Procurorii DNA au pierdut în dosarul „Albumul” pentru ca de la început au plecat cu o presupunere gresita. Un act-cheie pentru esafodajul rechizitoriului s-a dovedit în cele din urma calcâiul lui Ahile pentru anchetatori. În motivarea sentintei date, magistratii Curtii de Apel Galati si-au îngaduit chiar sa-i taxeze pe procurori pentru ca îsi concentrasera rechizitoriul pe demonstrarea unei infractiuni care nu era infractiune, aducând prea putine argumente pentru altele.
Strategia apararii pare sa fi fost tocmai ridicarea de dubii asupra acuzatiei principale. Odata aceasta eliminata, celelalte s-au prabusit ca într-un joc de domino. Pus sub arest acum 9 ani, fostul presedinte al Consiliului Judetean, Cristian Adomnitei, a fost achitat pe linie acum doua zile. Nici ceilalti acuzati nu au fost condamnati. De la patru condamnari la închisoare cu executarea în regim de detentie pronuntate la Tribunalul Iasi, s-a ajuns la achitari sau constatari ale prescriptiei, la Galati. Cum a fost posibil?
Un prejudiciu invocat de 80.000 de euro
Pentru Cristian Adomnitei, dosarul „Albumul” a reprezentat sfârsitul carierei politice si administrative, pentru o miza evaluata de procurori la sub 80.000 de euro. Ancheta procurorilor a plecat de la un contract marunt încheiat de Consiliul Judetean cu SC Laser Co SRL în septembrie 2013 pentru furnizarea unor materiale de promovare a judetului. La sfârsitul termenului de trei luni, firma predase însa doar 11 din cele 16 tipuri de materiale contractate, printre bunurile nepredate numarându-se si aproape 1.000 de albume de prezentare a judetului, brosuri si DVD-uri. În decembrie 2014, sefa Directiei Proiecte din cadrul CJ, Teodora Jinga, ar fi determinat membrii comisiei de receptie, din care facea parte si Carmen Irimescu, sef de serviciu în cadrul CJ, sa semneze un proces-verbal antedatat prin care se mentiona ca albumele, DVD-urile si brosurile nepredate ar fi fost de fapt predate catre CJ. Jinga ar fi comis aceasta infractiune pentru ca administratorul Laser Co, Letitia Popa, sa îsi încaseze banii, producând astfel o paguba de 213.000 de lei. Prejudiciul total, cu tot cu penalizari, a fost calculat prin rechizitoriu la suma de 391.000 de lei. Rolul presedintelui CJ în afacere fusese de a încerca mascarea faptelor comise de subordonatii sai. Tot el ar fi încercat sa blocheze un control de audit pentru a permite întocmirea în fals a actelor care sa acopere neregulile.
Procurorii i-au trimis în judecata pe Cristian Adomnitei, pentru favorizarea faptuitorului si fals intelectual, pe Teodora Jinga, pentru abuz în serviciu, fals intelectual si instigare la fals intelectual, pe Carmen Irimescu, pentru abuz în serviciu si complicitate la fals intelectual, iar pe Letitia Popa pentru instigare la abuz în serviciu, complicitate la fals intelectual si fals în înscrisuri sub semnatura privata.
Pedepse dure în prima instanta
Procesul-verbal antedatat a reprezentat cheia de bolta a rechizitoriului, în jurul lui fiind construite acuzatiile aduse celor implicati în afacere. Prima instanta sesizata, Tribunalul, a fost ferm. „Din analiza probelor administrate în cauza, instanta a retinut ca fiind dovedite în cauza, fara dubiu, faptele pentru care au fost trimisi în judecata fiecare dintre inculpati, fapte care au fost savârsite cu intentie directa si care se circumscriu, atât sub aspectul laturii obiective, cât si sub aspectul laturii subiective, continutului constitutiv al infractiunilor”, au spus judecatorii, înainte de pronuntarea sentintelor. Toti inculpatii au primit condamnari cu executare, cuprinse între 3 ani si 2 luni de închisoare, în cazul lui Adomnitei si 4 ani si 9 luni de detentie, pentru Teodora Jinga.
