Publicitate

Nu a trecut multa vreme de la stabilirea echipei câstigatoare a concursului international de arhitectura din proximitatea pietei Palatului Culturii. Interesul pentru solutiile realizate s-a stins. Probabil, echipa câstigatoare UNStudio lucreaza deja la proiect, la documentatiile pentru avizare, aprobare, autorizare. Discutii mai mult sau mai putin constructive vor mai fi, mai ales în momentele de consultare publica a planului urbanistic zonal ce va fi realizat cu aceasta ocazie.
Comentariile, dialogul pe aceasta tema n-ar trebuie sa înceteze. Deunazi, un cunoscut colectionar de arta din Iasi, medic, se arata foarte mirat de saracia ideatica a avalansei de constructii noi realizate în ultimii treizeci de ani si ma întreba ce este de facut, ce solutii sunt pentru ca orasul idee, orasul colinelor sa nu-si piarda cu totul puterea traditionala de a impresiona.

În primul rând, pentru fiecare iesean, imaginea esenta a orasului este diferita. Nu mai putem vorbi de mult timp de idei comune, mai bine zis comunitare, de atitudini si repere comune. În consecinta cearta este inevitabila. Dar cearta în sine nu este un fenomen negativ daca are un sens, un rost, daca duce la coagularea unei miscari culturale specifice Iasului. Din pacate nu putem vorbi de asa ceva, dimpotriva, din ce în ce mai mult noile investitii stârnesc scandaluri. În timp ce revistele culturale, ziarele, televiziunile si radiourile locale, internetul, enclavizeaza interesele pe grupuri din ce in ce mai restrânse. Marile idei, principiile esentiale, îsi pierd astfel puterea de influenta întrucât personalitatile orasului nu mai au rolul cuvenit în multimea de voci zgomotoase, fara continut. Prin urmare în peisajul acesta de zgomote, o miscare culturala profunda pare imposibila.

În al doilea rând, nu s-a discutat, nu se discuta în adâncime, valoarea de oras a Iasului. Frumusetea lui nu este compusa dintr-un muzeu de monumente. De altfel nici unul dintre monumentele de arhitectura din Iasi nu se regaseste în topul istoriilor de specialitate. În schimb Iasul a fost un ansamblu unic, minunat, de cladiri, multe dintre ele de calitate. Deci, valoarea de oras a Iasului este data de imaginea, de peisajul, de silueta spatiului construit cuibarit între colinele lui. Ori aceasta caracteristica fundamentala a fost permanent deturnata în cursul dezvoltarii impetuoase din perioada comunista si post comunista. Este o deturnare cu forme construite, cu putine exceptii, nesemnificative arhitectural.

În concluzie ne confruntam cu un mare deficit de creativitate, de autenticitate a proiectelor de urbanism si arhitectura. Concursul realizat de Iulius a demonstrat potenta, impactul benefic al arhitecturii bune discutate în forul public. El mai demonstreaza ca singura solutie pentru saracia de idei în care traim, pentru depersonalizarea orasului, altadata stralucitor, este concursul.

Sa ne imaginam ca fiecare institutie publica din Iasi, fiecare dezvoltator important, apeleaza la concursul bine si corect gândit. Asta ar putea însemna evenimente culturale cu frecventa lunara sau chiar mai mare pentru sustinerea arhitecturii si urbanismului autentice. Daca s-ar întâmpla asa s-ar produce o adevarata revolutie benefica întelegerii fenomenului cultural. Am avea mare nevoie de ea. Comunismul a rudimentalizat, a saracit arhitectura de masa, iar în perioada urmatoare fenomenul s-a înrautatit prin navala pastiselor, kitschului, facilului nesemnificativ. În al doilea rând s-ar normaliza ierarhiile, specializarile, în lumea arhitectilor. Arhitectura este un domeniu extrem de complex, ea presupune valoare, creativitate, conexiuni culturale profunde, abordari contextuale autentice, imposibile în sistemul subversiv, clientelar, corupt, actual. În al treilea rând ar creste exponential sansele de a se realiza o arhitectura de valoare integrata în spiritul Iasului. Este o cale de a lasa urmasilor urme adevarate în istoria arhitecturii si urbanismului.

În fine, nu în ultimul rând, Iasul ar deveni un centru de creatie vizibil pentru cea mai importanta arta din viata sociala, arhitectura.

Este aceasta o viziune imposibila? Da, daca privim fenomenul investitional din perspectiva de sclavi ai banilor. Nu, daca reînvatam ca între pamânt si cer exista, dintotdeauna, axa monumentala a verticalitatii spirituale.

Dr.arh. Ionel Corneliu Oancea este manager al unei companii de solutii arhitecturale; a fost arhitect-sef al Iasului 

Citește toată știrea

Uimitorul concurs de arhitectură (3)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Publicitate