Pe cine intereseaza mofturile si aiurelile woke, de ce sa ne lasam atrasi de o moda care va fi, ca atâtea altele, efemera? Se vede clar cine profita de aceasta confuzie ideologica. Dupa ce USR si-a dat toata silinta ca sa scada în sondaje, dupa ce liberalii s-au compromis pactizând lamentabil cu pesedistii, s-a creat un culoar de care profita AUR. Ce rusine!
Nu stiu cum se face, dar, la noi, politicienii (nu numai ei) reusesc sa fie si ridicoli si penibili în acelasi timp. Prin calatoriile lui cu avioane de lux, Iohannis e de un arivism ridicol; pretextând ca ar exista o lege ce interzice dezvaluirea cheltuielilor pe care le implica turismul prezidential, el aluneca în penibil. Modelul are succes. L-a folosit creator Marcel Ciolacu, mergând pâna la Cairo pentru a-i aduce (=a-i însoti) pe românii evacuati din Gaza; o calatorie fara alta justificare decât aceea a publicitatii electorale. Sunt exemple pe care le aveam la îndemâna, dar realitatea e ca nu trece o zi fara sa înregistram alte si alte derapaje, într-o grotesca si, s-ar zice, fara sfârsit escalada a aberatiilor.
Am fost, la fel ca altii, socat de tevatura iscata în jurul persoanei Elena Lasconi. S-au facut analize lucide, nu are rost a relua lucruri lamurite. Ca situatia e consecinta unor greseli mai vechi, este evident. Ca acest lucru arata imaturitate si confuzie în afirmarea optiunilor, e la fel de limpede. Ceea ce m-a frapat a fost linsajul la care a fost supusa Elena Lasconi, pentru o „vina” pe care de fapt o împartea cu cei care o acuzau. Peste toate, interventia fiicei a fost de-a dreptul sinistra. Nu numai ca si-a terfelit mama, dar s-a declarat luptatoare împotriva capitalismului si sustinatoare a cauzei LGBT. Atacurile la adresa capitalismului s-au înmultit în ultima vreme si ele vin nu numai din partea unor nostalgici care se vaicaresc ca România si-a pierdut industria grea si nu mai are prestigiul de pe vremea când Ceausescu era „lider planetar”, dar si din partea unor tineri care se manifesta cu o agresivitate pe care nici macar ignoranta nu o poate scuza. Juna Lasconi combate capitalismul aflându-se la Paris, unde a ajuns, zice ea, prin forte proprii; ca sa vezi, interesant ce posibilitati îti ofera capitalismul, sa traiesti într-o mare capitala europeana si sa te declari totodata scârbit ca ai asemenea sansa. Am citit relativ recent interviuri acordate de tinere actrite bucurestene si am regasit acelasi refren – condamnarea vehementa a capitalismului. Una dintre actrite îsi debita discursul aflata, asa cum pertinent a observat cineva, pe pozitia comoda de angajata a unui teatru subventionat de catre stat. Cealalta dimensiune a militantismului tinerei Lasconi e si ea la moda. Ideologia woke ne tot repeta ca heterosexualitatea e un construct social patriarhal, ca o relatie hetero este în chip fatal o relatie de dominare. Minoritatile cer toleranta, dar se dovedesc de o flagranta intoleranta, condamnând vehement tot ce e „conventional”, „patriarhal”, „conservator”, „traditional” etc.
În fine, cazul Lasconi arata o sinucigasa incapacitate de a vedea ceea ce este cu adevarat important. Pe cine intereseaza mofturile si aiurelile woke, de ce sa ne lasam atrasi de o moda care va fi, ca atâtea altele, efemera? Se vede clar cine profita de aceasta confuzie ideologica. Dupa ce USR si-a dat toata silinta ca sa scada în sondaje, dupa ce liberalii s-au compromis pactizând lamentabil cu pesedistii, s-a creat un culoar de care profita AUR. Ce rusine! Un partid de haidamaci, scoliti la galeriile de fotbal, vinde românilor minciuni si iluzii. Partidul are sprijinul televiziunilor corupte, acolo unde „rezistii” sunt permanent înjurati si unde cei de la AUR beneficiaza de un tratament de favoare. Se mai poate schimba ceva, acum, în ceasul al doisprezecelea? Ma îndoiesc.
Dupa cum stau lucrurile, anul viitor vom înregistra cea mai mare catastrofa electorala din perioada post 1989. Cu consecinte de durata.
Alexandru Calinescu este profesor emerit la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi, critic literar si scriitor
Text aparut în sectiuna OPINII ZDI