Publicitate

Praful s-a ales de un dosar al DNA întocmit împotriva unui fermier care obtinuse ilegal o finantare de 1,1 milioane lei. Procurorii încercasera sa obtina macar o condamnare cu suspendare, dar deciziile Curtii Constitutionale din 2018 si 2022 referitoare la prescriptia raspunderii penale au determinat închiderea dosarului. Nici invocarea hotarârilor Curtii de Justitie a Uniunii Europene nu i-a convins pe judecatori.
Dosarul lui Iulian Bogza a fost înaintat instantei în aprilie 2022, cu propunerea aplicarii unei pedepse de doi ani de închisoare, cu suspendarea executarii pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani. Bogza recunoscuse ca anexase unei cereri de finantare mai multe documente falsificate ce atestau ca societatea comerciala pe care o conducea facea parte dintr-o cooperativa agricola. Cele 10 puncte acordate pentru îndeplinirea acestui criteriu au echivalat pentru fermier cu obtinerea unei finantari nerambursabile în valoare de 1,12 milioane lei în cadrul Masurii 1.2.1. Modernizarea exploatatiilor agricole. Faptele se petrecusera tocmai în perioada 2012-2014, asa ca procurorii nu au insistat pe aplicarea unei pedepse cu executarea în regim de detentie.

La doar o luna de la trimiterea dosarului în instanta, CCR a decis ca în perioada 2018-2022 nu a fost aplicabil niciun motiv de întrerupere a cursului prescriptiei raspunderii penale. Decizia a echivalat practic cu înjumatatirea termenului pâna la care inculpatii puteau fi condamnati. În cazul lui Bogza, termenul de prescriptie de 8 ani s-a împlinit în august 2022. Ca urmare, dupa numeroase amânari ale pronuntarii sentintei, Tribunalul a decis respingerea acordului de recunoastere a vinovatiei, întrucât însasi vinovatia nu mai exista. Trecuse prea mult timp de la comiterea faptelor pentru ca Bogza sa mai fie considerat vinovat.

Sentinta Tribunalului a fost contestata de procurori, acestia invocând mai multe hotarâri ale CJUE, emise în perioada 2017-2023, care aratau ca prevederile Tratatului Fondator al Uniunii Europene impune ca regulile interne ale statelor membre referitoare la prescriptia raspunderii penale sa nu fie aplicate atunci când este vorba de cazuri de frauda, coruptie si alte infractiuni care aduc atingere intereselor financiare ale UE. În plus, aratau procurorii, dificultatea anchetelor în spete financiare prelungeste durata acestora, ajungându-se la împlinirea termenelor reduse de prescriptie. „Înlaturarea termenului special de prescriptie, ca urmare a Deciziei CCR, este de natura sa creeze un risc sistemic de impunitate la nivel national si nu doar pentru infractiunea dedusa judecatii, ci a tuturor infractiunilor, cu exceptia celor imprescriptibile. Procedurile penale referitoare la infractiunile care afecteaza interesele financiare ale Uniunii Europene implica anchete complexe si greoaie, mai ales datorita faptului ca organele judiciare sunt sesizate dupa multi ani de la data savârsirii unor asemenea fapte. Durata procedurii în fata tuturor instantelor este de asa natura, în acest tip de cauze, încât impunitatea nu ar constitui în România un caz exceptional, ci regula”, au aratat procurorii.

Apelul procurorilor a fost judecat de magistratii Curtii de Apel. Acestia au precizat ca împartasesc punctul de vedere al anchetatorilor cu privire la suprematia dreptului european asupra celui national. Aceasta nu însemna însa ca judecatorii trebuiau sa lase neaplicate deciziile CCR cu privire la prescriptie, ci doar, eventual, principiul aplicarii retroactive a legii penale mai favorabile. Prin urmare, daca se ajungea la o condamnare, s-ar fi aplicat varianta cea mai dura a legii penale. Nu era însa cazul, pentru ca se împlinise termenul de prescriptie, deci nu mai putea fi vorba de vreo condamnare. Apelul DNA a fost respins, iar fermierul vinovat a scapat de pedeapsa. Decizia Curtii de Apel este definitiva.

Citește toată știrea

Un dosar cu fonduri europene s-a făcut scrum. DNA a apelat la hotărâri ale Curţii de Justiţie a UE, dar prescripţia CCR a fost de neînfrânt
Publicitate