Traseul intelectual al unei mari personalitati este jalonat de studiile pe care acesta le-a terminat, de examenele sustinute, de mediul în care s-a format si de oamenii si cartile care i-au modelat constructia interioara. Cum parcursul scolar national si european al lui Vasile Conta a fost unul exemplar, ar merita, credem, sa-l readucem în atentia studiosilor de azi. Ca tot a reînceput scoala!
Se stie ca Vasile, fiul preotului Grigore Conta care slujea la Biserica din Tg. Neamt, a absolvit clasele primare la Scoala din Tg. Neamt (care fusese înfiintata în 1852). Aici a facut primele studii, între anii 1854-1858 fiind, în primul an, coleg de scoala, nu si de clasa, cu Ion Creanga asa cum a fost mentionat în unele biografii ale humulesteanului. Conta termina clasele primare „cu note foarte bune, dupa cum dovedeste atestatul eliberat, fiind clasificat al doilea”, dupa cum scrie sora lui, Ana Conta-Kernbach, în biografia pe care i-o consacra filosofului nemtean. În baza notelor foarte bune obtinute la scoala primara, Conta se va regasi, la pozitia 6, singurul din Tg. Neamt, pe o „Lista de elevi «din întreaga Moldova» ce sunt recomandati de delegati si de consiliul scolii a se primi în numarul internilor gratuiti a Institutului gimnazial”, asa cum apare într-un document aflat la Arhivele Nationale Iasi. Va ajunge astfel elev la cel mai important liceu de baieti din Moldova, Liceul National din Iasi, pe care îl va absolvi, dupa o serie de întreruperi si reluari ale studiilor, în anul 1868. Asupra acestei perioade de scoala persista o serie de diferente de informatie si de interpretari care sunt destul de dificil de analizat în lipsa unor probe si marturii valide.
La Liceul National din Iasi, debutul lui Conta nu este prea convingator. Din motive pe care nu le-am putut elucida, el va repeta primul an pierzându-si bursa astfel încât va termina prima clasa gimnaziala abia în 1860, ca extern. Tot asa se va întâmpla si cu clasa a II-a pe care o repeta din cauza faptului ca nu s-a prezentat la un examen (de desen). În sfârsit, în clasa a III-a la gimnaziu, în care devine coleg, potrivit surorii sale – cu „Panu, Lambrior, Dumitrescu-Iasi si Calistrat Hogas” va rata examenul de final din cauza faptului ca s-a îmbolnavit de tifosi. Îmbolnavirea sa a fost pretextul mai multor speculatii facute în biografiile despre Conta scrise atât de Rosetti-Tescanu, cât si de Minar, potrivit carora din cauza esecului scolar ar fi fugit de acasa în acesti ani si ar fi trait într-o mizerie si saracie crunte. Aceste afirmatii sunt contrazise însa si de sora sa (care aminteste ca tatal lui Conta era un preot harnic si un bun întreprinzator, deci nu era sarac!) si de cel mai bun prieten al sau de atunci, Dumitru Lupu, care spunea: „stateam alaturea în banca; tot timpul cât nu eram la scoala eram amândoi la mine acasa. Trei ani am petrecut astfel împreuna. Nu-mi puteam învata lectiile daca Vasilica nu era lânga mine. Îl opream adesea la masa. Dânsul statea la o gazda, la care ma duceam si eu câteodata. Niciodata nu am avut impresia ca V. Conta ar fi în mizerie, cum se spune acum”. Aceasta legenda a mizeriei si saraciei a fost evident un reflex al opiniei publice de a construi si alimenta detalii corespunzatoare temei romantice a „geniului nefericit” care a fost, de asemenea, utilizata abuziv si în cazul lui Eminescu. Tot ca si în cazul acestuia, Conta abandoneaza scoala pentru a petrece un an împreuna cu o trupa de teatru din motive asupra carora s-au facut numeroase supozitii. Astfel, pentru Rosetti-Tescanu motivul a fost dorinta de aventura, pentru Minar dragostea fulgeratoare pentru actrita Maria Balusescu (si pe aceasta tema inventeaza el niste presupuse scrisori si caiete de „Impresii” ale lui Conta pe care Minar le-ar fi recuperat de la actrita) în timp ce sora sa se întreaba, cu îndreptatire, daca nu cumva aceasta decizie a fratelui ei a fost determinata si de proaspatul transfer al tatalui sau, om sever si ferm, la „Biserica