Pedepsele date de Tribunal puteau fi considerate dure, daca le raportam la alte cazuri notorii de coruptie. Fostul primar Gheorghe Nichita a fost condamnat la 5 ani de închisoare pentru ca a primit ca mita un procent de 10- dintr-un contract de 69 milioane lei, în timp ce în dosarul „Albumul”, prejudiciul fusese de 20 de ori mai mic. Totusi, sentinta a fost contestata de procurori, care au cerut pedepse mai aspre. Ei au subliniat functiile publice ocupate de inculpati, dar si periculozitatea acestora, manifestata prin faptul ca refuzasera sa-si recunoasca vina. Contestatii au înaintat si inculpatii, acestia cerând achitarea.
Apararea
Apararile celor patru inculpati au fost în buna masura complementare. Avocatul Todorei Jinga a atacat acuzatia principala, cea de abuz în serviciu. Jinga a solicitat achitarea de aceasta infractiune, întrucât rechizitoriul DNA nici macar nu mentiona articolul de lege care fusese încalcat. Judecatorii Tribunalului retinusera din oficiu încalcarea articolului 54 din legea finantelor publice, referitor la fazele executiei bugetare. „Rechizitoriul, în sine, nu indica nicio norma legala care ar fi fost încalcata, ci mai degraba descrie o plata nedatorata sau o plata anticipata a unor bunuri livrate ulterior, ori o gestionare necorespunzatoare a unui contract executat cu întârziere, situatie care determina solutia achitarii inculpatei, fapta nefiind prevazuta de legea penala”, s-a mentionat în motivele de apel avansate de Jinga. Nu era un motiv solid, dupa cum aveau sa constate judecatorii galateni, întrucât la data întocmirii rechizitoriului procurorii nu aveau obligatia sa mentioneze în detaliu articolele de lege încalcate. Oricum, anchetatorii venisera ulterior cu lamuririle necesare. Totusi, dubiile ridicate de avocat asupra descrierii faptei si a încadrarii juridice aveau sa fie retinute de judecatori. Pentru aparatori, era suficient sa demonstreze ca a fost vorba de o eroare sau de o neatentie, pentru a elimina caracterul penal al faptei.
Apelul înaintat de Irimescu a vizat cu precadere lipsa unui interes propriu al functionarei în semnarea actelor care au dus la achitarea produselor nelivrate de Laser Co, ca si lipsa probelor directe ca aceasta ar fi falsificat vreun act.
În cazul lui Adomnitei, misiunea aparatorului a fost practic de a combate imaginea creata de rechizitoriul DNA conform careia presedintele CJ ar fi coordonat întreaga operatiune de falsificare a unor acte pentru a permite plata ilegala a materialelor de promovare nerealizate. Adomnitei nu participase la atribuirea contractului de achizitie publica, deci în privinta încheierii contractului cu Laser Co nu i se putea gasi vreo culpa. Procurorii DNA afirmau ca Adomnitei încercase sa întârzie derularea unui contract de audit pentru a da timp functionarelor din subordinea sa sa falsifice actele menite sa demostreze ca marfa fusese livrata. Ca scenariu, era posibil, dar la fel de bine actiunile lui Adomnitei în timpul controlului de audit puteau demonstra grija ca legea sa fie respectata.
