Publicitate

La anumite intervale de timp, istoria pare sa-si iasa din minti. Nu suntem departe, dimpotriva, de un asemenea moment. Îl întrezarim si îl simtim deja, dar e abia începutul. Nu stim cât va dura mica apocalipsa, nu stim de fapt nici cât de mica sau mare va fi si nici cum voi iesi din ea. Cei care vom iesi. Dar ne putem pregati, învatând sau reînvatând sa fim mai buni. Cu ceilalti si cu noi însine.
Nu mai circul cu masina prin oras decât în situatii de urgenta. Folosesc transportul public local. Care nu-i grozav, nici pe departe, dar nici dezastruos. Pierd mai mult timp pe drumuri, desi nu cu mult având în vedere traficul de la anumite ore, dar câstig o gramada de lucruri: economisesc banii de combustibil care a ajuns aproape un lux, sanatate si tonus mai bun din moment ce fac mai multa miscare obligat sa merg mai mult pe jos, iau contact direct mai des cu oamenii, îi cunosc mai bine si, nu în ultimul rând, contribui un pic si la reducerea poluarii. Plus, deloc neglijabil, îmi educ vointa. Vointa care ma va ajuta cu siguranta sa fac fata unor probleme si mai mari care stau rânjind dupa coltul istoriei.

Da, ne asteapta vremuri grele. Pe toti, tot globul. Norii unei mini apocalipse se întrevad deja. Nu mai vorbim de crize locale sau crize sectoriale, ci de una care va matura tot, care va afecta direct probabil peste 80 la suta din populatia globului, indiferent de geografie. Evident, unele zone deja sarace vor suferi disproportionat de mult, se vorbeste deja de spectrul foametei care va afecta sute de milioane de oameni, dar drama va fi globala.

Cauzele sunt putin controversate, de aia nici nu se mai îndoieste aproape nimeni de iminenta hidrei: pandemia, razboiul din Ucraina, daca ne referim la evenimente recente, dar si unele structurale care s-au acumulat în ultimele decenii cum ar fi cresterea accelerata a inegalitatilor, o criza a însusi sistemului capitalist tot mai inadaptat noii economii a informatiei, migratia masiva, fara precedent în istorie, care afecteaza deja de ani buni stabilitatea sociala si implicit politica a lumii dezvoltate si nu în ultimul rând schimbarile climatice care deja produc dezastre naturale.

Si ca si cum nu era deajuns, nu exista în acest moment nicio solutie asupra carora decidentii lumii sa fi cazut de acord. Dimpotriva, cresc mai degraba divergentele dintre ei decât vointa comuna de a gasi o cale de iesire.

Prin urmare, vrem, nu vrem, realitatea ne va forta sa ne schimbam. Va trebui sa devenim mai austeri si, de ce nu, mai solidari. Sa renuntam la tot felul de mofturi, la concedii scumpe, la multe produse si servicii pe care doar presiunea sociala ni le-a impus ca acoperire pentru nevoi reale, când ele nu sunt menite decât sa satisfaca o imagini de sine prost închipuita si, de ce nu, va trebui sa mai renuntam si la o parte din vicii.

Si, nu în ultimul rând, va trebui sa începem sa fim mai atenti unii cu altii si sa reînvatam solidaritatea. Vremurile tulburi si greutatile vietii pot scoate uneori ce-i mai rau din noi, dar de multe ori ne fac mai umani.

La anumite intervale de timp, istoria pare sa-si iasa din minti. Nu suntem departe, dimpotriva, de un asemenea moment. Îl întrezarim si îl simtim deja, dar e abia începutul. Nu stim cât va dura mica apocalipsa, nu stim de fapt nici cât de mica sau mare va fi si nici cum voi iesi din ea. Cei care vom iesi. Dar ne putem pregati, învatând sau reînvatând sa fim mai buni. Cu ceilalti si cu noi însine.

Citește toată știrea

Să ne pregătim pentru ce-i mai rău

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Publicitate