Publicitate

Întelepciunea populara ilustrata în fotbalul nostru cel de toate zilele.
Schimbarea domnilor, bucuria românilor. Zice o vorba româneasca din batrâni cu aplicabilitate si în zilele de astazi. Cu referinta si la agitatul fotbal autohton care-si trage seva (si) din miscarile browniene ale galeriilor greu de satisfacut în mare parte. Domnii – daca-i vorba de domni – sunt greu de schimbat în fotbal. Adevaratii „domni” sunt greu de urnit, pentru ca ei sunt cu banul, ei platesc, ei dicteaza. Domnii care urnesc caruta cu 11 fotbalisti, plus rezervele si loturile adiacente, sunt simpli salariati, ca odinioara genialul muzicant de curte Joseph Haydn la curtea contelui Esterhazy, utilizator al usii din dos a castelului pentru intrarea în sala de concert. Pe Gigi Becali, nici Ministerul Apararii Nationale nu-l poate ejecta din peisaj, nici chiar daca i-ar veni în ajutor o armata rosie dirijata de Putin. Nu e întâmplator ca niciun antrenor cu personalitate nu a rezistat în curtea tarisorului din Pipera, poate cu exceptia unora care si-au dizolvat personalitatea si competenta profesionala într-o obedienta greu de digerat, gen Olaroiu si Reghecampf. Numai cu riscul slugarniciei au reusit Oli si Reghe sa arate ca sunt mai destepti si mai priceputi în fotbal decât marele satrap. Restul, simpli executanti atârnati de niste salarii mai mult decât decente deasupra unei podele alunecoase în care ruperea gâtului e o permanenta amenintare.

V-ati plictisit de Gigi Becali? Si noi, mai ales ca e vremea nationalei sa treaca la aparat. Si când ne amintim de nationala, apare un alt leit-motiv din tezaurul întelepciunii populare – mintea românului cea de pe urma. Care ne face sa ne întrebam „care urma” (?). Sau când va veni urma aia? Când acei care cu întelepciune nepopulare ne conduc spre dezastru îsi vor da seama ca schimbarea selectionerilor nu duce la nimic bun. L-au adus pe Iordanescu junior ca sa-l regretam pe Radoi, pe Radoi ca sa-l regretam pe Contra si…. atât, fiindca pe Daum nu-l regreta nimeni. Nu mai facem caz de diferentele evidente între meseriile de selectioner si de antrenor, dar chiar daca zilele în care primii fac treaba de antrenori sunt putine, le împartasesc acestora soarta. Chiar este atât de greu sa fie lasat un selectioner pe o perioada mai lunga, cu orice riscuri sau indiferent de rezultate? Nu se poate ca, printre altii, tipa DOMNII din galerii, printre care cei obsedati de batrâne doamne sau de familii si – nu-i asa – fotbalul fara suporteri e ca nunta fara manelisti! Unde trebuie sa ajungem ca sa-l regretam si pe Edi Iordanescu?

Uneori, antrenorii sunt chiar principalii vinovati, cum este cazul la Cluj. Dan Petrescu, un tehnician competent cu rezultate excelente în trecutul chiar apropiat, a cazut în egolatrie si s-a contaminat cu „sindromul statuii” care l-a bântuit si pe marele Hagi la sfârsitul carierei de fotbalist. Trecut-a aproape un sfert de veac de atunci si Hagi este la ora actuala – parere proprie – cel mai bun antrenor de club si reprezinta o solutie excelenta si pentru echipa nationala. Mai ales ca a trecut pe acolo si nu fara folos.

Sperând ca Dan Petrescu se va vindeca de vaicareala si egocentrism si va fi redat fotbalului nostru, ajungem si în curtea bahluviana unde spiritul FCSB si spiritul CFR pare-se ca si-au dat mâna. Politehnica Iasi este rasfatata de un patron generos pe banii urbei, Claudiu Niculescu cere încontinuu jucatori ca Dan Petrescu, „Gigi Becali” deschide larg punga bugetara pentru a-i satisface fostului câstigator al Cupei si Supercupei pofta de atacanti, iar fostul „Clau Gol” care, profesional pare un soi de Angelo Niculescu de pe vremea temporizarii timpurii, nu mai vede ca buba vine de la mijloc, nu de la cei patru atacanti învârtiti ca într-un „merry-go-round”. Subsemnatul a fost întotdeauna solidar cu soarta ingrata a tehnicienilor, dar schimbarile defensive la 0-0 sau 1-0 pe teren propriu cam aduc miros de lehamite.

Mai e un aspect de mentionat: parcurgeti lista tehnicienilor din Liga a II-a si aratati câti par mai competenti decât Claudiu Niculescu sau Costel Enache. Nimeni, poate cu exceptia lui Dorinel Munteanu, revenit dupa o perioada nebuloasa si legat chimic de Otelul. Pe antrenorii cu firma nu-i trage ata în Liga a II-a, e limpede. Când va reveni pe prima scena, Iasul va avea nevoie de un astfel de antrenor.

Problema este ca pentru asta, e nevoie de un fleac de promovare. Cu Claudiu sau fara!

Citește toată știrea

Povestea vorbei de antrenor
Publicitate