tiroida.
„Chirurgul trebuie sa aiba grija sa nu lezeze acesti nervi prin tiroida, dar uneori patologia impune si nu pot fi lasati neatinsi, fiind extrem de delicati. Iar daca îi atingi cât de putin, chiar daca asta presupune sa iei de pe ei un nodul al cancerului, poate duce la paralizia corzilor vocale. Chiar si în cazul operatiilor de reanimare a corzilor vocale, nimeni nu poate garanta succesul dinainte, e delicat, trebuie sa gasesti nervul si sa refaci legaturile. Deci transplantul în acest caz este o interventie foarte delicata”, a mai punctat prof.dr. Luminita Radulescu.
Si în cazul din Franta durata procedurii a fost una impresionanta: 10 ore pentru prelevare si 17 pentru transplantare. Iar în primele cazuri de interventii existente, ca si în cazul din Franta, motivul a fost similar: o trauma a distrus laringele, nu o boala, precum cancerul.
Medicul iesean a mai punctat un aspect interesant: daca operatia va fi una de succes, vocea pacientului va fi schimbata pentru totdeauna, fiindca depinde de tonalitatea cu care sunt formate sunetele, de grosimea corzilor vocale. O persoana care va suferi un astfel de transplant va avea, cu siguranta, o cu totul alta voce fata de cea cu care s-a nascut.