Publicitate

Magistratii Curtii de Apel au fost chemati sa decida cui apartine o turma de oi. Pâna acum, doua instante au dat doua sentinte contradictorii. De hotarârea care va fi luata la recurs depinde si soarta mieilor care au fost fatati în decursul anilor de oile respective, ca si a brânzei si laptelui obtinute ori a subventiei europene date pentru animale.
În august 2020, D.A. s-a prezentat în fata judecatorilor din Hârlau cu o plângere mai putin obisnuita, cerând de la G.S. 46 de oi si 30.594 de lei. Cei doi se cunosteau de ceva ani si fusesera prieteni, ajutându-se la diverse activitati si împrumutându-se reciproc la nevoie. În 2015, G.S. s-a oferit sa-i vânda lui D.A. un cal. D.A. nu avea bani, dar avea miei, cei doi convenind ca G.S. sa se ocupe de vânzarea mieilor si sa-si retina 2.500 de lei, reprezentând pretul calului. Cei 23 de miei, în greutate totala de 520 kg, au fost vânduti la Flamânzi. G.S. ar fi trebuit sa returneze 900 de lei, dar nu a facut-o.

Întelegere cu iernatul oilor

În iarna lui 2016, G.S. i-ar fi propus lui D.A. o noua afacere. D.A. nu avea nutret pentru cele 50 de oi ale sale, asa ca G.S. s-a oferit sa i le ierneze. Pe parcursul anului 2017, trei oi au murit, iar D.A. si-a luat o oaie înapoi. La G.S. ramasesera 46 de oi tinere, pentru care D.A. a mai dus nutret, sare, gratare si mai multe porti pentru tarc. De pe urma oilor, G.S. s-a ales si cu mieii si brânza, ca si cu subventia de 1.648 de lei anual, dându-i lui D.A. doar 50 kg de brânza, cât pentru 5 oi. Proprietarul a început sa-si ceara mieii si brânza, dar G.S. l-ar fi tot amânat, nu i-a mai raspuns la telefon si, în cele din urma, a refuzat sa-si plateasca datoriile sau sa restituie oile. În fata judecatorilor, D.A. îsi cerea astfel oile înapoi, plus contravaloarea mieilor, brânzei si subventiei, plus datoria ramasa de la vânzarea calului.

În replica, G.S. a precizat ca nu se întelesese cu D.A. sa-i mai dea ceva de pe urma vânzarii celor 23 de miei. Acestia reprezentau astfel contravaloarea calului sau. Oricum, o eventuala datorie era deja prescrisa, la fel ca si pretentiile legate de oi. G.S. a aratat ca nu se afla în posesia celor 46 de oi si nu are ce sa restituie. O parte dintre animale au murit, iar el avusese cheltuieli de întretinere cu celelalte. De altfel, între cei doi nu fusese încheiat niciun act care sa ateste predarea oilor la iernat si nici referitor la brânza sau mieii datorati.

Lipsa unui contract a fost si motivul pentru care magistratii din Hârlau au decis respingerea actiunii. „Mai mult, este de neînteles atitudinea reclamantului, care a stat în pasivitate, iar abia la data de 16.01.2020 a efectuat primele demersuri în vederea recuperarii ovinelor predate pârâtului, dupa trecerea a peste trei ani. Pentru aceste considerente, instanta va respinge actiunea, ca neîntemeiata, apreciind ca probele administrate în cauza, desi dovedesc predarea de catre reclamant a unui numar de 46 ovine catre pârât, nu probeaza si întinderea obligatiilor reciproce ale partilor”, au consemnat judecatorii.

Sentinta de la Hârlau, rasturnata total la Iasi

Apelul declarat împotriva sentintei a fost judecat de Tribunal, la Iasi, unde D.A. a afirmat ca ar fi trebuit macar sa-si primeasca oile înapoi. Chiar în lipsa unui contract scris, G.S. recunsocuse ca a primit 49 de ori pentru iernat. În motivatia apelului, D.A. se referise doar la oi, asa ca Tribunalul a apreciat ca D.A. renuntase la celelalte pretentii, referitoare la miei, brânza sau subventii. Magistratii Tribunalului i-au contrazis pe cei din Hârlau, precizând ca existenta unui contract nu este necesara în absolut toate cazurile, fiind acceptabila inexistenta lui în cazul unor prieteni.

„Mai mult, este de notorietate ca în mediul rural, în activitatea de crestere a animalelor exista anumite cutume care împiedica încheierea unor înscrisuri între ciobani, chiar si olografe, cuvântul dat având mare pret în rândul acestora. Totodata, raportat la nivelul de educatie al persoanelor care se ocupa cu cresterea animalelor, în general se poate vorbi si de o imposibilitate intelectuala de a întocmi asemenea înscrisuri. Este de notorietate faptul ca pentru lasarea ovinelor la iernat nu se întocmesc înscrisuri olografe”, au aratat judecatorii.

Acestia au hotarât ca G.S. sa-i predea lui D.A. un numar de 46 de oi sau, în lipsa lor, sa-i plateasca 200 de lei pentru fiecare oaie. Din nou, sentinta a fost atacata.

Citește toată știrea

O turmă de oi, plus mieii şi brânza aferente, dau mari bătăi de cap magistraţilor ieşeni. Cine va rămâne cu stâna?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Publicitate