România nu este o tara izolata în privinta nemultumirilor exprimate de fermieri în ultima perioada. Avem în fata un set de solicitari acumulate în diferite tari din Uniunea Europeana, iar cauzele sunt mai multe si complicate. Însa a cauta si a gasi solutii pentru cei care asigura hrana noastra a tuturor trebuie sa fie pe prima pagina a agendei noastre.
Fie ca vorbim de Germania sau Franta, de Belgia sau Polonia, de Cehia sau România, fermierii au ajuns la acest moment în care, daca trag linie, cheltuielile sunt mai mari decât veniturile nu din cauza planurilor de afaceri, ci cin cauza unui context pe care ei nu îl pot controla, dar care poate fi controlat de organismele nationale pe de o parte, si cu siguranta de Comisia Europeana pe de alta parte.
Pe de o parte, Green Act al Comisiei Europene a indus în câmpul agricol, poate ca prea devreme, un efort semnificativ prin reducerea pesticidelor folosite de fermieri, iar aceasta decizie luata din scurt conduce direct la diminuarea productiei si cresterea costurilor, concomitent cu capacitati mai reduse ale perioadelor de perisabilitate. Într-un fel, ceea ce a finantat Uniunea Europeana la nivel de cercetare pentru a identifica solutii prin care sectorul agricol sa produca mai usor, mai mult si mai ieftin, brusc devine considerat prea periculos pentru mediul înconjurator. Or, pe lânga faptul ca ne confruntam cu o dilema serioasa, asta mai vine la pachet si cu pierderi masive în rândul fermierilor si producatorilor de produse alimentare.
Astfel, ajungem la ceea ce am vazut în efortul fermierilor de a arata autoritatilor ca lucrurile merg într-o directie gresita pentru ei, iar daca nu se iau masuri ei vor da faliment, iar piata agro-alimentara va avea de suferit. Ei bine, ce masuri pot fi sustinute în conditiile în care suntem deopotriva de acord ca nu trebuie sa poluam mediul înconjurator mai mult decât trebuie?
Sunt deja decenii de când fermierii europeni beneficiaza de imaginea celor care asigura calitatea hranei, a alimentelor, de când accentul în Comisia Europeana cade pe politicile agricole care beneficiaza de cele mai mari bugete dintre politicile comunitare. A fost si este o modalitate foarte solida prin care, în ansamblul ei, Uniunea Europeana a convenit ca agricultura este cruciala pentru întreg spatiul comunitar.
În acest moment este nevoie de o reafirmare a acestui fapt si trebuie deschidere pentru fermierii români, asa cum trebuie sa se gaseasca întelegere pentru fermierii din întreaga Uniune Europeana. Trebuie sa modernizam agricultura împreuna cu fermierii si nu împotriva lor, trebuie ascultati cu atentie, luate în calcul punctele lor de vedere si apoi, tot împreuna cu ei, negociate masuri si politici solide pentru a repune pe picioare acest sector si a reda încrederea oamenilor în capacitatea UE de a asigura conditiile optime agriculturii.
Partidul National Liberal în România si Partidul Popular European în Parlamentul European sustine sapte masuri pentru fermieri. Consider ca acestea deschid calea pentru întelegere, buna guvernare, încredere si apoi dezvoltarea corecta a acestui sector crucial.
Primul lucru pe care trebuie sa îl luam obligatoriu în considerare este acela de a nu lua decizii privind sectorul agricol fara sa ascultam de fermieri. Este cumva de bun simt sa îi ascultam pe cei asupra carora vor avea efecte reformele pe care vrem sa le adoptam. Daca suntem atenti si ascultam ce au acesti oameni de spus, atunci sansele sa construim corect cresc.
Apoi, o a doua masura ar fi ca nicio decizie sa nu fie luata fara a cunoaste impactul acesteia, iar daca masura aduce orice povara suplimentara pentru fermieri, trebuie sa fim pregatiti sa oferim mai mult sprijin. Vorbesc aici deja despre celebrele studii de impact sau chiar de proiecte pilot. Daca efectele nu sunt cele asteptate si de fermieri, dar autoritatile vor sa le impuna, atunci este corect sa ne gândim la compensatii pentru ca altfel obligam niste oameni sa mearga în pierdere si asta nu mai are vreo legatura cu piata libera.
A treia masura priveste reducerea birocratiei pentru fermieri. Acestia trebuie sa aloce mai mult timp cultivând terenul decât completând formulare. Stim de mult deja ca aceasta trebuie sa fie o masura generala privind toate politicile. Uneori este dificil de facut acest lucru, dar haideti sa încercam si sa începem cu sectorul agricol.
Masura numarul 4. Asigurarea calitatii si cantitatii productiei alimentare în Europa. Trebuie sa producem mai multa hrana în Europa, nu mai putina. Uitati-va putin la lumea în care traim, cât de complicat a devenit în foarte scurt timp sa faci comert la nivel global. În astfel de situatii, trebuie sa îti asiguri hrana în propria curte, deci este o cerinta logica pentru noi sa oferim fermierilor posibilitati reale de crestere a productiei.
Investitii în zona rurala, per ansamblu – aceasta este a cincea masura. Vrem scoli bune, spitale bune. Suntem pregatiti sa investim în digitalizare, în tranzitia verde, dar si în infrastructura din zonele rurale. Aici, va spun cu mândrie ca la Iasi acest lucru este în desfasurare în ultimii patru ani, colegii mei de la Consiliul Judetean au transformat investitiile în infrastructura judeteana într-o prioritate.
A sasea masura priveste sprijinul pe timp de criza. Daca vorbim despre o criza, trebuie sa mobilizam instrumentele pe care le avem, fie nationale, fie europene, inclusiv rezervele de criza care ofera sprijin financiar. Nu trebuie sa uitam ca suntem o uniune de state si ca împreuna putem gasi cele mai corecte solutii pentru fermieri în fata crizelor cu care se confrunta si care nu au fost declansate de catre ei.
În fine, a saptea masura. Ajutam Ucraina, ajutam fermierii ucraineni, dar sa o facem ajutând, în acelasi timp, si fermierii nostri. Absorbim atât cât putem în Europa apoi ajutam Ucraina sa exporte restul cantitatilor catre celelalte piete din lume, unde este nevoie. Ceea ce importam, la nivel european, din tara vecina atacata brutal de Federatia Rusa trebuie sa constituie doar nevoile pe care Uniunea Europeana nu le poate acoperi altfel si la costuri corecte. În rest, trebuie sa ne protejam fermierii prin toate mijloacele în timp ce sprijinim exportul de cereale ucrainean.
Trebuie sa fim pregatiti sa lucram pentru a implementa aceste masuri si în România, si în Europa. În agenda mea de întâlniri am avut discutii dese cu fermierii din Iasi si din regiunea Moldovei. O parte dintre ele vi le-am împartasit. Acum tot ce am tot acumulat trebuie sa prinda contur într-o politica solida, cu masuri ferme si eficiente pentru fermieri, masuri precum cele pe care le-am enumerat.