Procurorii nu demonstrasera ca Adomnitei, Jinga si Irimescu îsi coordonasera actiunile într-un scop infractional. Anchetatorii putusera demonstra doar ca cei trei se întâlnisera la un restaurant timp de mai putin de un sfert de ora. Ar fi putut ei pune un întreg plan la punct în atât de putin timp? „Instanta de fond a retinut o situatie de fapt eronata, neavând nicio acoperire în probatoriul administrat în cauza, în sensul ca la întâlnirea de la restaurantul japonez, inculpatului (Adomnitei, n.r.) i s-au adus la cunostinta de catre inculpatele Jinga si Irimescu ca exista probleme cu contractul, ca reperele nu au fost realizate, ca auditorii sunt pe cale sa descopere frauda comisa, iar tot la întâlnirea de la acel restaurant care a durat în total 13 min, cei trei au conceput un plan infractional care a constatat în esenta în tergiversarea misiunii de audit prin varii metode si mijloace legale, cu scopul de a câstiga timp pentru ca reperele sa fie executate si anumite înscrisuri sa fie plasmuite, deci sa se fabrice niste înscrisuri false pentru ca la un moment dat sa fie prezentate auditurilor drept justificare ca, contractul a fost îndeplinit în totalitate”, a subliniat apararea.
Daca procurorii au vazut în discutiile lui Adomnitei cu auditorii încercari de intimidare si discreditare, apararea a subliniat ca dimpotriva, seful corpului de audit, Fanel Constantinescu, adoptase o atitudine provocatoare fata de seful sau direct, care insista doar asupra necesitatii ca raportul de audit sa fie corect întocmit si ca auditorii sa aiba o atitudine colegiala fata de cei supusi controlului.
Nu infractiune, ci simpla contraventie
Procesul-verbal care atesta în fals ca toate materialele de promovare fusesera livrate CJ a fost în egala masura baza apararii, cum fusese si cea a acuzarii. Avocatul lui Adomnitei a cautat sa arate ca presedintele CJ tratase procesul-verbal ca pe orice alt act primit la mapa, fara a avea cunostinta de faptul ca era falsificat. Doar daca ar fi stiut ca actul era fals, Adomnitei putea fi învinuit. Or, procurorii nu putusera demonstra asa ceva. Practic, pas cu pas, apararea a oferit interpretari diferite de cele ale procurorilor pentru fiecare actiune mentionata în rechizitoriu. Un principiu fundamental al dreptului afirma ca dubiile slujesc acuzatului. Pentru ca un inculpat sa fie achitat, este suficient ca lucrurile sa fi putut sta altfel decât o sustineau procurorii.
Strategia apararii de oferire a unor interpretari alternative a functionat, dar ea a fost sprijinita si de incapacitatea procurorilor de a prezenta clar infractiunile comise. În august 2018, procurorii au depus la dosar precizari cu privire la savârsirea infractiunii de abuz în serviciu în cazul Teodorei Jinga si a lui Carmen Irimescu. A fost momentul decisiv, în care DNA si-a semnat înfrângerea. „Instanta de control judiciar observa ca, prin precizarile depuse la dosarul cauzei de parchet s-a avut în vedere încalcarea dispozitiilor art.14 alin. 3, art. 54 alin.1, 5 si 6 din Legea nr. 273/2006 privind finantele publice locale, precum si art. 2, art. 5 din Ordonanta nr. 119/1999 privind controlul intern si controlul financiar preventiv”, au retinut judecatorii. Or, chiar legea 273 stabilea ca încalcarea dispozitiilor articolelor mentionate de procurori nu reprezentau o infractiune, ci o simpla contraventie. Era ca si cum procurorii ar fi cerut ca un sofer sa fie condamnat pentru ucidere din culpa, când el doar trecuse pe culoarea rosie a semaforului. „Desi abuzul în serviciu constituie o incriminare care, în principiu, include orice încalcare a legii în exercitarea atributiilor de serviciu, acesta nu poate fi retinut în privinta acelor încalcari pentru care legiuitorul a stabilit exclusiv o raspundere contraventionala”, au aratat magistratii. În ce priveste art. 5 din Ordonanta 119, acesta prezenta doar un cadru general al bunei gestiuni financiare, nu o fapta concreta. Ca urmare, Irimescu si Jinga au fost achitate de acuzatia de abuz în serviciu. Cele doua au fost gasite vinovate de fals intelectual si complicitate la fals intelectual, dar raspunderea penala se prescrisese. O decizie similara a fost luata si pentru Letitia Popa, si în cazul ei intervenind prescriptia.
