Publicitate

Dupa o perioada în care evenimentele au fost restrictionate din cauza pandemiei de Covid-19, viata, iata, si-a reluat cursul, cel putin în cazul nuntilor. Primim deja invitatii, ne preocupam de tinuta pe care o vom purta la petrecere, ne gândim la cadoul de casa noua si nu doar la acestea: ne gândim la miri, la drumul pe care îl vor urma împreuna, multi retraind chiar emotia din ziua nuntii noastre. O nostalgie placuta pe care am simtit-o si eu atunci când colega mea de birou, Adriana, mi-a înmânat, radiind de fericire, invitatia la nunta ei. Prilej bun de a spune, azi, câteva cuvinte despre casatorie si petrecerea prin care o facem cunoscuta tuturor celor dragi din viata noastra.
Casatoria nu este orice relatie, este una în care cei doi implicati trebuie sa fie disponibili pentru amentine mereu iubirea, dialogul si încrederea. Partenerul ideal stie sa conjuge corect verbele ce exprima actiunile vietii psihice, biologice, sociale, spirituale, profesionale si sociale cu partenerul sau, în orice moment si în toate modurile. Cu toate acestea, de multe ori, din cauza lipsei de autocunoastere, multi dintre noi ajungem prin a cere partenerilor nostri sa compenseze suferintele din trecut sau sa completeze golurile si dorintele pe care nu am reusit sa le completam singuri, ceea ce poate genera dezamagiri daca nu întelegem la timp care este rolul real al celui de lânga noi. Dragostea trebuie sa fie baza acestei relatii si singurul lucru pe care trebuie sa-l cerem partenerului este dragostea. Nimic mai mult. Dragostea implica un anumit tip de comportament – nimeni nu poate da ceea ce nu are si, în consecinta, nu poate primi nici ceea ce nu poate da. Acest lucru este fundamental, deoarece tendinta noastra este sa cautam în ceilalti ceea ce nu putem gasi în noi însine. Astfel, începem sa îl acuzam pe celalalt sau vrem sa-l schimbam pe celalalt, fara sa ne dam seama ca, daca vrem sa schimbam ceva într-o relatie, fiecare transformare intentionata trebuie sa aiba loc mai întâi în noi.

Interesant este ca, de cele mai multe ori, într-un cuplu, oamenii sunt mult mai încântati de continutul idealizat decât de realitate. Este un joc de lumini si umbre în care fiecare partener ajunge sa „cumpere” de la celalalt ceea ce si-a dorit sau ar putea vedea din continutul proiectat în celalalt. Asa apar primele dezamagiri. Pentru ca, în relatia sa, omul vrea sa primeasca ceea ce si-a imaginat ca va primi sau a „cumparat” de la partener, transformându-l într-un, sa-i spunem, datornic. O casatorie reusita implica, însa, nu o relatie bazata pe obligativitate, daca eu sunt asa, trebuie sa fii si tu tot asa, ci daca eu sunt asa si tu esti diferit, ajungem la o întelegere astfel încât amândoi sa avem de câstigat.

A învata sa te vezi prin ochii celuilalt este o conditie necesara pentru ca o casatorie sa poata rezista schimbarilor si solicitarilor firesti, atât din partea partilor, cât si din mediul în care acestea exista. În acest fel, o casnicie sanatoasa necesita complicitate si concentrare pe realitate, astfel încât idealizarile fara baza sa fie lasate deoparte.

