Publicitate

Luminita Gradinariu a fost profesor de chimie, timp de 42 de ani, la Colegiul National „Mihai Eminescu”. Un chip blând, care pastreaza cu sine o voce duioasa, cu inflexiuni perfecte, care determina interlocutorii sa o asculte cu atentie. Desi pare ca dorinta de a fi profesor a existat mereu în gândurile sale, aceasta spune despre sine ca nu si-a dorit sa urmeze cariera didactica.
„Eu nu am vrut sa fiu profesoara, nu mi-am dorit deloc, am fost eleva la Racovita 11 ani, din clasa a II-a pâna în a XII-a si în general am avut repulsie fata de locul respectiv, dar am dus o viata de încarcatura culturala. A fost refugiul nostru ca elevi la Racovita ca puteam sa citim, ne adunam, aveam o familie bogata în carti, familia unei prietene, si ne tratau cu egalitate si discutam despre cartile citite”, îsi aminteste aceasta.

În 1980, Luminita Gradinariu a primit repartitie guvernamentala la Liceul National „Mihai Eminescu”, dupa ce absolvise Facultatea de Chimie la Iasi. A facut practica pedagogica, despre care spune ca i-a placut, dar nu s-a gândit ca va urma în domeniu.

“La Facultatea de Chimie de la Institutul Politehnic nu erau mai deloc posturi de profesor, poate în jur de 15- si la tara întotdeauna. În anul respectiv, 1980, toate facultatile, si de biologie, de engleza, de chimie, au scos posturi numai în marile orase. Aveam colegi care voiau în orasele lor, care erau mai mici, si nu aveau posturi. Se facea repartitia prin teleconferinta, toate centrele universitare erau la conferinta si fiecare intra dupa media nationala. Daca erai dintr-un anumit oras si aveai buletin de Iasi, eram si casatorita cu un copil am fost prioritara. Aveam si medie mare, dar si prioritati. În Iasi erau trei posturi: la Negruzzi, pe care a reusit sa îl ia o colega, Eminescu si doua licee industriale. Eu am fost prima care am ales si am ales Eminescu pentru ca era scoala unde au învatat fratii mai mari ai sotului meu pentru ca stateau în preajma si mi l-au recomandat”, explica Luminita Gradinariu.   

A vrut sa devina psiholog, la fel ca fratele si cumnata sa. Din cauza politicii din vremea respectiva, Facultatea de Psihologie s-a desfiintat. Însa, partea de psihologie a ajutat-o, a citit carti în domeniu care au ajutat-o sa înteleagp elevii. „Facultatea nu te învata absolut nimic legat de cum sa fii profesor, desi am facut pedagogie si practica pedagogica. A fi profesor nu este o chestie de ici, de colo, are si ea o reteta, de comportament si de tactici pe care trebuie sa stii sa le folosessti”, afirma aceasta.

Profesor la 24 de ani, au fluierat-o elevii mai mari

Prima clasa pe care profesoara a avut la dirigentie, a fost de treapta a II-a, însemnând clasa XI-a si a XII-a. Spune cu un zâmbet larg ca diferenta dintre ea si elevii ei erau de sase, sapte ani, 20 de kg mai putin si un copil acasa. Îsi aminteste ca atunci când a intrat în curtea scolii, în prima zi, stateau cocotati pe gard elevi mai mari.

„Credeau ca sunt o absolventa si m-au fluierat. Am aflat dupa 10 ani ca cei care ma fluierasera, erau majoritar din clasa mea”, afirma profesoara. Activitatea acesteia a început într-o scoala total diferita de Racovita, în care elevii aveau voie sa iasa afara în pauza, sa se plimbe. A fost uimita când a descoperit ca profesorii erau diferiti, elevii erau obligati sa poarte uniforma, matricola, pamblica, dar le purtau ca si cum n-ar fi existat. Era alta atmosfera, care a generat educatia, posibilitatea de a face ce îi trecea prin minte.

„Eu am prins si anii de comunism si am avut noroc ca am fost în aceasta scoala, unde am fost extraordinar de libera. Ce îmi trecea prin minte noaptea, puteam face la clasa pentru ca toti directorii care au fost pâna acum, actualul directorul, doamna profesor Sandulescu pe care o iubesc foarte mult, toti au acceptat tot ce îmi doream sa implementez. Atâta libertate nu se gaseste nicaieri, dar o libertate bine-înteleasa.

