Doua dintre statele mari si importante din Uniunea Europeana, Spania si Polonia, sunt pe cale sa învesteasca noi guverne, în urma unor alegeri urmarite cu mult interes pe întreg continentul. În ambele situatii, incertitudinile au fost înlaturate: regatul iberic va avea parte de continuitate a puterii de stânga, în timp ce polonezii sunt pe cale sa-si ia ramas bun de la îndelungata guvernare conservatoare patronata prin interpusi de Jarosław Kaczyński.
În Spania, socialistii au platit pretul cerut de cele doua formatiuni separatiste catalane: au înaintat în Congresul Deputatilor (camera inferioara) un proiect de lege prin care sunt amnistiate toate faptele asociate secesionismului, inclusiv implicarea în organizarea referendumului din 2017 – declarat ilegal de justitia spaniola. Proiectul de lege va avea un drum dificil, mai ales ca Senatul este dominat de adversarii guvernului, dar este de asteptat ca, pâna la urma, sa treaca de Parlament. Pentru separatistii catalani, bunele intentii etalate de liderul socialist Pedro Sánchez au fost suficiente, iar votul lor a permis încheierea crizei guvernamentale, saptamâna trecuta.
Dar, asa cum se observa din imaginile filmate la marile demonstratii ale opozitiei, tema suveranitatii si cea a combaterii separatismului au insuflat spectrului de dreapta o energie pe care, daca ar fi avut-o în momentul alegerilor legislative, ar fi obtinut o victorie convingatoare. Asa, însa, Pedro Sánchez îsi continua aventura la Palatul Moncloa, sperând într-o schimbare a cadrului politic general, în asa fel încât atentia publicului sa se îndrepte din nou asupra politicilor publice. Dincolo de tema separatismului sau a calitatii precedentei guvernari socialiste, alegerile s-au desfasurat într-un „moment politic” favorabil stângii. Vom vedea, în saptamânile si lunile urmatoare, daca amnistierea separatistilor catalani va aduce schimbari de substanta la acest capitol: în acest caz, noul guvern condus de socialisti va avea o existenta zbuciumata si, foarte posibil, scurta.
Cea de-a doua confruntare electorala din aceasta toamna careia i s-a atribuit o importanta europeana este cea din Polonia. La 15 octombrie, alegatorii au situat pe primul loc tot partidul conservator Lege si Dreptate (PiS), dominat de Jarosław Kaczyński, un personaj politic ce a preferat, în ultimii ani, pozitia mai retrasa de vicepremier. A facut-o pentru ca era constient de reactiile negative pe care le suscita la Bruxelles, dar mai ales pentru ca „planul secund” îi oferea o mai mare libertate de miscare în relatia cu electoratul PiS. Acum, partidul sau are dreptul la prima încercare de a forma guvernul, ex-premierul Mateusz Morawiecki urmând sa vina în fata camerei inferioare (Sejm-ul) cu o noua echipa si un nou program. În conditiile în care oponentii sai (o coalitie multicolora creata în jurul Platformei Civice si condusa de liderul acesteia, Donald Tusk) au conturat deja o majoritate, încercarea PiS nu are sanse de succes.
Aceasta nu l-a împiedicat, totusi, pe domnul Morawiecki sa se lanseze într-o veritabila cursa pentru sprijin, mizând pe voturi „marginale” din tabara adversa. Metoda utilizata este una pe care PiS o stapâneste perfect: lansarea unor propuneri în domeniul politicilor sociale, capitol la care guvernul sau a înregistrat – o recunoaste aproape toata lumea – succese notabile. Dar, chiar presupunând ca extrema dreapta ar vota in corpore lista si programul sau (ceea ce nu este deloc clar), premierul desemnat tot ar mai avea nevoie sa rupa nu mai putin de 19 voturi din rândurile coalitiei adverse, ceea ce este aproape imposibil. Tot ceea ce întreprinde, acum, fostul partid de guvernamânt reprezinta o pozitionare la linia de start a viitoarei campanii, cea pentru alegerile europarlamentare din iunie 2024. În cazul unui scor bun, combinat cu un recul al coalitiei lui Donald Tusk, conservatorii ar putea spera într-o fragmentare a taberei guvernamentale. Dar, tocmai pentru ca PiS ramâne puternic, este greu de crezut ca oponentii sai ar putea face greseala de a lasa garda jos. Primul pas – împartirea viitoarelor functii si sfere de influenta politica – a fost realizat cu brio, iar programul de guvernare este, din câte se pare, aproape gata. Ramâne de parcurs secventa constitutionala a învestirii, care trebuie sa înceapa cu respingerea în Sejm a listei lui Mateusz Moraviecki, si ar trebui sa se finalizeze la mijlocul lunii decembrie, prin învestirea cabinetului Donald Tusk.