Cei nascuti în decembrie ’89 au ajuns de mult la maturitate. Vreo doua generatii care nu au niciun fel de legatura cu regimul comunist au intrat în activitate. Multi dintre acestia au plecat din tara, în cautarea unor sanse de împlinire mai bune. Altii au ramas aici, pe cont propriu, luptându-se cu morile de vânt. Pentru copiii mei, evenimentele din anul revolutionar 1989 reprezinta doar pagini dintr-o carte de istorie, cam cum citeam noi despre cel de-Al Doilea Razboi Mondial.
Ce semnificatie mai are ceea ce s-a întâmplat înainte de 1990 pentru generatiile actuale, conectate prin tehnologia informatiei si comunicatii, care discuta mai degraba prin intemediul platformelor online si a retelelor de socializare, cu tineri din toata lumea, utilizând limbi de circulatie internationala? Amintirea perioadei de dinainte de 1990 e doar o poveste interesanta, nu le spune mare lucru despre prezent si nici despre viitor. De bine, de rau, România e o democratie cu economie de piata, integrata în structurile euroatlantice (NATO si UE), traim în pace si relativa bunastare.
Pe 16 decembrie 1989, la Timisoara, începea o revolutie care va genera o multitudine de schimbari pentru România si cetatenii sai. Totul a plecat de la o demonstatie pasnica, în jurul Catedralei reformate din Piata Maria, când mai multi credinciosi au protestat fata de o decizie judecatoreasca prin care pastorul reformat László Tőkés urma sa fie evacuat si mutat în alta localitate. Protestul se va extinde pe masura ce se alaturau tineri, studenti, muncitori, locuitori ai Timisoarei. Multimea devine tot mai mare si se îndreapta catre zona centrala a orasului. În scurt timp, Piata Maria din Timisoara este ocupata de sute de persoane care scandeaza „Libertateˮ, „Dreptateˮ si care cânta „Desteapta-te, române!ˮ. Protestul masiv se transforma într-o revolta anticomunista, influentata de ecoul schimbarilor de regim din celelalte tari din Europa Centrala si de Est, în contextul unor probleme socioeconomice grave ale caror semne erau vizibile în degradarea nivelului de trai al oamenilor: flamânzi, prost îmbracati, înfrigurati, tristi. Fortele de ordine ale regimului comunist, în fruntea caruia se afla dictatorul Nicolae Ceausescu, deschid focul împotriva manifestantilor. Mor oameni. Manifestantii striga „Nu plecam acasa, mortii nu ne lasa!” si „Azi la Timisoara, mâine în toata tara!ˮ.
În timp ce unii îsi dadeau viata pentru libertate, cei mai multi dintre români pârleau porcul, se pregateau de Mos Gerila sau Mos Craciun, mai ascultau Europa Libera sau Vocea Americii. Pentru starea României profunde ramâne emblematic filmul regizorului vasluian Corneliu Porumboiu, A fost sau n-a fost? (2006), câstigator al trofeului Camera d‘Or si al Premiului Label Europa Cinema la Cannes 2006. Filmul este inspirat din activitatea unui post TV local, al carui patron a ajuns la o vârsta venerabila, cu care si eu am facut interviuri si emisiuni în perioada în care am fost prefect al judetului Vaslui (2007-2009). În filmul lui Porumboiu, Virgil Jderescu (jucat de regretatul actor iesean Teodor Corban), în rolul patronului postului TV are doi invitati: Emanoil Piscoci (jucat de Mircea Andreescu), un batrân pensionar care mai presta servicii contra-cost în rolul lui Mos Craciun, si Tiberiu Manescu (jucat de Ion Sapdaru), un profesor de istorie cu restante la plata bauturii de care era dependent. Cei trei protagonisti ai emisiunii TV dezbat o problema arzatoare, daca a fost sau nu a fost revolutie la Vaslui. În tot acest timp, telespectatorii suna la telefon, intra în direct si fac misto de „revolutionariˮ.