„In dubio pro reo”
Achitarea celor doua functionare de acuzatia de abuz în serviciu dus în mod direct si la achitarea lui Adomnitei. Acesta era acuzat de favorizarea faptuitorului. Le-ar fi ajutat pe Jinga si Irimescu sa comita abuzul în serviciu si falsul intelectual. Prima parte a acuzatiei cadea de la sine. Nu putea fi condamnat pentru favorizarea faptuitorului sub aspectul comiterii abuzului în serviciu, câta vreme respectivul abuz era o simpla contraventie, iar faptuitorii fusesera achitati.
Ramânea pe tapet favorizarea faptuitorului sub aspectul falsului intelectual. „Faptele inculpatului Adomnitei Cristian Mihai pot îmbraca forma unei favorizari a infractorului în sensul dispozitiilor legale, doar daca probatoriul administrat în cauza este apt sa probeze faptul ca inculpatul a avut cunostinta ca cele doua inculpate au comis infractiunile de fals deduse judecatii”, au subliniat judecatorii. Or, astfel de probe lipseau. Concentrati sa demonstreze abuzul în serviciu, procurorii nu cautasera sa demonstreze ca Adomnitei ar fi stiut de comiterea falsurilor, dincolo de simpla speculatie.
Adomnitei ar fi putut afla de falsificarea procesului-verbal de receptie în timpul întâlnirii cu Jinga si Irimescu, la restaurantul japonez. Conform unei martore, cele doua „i-au spus tot”, „i-au povestit toata situatia”, dupa cum au notat procurorii în rechizitoriu. Ce anume i se spusese concret lui Adomnitei nu se mai stia însa. „Curtea considera ca ceea ce se poate sustine, cel mult, este faptul ca, la întâlnirea respectiva, inculpatul a aflat ca a fost efectuata plata contractului catre SC Laser Co SRL, desi societatea nu livrase toate reperele contractului si nicidecum ca ar fi luat la cunostinta de întocmirea unor documente false de catre cele doua inculpate pâna la efectuarea platii contractului”, au apreciat judecatorii. Daca procurorii au apreciat ca atitudinea lui Adomnitei fata de auditorii CJ urmarea tergiversarea controlului pentru ca Jinga si Irimescu sa aiba timp sa falsifice acte, judecatorii au considerat ca tergiversarea urmarea doar ca Laser Co SRL sa aiba timp sa termine de tiparit albumele contractate. Era o explicatie la fel de valabila a atitudinii lui Adomnitei, fara a fi nevoie sa se presupuna ca avea idee de redactarea unor acte false. „Pentru condamnare nu este suficient sa existe o probabilitate cu privire la vinovatia autorului, ci trebuie ca probele în acest sens sa creeze judecatorului o convingere. «In dubio pro reo» (dubiile slujesc acuzatului, n.r.) constituie un complement al principiului prezumtiei de nevinovatie, iar înfaptuirea justitiei penale cere ca judecatorul sa nu se întemeieze pe probabilitate în hotarârile pe care le pronunta, ci pe certitudinea dobândita pe baza de probe decisive, complete, sigure. Îndoiala este echivalenta cu o proba pozitiva de nevinovatie”, au conchis magistratii.
În lipsa unor probe certe ca Adomnitei avea cunostinta de falsuri, magistratii Curtii de Apel Galati au dispus achitarea acestuia si de acuzatia de fals intelectual, apreciind ca fapta sa nu era prevazuta de legea penala. Singurul element din sentinta care a reprezentat o victorie a procurorilor a fost obligarea Letitiei Popa la plata catre CJ a sumei de 334.800 lei ca despagubiri civile, suma din prejudiciu recunoscuta de instanta.