manastirei pronumita Barboi cu hramul sfintilor Petru si Pavel de aici din orasul Iasi”ii. Asupra anului petrecut cu trupa de teatru sora sa scrie: „din viata de teatru amanuntele sigure sunt acelea din biografia lui Rosetti-Tescanu date de Conta însusi. Câtva timp sufleur, în trupa lui Lupescu, apoi actor, dânsul traducea, improviza cuplete era iubit si pretuit de director ca si de colegi. Viata de teatru si-a petrecut-o în Roman”. Revenit în iunie 1864 la Iasi, Conta adreseaza urmatoarea cerere („Suplica” înregistrata cu nr. 363/ 24 iunie) conducerii Liceului National: „Din contenitul an 1863 Semestrul II constrâns fiind de mai multe cauze, nu am putut urma în Colegiu mai departe, unde eram; însa acum, având cele necesare si dorinta totodata de a studia mai departe: rog pe Onorabilul Comitet sa binevoiasca a ma examina de obiectele clasei III Gimnaziale semestrul II”iii. Odata trecut examenul de promovare în clasa a IV-a Conta va urma un curs ascendent al rezultatelor la învatatura absolvind liceul în iunie 1868iv depunând o solicitare catre rectorul Universitatii din Iasi pentru a fi înscris la examenul de Bacalaureat ce va fi organizat „între 1 si 15 Septembrie”. La 17 septembrie va promova cu brio examenul de bacalaureatv si la 1 octombrie va depune o cerere catre decanul Facultatii de Litere de a fi înscris la acea facultate „având dorinta de a studia Literele”. În biografia scrisa de Ana Conta-Kernbach apare însa informatia, preluata credem de la Minar, potrivit careia „în 1868 Conta trece bacalaureatul si se înscrie la Facultatea de Drept din Iasi, facultate pe care avea s-o ilustreze ca profesor peste patru ani”, informatie preluata ca atare si de biograful sau oficial din comunism, Nicolae Gogoneata, desi nu exista, dupa stiinta noastra, nici un document care sa certifice acest lucru. Ce se poate afirma cu certitudine este faptul ca între toamna anului 1868 si vara anului 1869 V. Conta a functionat ca pedagog repetitoriv al internatului si ca profesor suplinitor de filosofie la Liceului National din Iasi cât timp titularul (Teodor Lates, fostul sau profesor) „va sta la Bucuresti”. De altfel, directorul acestui liceu, Zaharia Columb, emite doua decizii pe 10 septembrie 1868, ambele existente în original la arhivele iesene, prin care îl numeste pe Conta „pedagog repetitor” si „profesor suplinitor” la filosofie limpezindu-se astfel activitatea sa în aceasta perioada în care e greu de crezut ca a mai urmat si cursuri la Facultatea de Drept a universitatii iesene. (Continuarea în editia din 27 septembrie a Ziarului de Iasi)
iFostul sau coleg, Dimitrie Lupu, spune, asa cum consemneaza Ana Conta-Kernbach în biografie: „în primavara lui 1863 ne-am îmbolnavit amândoi de tifos. În septembrie Vasilica nu s-a mai prezentat, plecase în provincie cu o trupa de teatru”.
iiPetitia trimisa pe 7 septembrie 1863 de Grigore Conta si aprobata de catre Mitropolie în aceeasi zi este scrisa de Vasile Conta, deci e foarte probabil ca au fost împreuna si V. Conta a aflat pe loc ca tatal sau se va muta în Iasi. Ea se afla, în original, la Arhivele Nationale Iasi.
iiiRezolutia pusa de directiune a fost urmatoarea: „se va examina în Sept. fiindca s-a refuzat a fi examinata împreuna cu clasa a III-a”.
ivVa solicita un „testimoniu de absolvire a liceului” printr-o cerere depusa împreuna cu alti doi colegi (A. Berzu si D. Cotta) cf. unui document de arhiva la care directiunea liceului, contrar celor afirmate de Minar, în celebra lui carte de „opere complecte”, pune urmatoarea rezolutie: „s-a eliberat atestatul no. 106 din 1868 august 12 pentru V. Conta”.
vDiploma, emisa de Universitatea din Iasi la 19 decembrie 1868, se afla în original la Cabinetul de manuscrise al BAR Bucuresti.
viSemneaza, împreuna cu ceilalti pedagogi, un memoriu asupra lipsei de disciplina a elevilor din internat asa cum reiese dintr-un document de arhiva.
Florin Cîntic este istoric, director al Arhivelor Nationale, Filiala Iasi si scriitor