Aveam 14 ani când s-a declansat revolta anticomunista de la Timisoara, mai apoi extinsa în Bucuresti si alte mari orase ale tarii. Parintii mei erau plecati la bunicii de la Bohotin, sa taie un porc de vreo 100 de kile pe care aveau sa-l împarta în mod echitabil cu fratii, surorile, cumnatele si cumnatii. Pentru cine n-avea parte de o bucatica de carne de la tara, un cofaiel cu oua, o telemea de oaie, sarbatorile erau extrem de saracacioase. Eu am ramas acasa, la Husi, sa ascult muzica rock la radiocasetofonul RC 2320 Stereo Spatial fabricat de Tehnoton Iasi. Înainte de a pleca la tara, tata m-a avertizat ca, în cazul în care ma bate gândul sa ascult Europa Libera sau alte posturi straine, sa pun castile pe urechi, sa nu care cumva sa fie microfoane prin pereti. Fantoma Securitatii bântuia peste tot. Ai mei s-au întors la Husi cu porcul cenatuit si portionat, cu suncile si cârnatii afumati, pe 22 decembrie 1989. În timp ce îl ajutam pe tata sa aranjeze afumaturile în balconul acoperit, un vecin din blocul de vizavi a iesit cu televizorul în brate, strigând cât îl tineu rarunchii: „Ceauseascu a fugit, libertate!ˮ. Tata s-a uitat la mine si, în timp ce rasucea un cârnat, a ordonat scurt: „du-te si da drumul la televizor!ˮ. Dupa câteva secunde, am revenit în balcon, euforic, si i-am spus: „Ceausescu a fugit cu elicopterul de pe CC, au dat la televizorˮ.
În timp ce parintii s-au retras în fata ecranului TV asteptând noi informatii despre mersul evenimentelor, eu m-am strecurat din casa si am iesit în parcul din fata blocului, unde jucam miuta sau tenis de masa cu prietenii si colegii de scoala. Împreuna cu gasca din fata blocului am hotarât sa mergem la Revolutie, adica la adunarea constituita în fata Consiliului Popular din Husi, actualmente sediul Primariei Municipiului Husi. Se facuse deja întuneric când am ajuns cu copchilaraia de printre blocotetele comuniste în fata sediului autoritatilor locale. Habar n-aveam cine erau mai marii orasului. Era lume multa, agitatie si unii care se pretindeau a fi revolutionarii orasului nostru, cu trecut de luptatori împotriva regimului comunist. Am retinut câteva nume de pretinsi revolutionari. De atunci, mi-am descoperit aptitudinea de a memora nume, date, evenimente, pe termen lung. Mai târziu, la cursul de Psihologie de la facultate, aveam sa aflu ca toate acestea tin de asa-numita „memorie de lunga durataˮ.
Am revenit acasa târziu, sa fi fost aproape de miezul noptii. Ai mei parinti stateau la gura sobei (aveam soba pe lemne în apartament), la o tigara si un pahar de vin (fraguta alba de la Bohotin). Când am intrat pe usa, m-a întâmpinat mama cu o figura mai degraba curioasa, decât stresata, care m-a întrebat pe unde am umblat pâna la acea ora târzie. Cu mândrie maxima, i-am raspuns ca am fost la revolutie. Apare si tata care ma chestioneaza mai îndeaproape despre revolutia de la Husi. I-am descris cu lux de amanunt cele petrecute în fata Consiliului Popular al Orasului Husi, turuind toate numele de revolutionari. La auzul acestora, tata a exclamat urmatoarele: „daca puslamalele orasului au ajuns revolutionari, e clara treaba!ˮ. Au urmat zile si nopti în care am stat lipiti de ecranul televizorului alb-negru „pe lampiˮ marca Venus H2 fabricat de Electronica Bucuresti, acoperit cu mileuri crosetate de mama si tot felul de bibelouri sub forma de oameni si animale.
Tranzitia de la comunism la capitalism, de la dictatura la democratie, de la economia planificata de stat la economia de piata a adus multe suferinte peste familia mea. Dupa revolutie, tata, care era maistru instalator – seful lotului de instalatii de la antrepriza locala de constructii, nu a mai avut de lucru ca odinioara. Ca sa ne tina la facultate, pe mine si pe fratele meu, a trebuit sa plece la munca în Ucraina, la combinatul de la Krivoi Rog, ca angajat al firmei SC ARCOM SA. Cred ca de la perioada petrecuta în Ucraina i s-a tras si boala grea care, ulterior, avea sa îl rapuna. Mama, care pâna la revolutia din decembrie 1989, lucrase ca tehnician-laborant la Întreprinderea de încaltaminte HUSANA, a ajuns sa lucreze pe la „privatiˮ întrucât italienii, care au cumparat pe mai nimic întreprinderea devalizata de directoratul postcomunist, au dat afara inginerii, tehnicienii si tot ce era personal TESA. Ulterior, mama s-a pensionat anticipat si a plecat la munca în Italia. Dupa Revolutie, parintii mei au stat despartiti aproximativ 10 ani, pentru a ne tine pe noi, copiii, la facultatile din Iasi. Asa am petrecut revolutia din decembrie 1989, cu tot ce a urmat, asa va povestesc.
Ciprian Iftimoaei este director adjunct la Directia Judeteana de Statistica Iasi si lector asociat doctor la Facultatea de Filosofie si Stiinte Social-Politice a Universitatii „Al. I. Cuza” din Iasi