Educatie sexuala în clasa înca din 1995

Luminita Gradinariu spune ca pe lânga orele de chimie pe care le-a predat cu multa pasiune elevilor sai, a încercat mereu sa abordeze subiecte, la orele de dirigentie, care sa îi pregateasca pe acestia de viata: „i-am învatat sa faca contractul prenuptial, desi unele eleve îmi spuneau ca este suficienta dragostea, dar le explicam ca este foarte util ca acesta sa existe acolo, într-un sertar, pentru orice eventualitate. Mi-a facut o doamna, pe atunci procuror, un model si de atunci l-am dat mereu elevilor, exact cu ce cuprinde, cu ce a venit fiecare în relatia respectiva, ce facem în cazul unui divort, cine se ocupa de educatia copiilor”, explica aceasta.

Spune îngrijorata ca la scoala nu se învata despre subiecte importante pentru elevi precum educatia economica, pensia privata, despre taxe si impozite. Ea mentioneaza ca a învatat elevii despre educatie sexuala înca din anul 1995. Aceasta a participat, în 1992, la Budapesta, la o întâlnire pe teme de educatie pentru sanatate cu profesori si medici din Europa Centrala si de Est si alaturi de coordonatori din Statele Unite.

Discutiile presupuneau subiecte precum drogurile, fumatul, alimentatie, educatie sexuala, si ecologica. Acolo a participat alaturi de doi medici si o profesoara. A revenit în România unde a fost formator pentru elevii ei. „Ne dadea Fundatia Soros si carti, si bani de mâncare si le aratam cum trebuie sa fie mâncarea. Am venit la scoala si în 1994-1995, eu faceam educatie sexuala cu prezervative, cu copii de a VII-a si a IX-a, aveam o scrisoare tip adresata parintilor si o trimiteam lor. Scrisoarea e facuta tot de formatori americani în asa fel încât nici nu puteau sa refuze. Toti parintii au semnat”, spune Luminita Gradinariu.

Scrisul si chimia s-au îmbinat perfect de-a lungul anilor

Timp de sapte ani, Luminita Gradinariu a fost coordonatorul revistei „Temperatura adolescentei”. Alaturi de echipa sa formata din elevi, aceasta a scris, printre altele despre subiectele tabu ale vremii: metode de contraceptie si despre prostitutie si nu s-a dezis de la a prezenta adevarul, asa cum era el.

Cursurile de jurnalism ar trebui sa fie obligatorii în orice domeniu, mai ales pentru dezvoltare personala, considera profesoara. Desi nu a continuat în domeniul scrisului, ea îsi aminteste cu placere de deplasarile pe care le efectua în Borsa pentru a realiza editiile TAB (Temperatura Adolescentei de Borsa). De asemenea, a scris singurul manual de jurnalistica scolara din România, publicat la Humanitas Educational în 2002.

Manager de cros montan: disciplina si perfomanta

Sotul Luminitei Gradinariu participa la concursuri de triatlon si în ultimii ani la competitii de cros montan. Acestia se pregateau de triatlonul de la Târgu Mures si de un maraton montan, 42 de km pe munti. Dorinta acestuia a determinat-o sa îi devina manager. Ea se ocupa acum de organizarea si pregatirea competitiilor, de antrenamente si mese, cu vorbe de încurajare, atunci când este cazul, dar spune ca îl si mustra, ca un antrenor devotat.

„Este ceva foarte serios, asta înseamna ca eu ma ocup de alimentatia lui care este una speciala, cu trei zile macar înainte. Îl însotesc, uneori îl mai si cert pentru ca în unele situatii secundele respective contau.” 

Luminita Gradinariu, despre punctele forte si punctele slabe ale învatamântului actual

 

Puncte forte:

Libertatea de exprimare valabila si pentru elevi si pentru dascali;
Lipsa înregimentarii politice;
Deschiderea fata de restul lumii: schimburi de experienta între scolile din alte tari, vestul Europei, SUA, etc.

Puncte slabe:

Scoala actuala, în cei 30 de ani care au trecut, nu a depasit nevoia de schimbare de la nivel declarativ la cel faptic:

Programele scolare au ramas aproximativ aceleasi, uneori chiar mai încâlcite si sigur prea încarcate;
Calitatea învatamântului superior care pregateste dascali este inferioara altor tari si nu se bazeaza pe conceptul: cadru didactic este la dispozitia elevului si nu invers;
Pregatirea pentru viata, pentru piata muncii, prin discipline si activitati adecvate, nu sunt prioritati de interes national;
Discriminarea dintre scolile din centru si periferie, dintre cele din urban si rural este foarte accentuata si daunatoare tuturor;
Scorurile scazute la testele PISA si altele demonstreaza ca scoala româneasca actuala este departe de a se deosebi cu mult de cea comunista si departe de scolile moderne la care visam.

 

Citește toată știrea

Portret – Povestea unei profesoare care a ieşit la pensie: 42 de ani a predat la Liceul „Eminescu”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Publicitate