Casatoria este, dincolo de teorii, printre cele mai mari si mai frumoase vise ale oamenilor. Când eram mici, eram fascinati de povestea Cenusaresei care si-a gasit printul fermecator, cel care avea sa-i schimbe viata sau de povestea Albei ca Zapada readusa la viata si la fericire, printr-un sarut, de printul ei. Dupa ce am crescut, am pornit în cautarea „printului” nostru, pentru a trai alaturi de el toata viata. Dupa o vreme de cautari, aproape ca nu ne vine sa credem când gasim perechea fara de egal din viata noastra,care ne propune nu doar ocasatorie, ci existenta mult visata – lunga, fericitasi în siguranta.
Din momentul acela ne imaginam petrecerea, decorul, culoarea buchetului si rochia de mireasa. Pare un vis ca a venit aceasta zi si vei avea în sfârsit o rochie speciala pe care sa o numesti rochia ta de mireasa. Dar a face atâtea alegeri si a lua nenumarate decizii are puterea de a transforma magia momentului în stres, angoasa, iritabilitate si lipsa de rabdare. Pentru a înrautati, parca si mai mult lucrurile, mai apar si conflicte în familie, deoarece toata lumea are un sfat valoros de oferit. Tatal miresei vrea sa invite toti prietenii lui, mireasa vrea o petrecere mai restrânsa, mirele si-ar dori o tinuta mai simpla, mama mirelui insista sa poarte costumul daruit de ea. Sa-ti imaginezi si sa visezi ziua cea mare poate fi si o sursa de tensiune, pentru ca doar gândul la sala Starii Civile aglomerata îti face inima sa pulseze mai repede, nu-i asa? Daca noaptea ti se întâmpla sa visezi ca la nunta rochia s-a descusut sau ca mirele a fugit cu prietenii la bere, asta îti va dezvolta si mai mult anxietatea si teama fata de acest nou moment din viata. Si, da, e firesc sa te preocupe toate acestea, e doar ziua cea mare!

Multi miri si mirese tind sa aiba tulburari de anxietate, depresie, iritabilitate, stres si chiar sindrom de panica în aceasta perioada a vietii din cauza conflictului interior dintre fragilitatea emotionala a momentului pentru realizarea celui mai frumos vis si teama ca noua viata nu va fi tocmai ca în basme. E drept ca femeile câstiga suprematia în acest sens. La nici o nunta din cele la care am fost, nu am vazut un mire îngrijorat ca se vor ofili florile pe masa, sau ca unchiul lui, care tragea la pahar, a cântat ragusit toata seara la petrecere ori ca frisca de pe tort nu era suficient de aromata. Dar am vazut mirese care erau îngrijorate din orice motiv. „Daca ploua? Daca mi se strica coafura?”,„Daca nu vor sosi prajiturile la timp?”,„Daca servetelele nu se vor potrivi cu fata de masa?” Mireasa nu se poate relaxa si încearca sa preia literalmente controlul asupra fiecarui lucru mic. De fapt, ea se transforma din personajul principal în managerul nuntii. Cade în sindromul organizatorului. Ca toate aceste stari emotionale sa fie controlate, ar trebui ca miresele sa stie ce spunea, cu umor, Eckhart Tolle: „Ati vazut vreodata un stejar în stare de stres, sau un delfin într-o dispozitie mohorâta, o broasca care sufera de o stima de sine scazuta, o pisica care nu se poate relaxa sau o pasare împovarata de resentimente? Învata de la ei capacitatea de a suporta prezentul. A fi în momentul prezent, a privi în el, a-l trai asa cum este – acest lucru lipseste adesea pentru un cuplu, si mai ales pentru miresele care sunt preocupate de multe întrebari tulburatoare: totul se va rezolva asa cum ar trebui?” Vorbele lui Tolle sunt un sfat bun si demne de luat în consideratie. De ce? Florile de pe masa poate se vor ofili lânga friptura aburinda, matusa mirelui poate se va certa cu domnisoara de onoare pentru steluta de zahar ars din tort, buchetul miresei poate îl va lovi drept în frunte lasându-l lat pe DJ Vasile. Toate acestea se vor transforma într-o poveste despre nunta, despre care mirii si nuntasii vor vorbi, dincolo de micile incidente, toata viata cu bucurie si placere. Nunta, punctul de plecare al unei relatii de iubire pentru o viata, în care conteaza, de fapt, relatia si nu micile detalii ale unei petreceri între prieteni.    

Am întrebat-o pe colega mea, Adriana: Ai emotii? Mi-a raspuns scurt: Nu, de ce as avea? Dar privirea ei, care poarta zilele acestea o stralucire aparte, mi-a spus mai mult: Oare ce femeie nu are emotii în ziua cea mare? Si, da, e firesc sa fie asa! Nu-mi ramâne decât sa spun, cu încredere în relatia lor: Casa de piatra, Adriana si Bogdan! Casa de piatra tuturor celor care va uniti acum destinele!

Cristina Danilov este psiholog

Citește toată știrea

Se mărită Adriana!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Publicitate