Publicitate

Lichidarea lui al-Zawahiri, la unsprezece ani dupa cea a fostului sau tovaras de crime, marcheaza intentia Washingtonului de a nu abandona vânarea teroristilor, chiar daca „razboiul împotriva terorismului” s-a încheiat.
Lichidarea hi-tech a lui Ayman al-Zawahiri de catre Statele Unite este un eveniment extrem de important în plan simbolic, desi nu este clar daca acesta mai exercita o autoritate reala asupra retelelor al-Qaeda. Exista cel putin trei argumente în sprijinul acestei idei: primele doua sunt evidente si vor fi doar amintite aici, spre a ne putea concentra mai mult asupra celuilalt.

Asadar, vorbim de pedepsirea celui care, alaturi de Osama bin-Laden, a coordonat o campanie terorista de amploare împotriva SUA si a Occidentului, culminând cu atacurile de la 11 septembrie 2001. Lichidarea lui al-Zawahiri, la unsprezece ani dupa cea a fostului sau tovaras de crime, marcheaza intentia Washingtonului de a nu abandona vânarea teroristilor, chiar daca „razboiul împotriva terorismului” s-a încheiat. Nu încape îndoiala ca operatiunea va fi intens discutata în America, inclusiv din unghiul efectelor de politica interna, stiute fiind dificultatile electorale cu care se confrunta presedintele Biden si partidul Democrat.

Faptul ca „emirul” al-Qaeda a fost ucis în capitala afgana, Kabul, evidentiaza disponibilitatea talibanilor de a nu-si uita vechii aliati. Pe lânga al-Zawahiri, bolnav si, se pare, incapabil sa mai exercite conducere operationala sau ideologica, Afganistanul ar putea sa gazduiasca si alti militanti al-Qaeda mai putin cunoscuti, dar activi. Ideea ca talibanii ar avea intentia sa-si respecte angajamentul asumat prin acordul de la Doha, de a nu lasa tara sa redevina un hub al terorismului international, merge împotriva traditiilor locale de „ospitalitate” fata de vechii tovarasi de lupta. Lovitura americana le-ar putea reaminti talibanilor ca, în ciuda retragerii rusinoase de anul trecut, Washingtonul nu ramâne total indiferent fata de ceea ce se întâmpla pe teritoriul afgan.

Mai exista, însa, un motiv pentru care disparitia lui al-Zawahiri are o puternica încarcatura simbolica. Ne-am obisnuit, în ultimele trei-patru decenii, sa folosim termenul de „terorism transnational”, în particular pe acela de „terorism islamist transnational”. Ambele concepte sunt utile si adecvate erei globalizarii, chiar daca – asa cum istoricii ne pot usor explica – terorismul a avut dintotdeauna tendinta de a depasi granitele între tari si popoare. Dar ele capata si mai multa forta daca sunt sustinute de analize ale figurilor marcante din galeria terorii. Ayman al-Zawahiri, mai mult decât însusi Osama bin-Laden, exprima perfect aceasta dimensiune transnationala, precum si conexiunea între diversele momente istorice definitorii pentru evolutia terorismului islamist.

Adolescentul egiptean care adera la Fratiile Musulmane, fascinat de învataturile fondatorului acesteia, Sayyid Qutb, si mai târziu vrea sa razbune uciderea acestuia de catre guvernul laic-progresist, nu poate ramâne indiferent la niciunul dintre cele trei mari evenimente care, în 1978-1979, anunta izbucnirea violenta, globala, a islamismului. Acordul de pace israelo-egiptean (septembrie 1978) îi radicalizeaza atitudinea si îl situeaza între fondatorii Jihadului Islamic, organizatie pe care, mai târziu, va ajunge sa o conduca. Revolutia islamica din Iranul siit (1978- februarie 1979), privita cu admiratie si, de catre fundamentalistii suniti, cu nedisimulata invidie, îi arata ca victoria este posibila. În fine, interventia sovietica din Afganistan (1979) îl cheama la lupta pentru respingerea amestecului necredinciosilor în „Casa Islamului”.

Cei trei ani petrecuti în închisoare pe fondul campaniei anti-islamiste întreprinse de autoritatile egiptene, dupa asasinarea presedintelui Anwar el-Sadat, semnatarul pacii cu Israelul, i-au întarit lui al-Zawahiri pozitia în gruparea „Jihadul Islamic” (JI) si i-au creat o platforma pentru activitatea din strainatate. Din Arabia Saudita si Pakistan, medicul egiptean îmbratiseaza treptat o noua profesie, aceea de ideolog al revolutiei islamice. Este perioada în care îl cunoaste si îl impresioneaza pe Osama bin-Laden, ale carui resurse financiare impresionante aveau nevoie sa fie completate de un mesaj politic si de capacitati organizatorice. Alianta cu Ayman al-Zawahiri avea sa satisfaca aceasta nevoie, chiar daca fuziunea între JI si al-Qaeda nu a fost una reusita. La doar un an si jumatate de la stabilirea în Afganistan, la invitatia talibanilor, al-Qaeda era capabila sa întreprinda atacurile coordonate împotriva noului mare inamic, SUA, tintindu-i ambasadele din Nairobi (Kenya) si Dar-es-Salaam (Tanzania). Putini stiau, atunci, dar începea noua era a terorismului islamic transnational – o epoca ce este putin probabil sa se sfârseasca prea curând.

Citește toată știrea

Moartea unui terorist

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Publicitate