Publicitate

Sâmbata am dat pe FB peste un articol din Frankfurter Allgemeine Zeitung. L-am citit si am crezut, initial, ca a fost scris ca raspuns teologic la o scrisoare deschisa initiata de veterana feminismului german Alice Schwarzer, adresata cancelarului Olaf Scholz de 28 de intelectuali, artisti, scriitori etc. si publicata în 29 aprilie în revista Emma. Apoi am verificat data aparitiei: nu, articolul aparuse cu doua zile înainte.
Sub supratitlul „Etica pacii si razboiul”, deci, Peter Scherle si Gabriele Scherle (amândoi teologi) publicasera textul „Bunul Dumnezeu” e mort. Subtitlu: Ideea judecatii divine le-a devenit straina multor crestini. Dar nu exista pace divina fara „pedeapsa”.

Autorii pornesc de la un salut german devenit si el, între timp, aproape arhaic – s-o mai fi folosind pe la tara prin Bavaria ori Austria, în general în spatiul alpin: „Vergelt´s Gott!”. Adica: Dumnezeu sa te rasplateasca/pedepseasca, sa-ti întoarca binele facut ori raul facut! O vorba româneasca oarecum pe aproape (desi oarecum cu alte conotatii) ar putea fi expresia a lasa pe cineva în plata Domnului. Parafrazat: Ramâi/ Du-te-n plata Domnului!

„În salutul acesta”, spun Scherle&Scherle, „se mentine un adevar care de fapt ar trebui sa interzica folosirea candida a cuvântului pace.” Cel putin asa cum este folosit „la demonstratiile pentru pace, dar adesea si la rugaciuni si slujbe bisericesti dedicate pacii”. De ce? Pentru ca s-ar trece cu vederea faptul ca nu-i asa de simplu de strabatut drumul de la razboi la pace.

Din punct de vedere lingvistic, cel mai probabil ca salutul s-ar fi încarcat strict pozitiv, el folosindu-se îndeobste pentru a multumi cuiva pentru vreun bine facut, scotând expresia din contextul mai larg al dreptului si al religiei.

„Aici este vorba de faptul ca încalcarea dreptului si înfaptuirea raului au si ele un pret. Daca convietuirea într-o comunitate este deranjata, daca sunt raniti oameni, ‚pacea’ nu poate fi refacuta decât daca cei responsabili platesc un pret. Fara ‚pedeapsa’, fara o compensatie pentru paguba nu poate exista pace.”

În câmpul dreptului, acest lucru ar fi pâna-n ziua de azi ceva de la sine înteles. „În masura în care fapta poate fi încadrata juridic, ea poate fi – în functie de gravitate – pedepsita. Nu poate exista pace juridica fara drept penal.”

Evident, cei doi teologi discuta chestiunea în legatura directa cu razboiul pornit de Rusia împotriva Ucrainei si cu crimele deja documentate de la Bucea si din alte parti: „Fara pedepsirea faptasilor nu mai poate exista pace. Cine crede ca ucrainenii ar trebui sa se opreasca din a-si mai apara tara le cere ceva de-a dreptul obscen”. Ca în Germania s-ar fi exprimat cu voce tare aceasta cerere ar arata pe de-o parte cât de adânc înradacinat ar fi în rândul nemtilor „pacifismul habitual” (Dan Diner). Sloganul Nie wieder Krieg (Nicicând iarasi razboi, un clasic al demonstratiilor pentru pace) ar însemna în prelungirea pacifismului habitual de fapt: „Lasati-ne în pace cu razboiul.” Pe de alta parte, ar arata ca formula Nie wieder Auschwitz (Nicicând iar un Auschwitz) s-ar prezenta destul de goala si pesemne asa ar si fi fost mereu.

Dupa ce argumenteaza ca ideea de pedeapsa divina s-ar fi diluat, ajungând sa fie chiar discreditata din punct de vedere teologic, autorii arata ca de ramas ar fi ramas „’bunul Dumnezeu’ care nu ne face nimic. Care (..) nici nu mai înseamna ceva pentru noi. Acest bun Dumnezeu n-are nimic de-a face cu duritatea vietii. Caz în care Dumnezeu nici nu mai poate fi acuzat ca permite crime precum cele de la Bucea”.

Ar fi însa o viziune gresita de-a crede într-o mântuire neaparat lipsita de violenta în cadrul actiunii politice. „Împotriva violentei dezlantuite si sacralizata de patrairhul ruso ortodox Chiril, care vizeaza pe fata o distrugere a statului si a poporului ucrainean, nu ajuta decât forta pastratoare de drept a apararii militare.”

Acum, sa vedem „argumentele” pacifistilor habituali în scrisoarea deschisa adresata lui Scholz: avertizând de pericolul unui al treilea razboi mondial, semnatarii îsi exprima speranta ca Scholz va reveni la pozitia sa initiala de-a nu le livra arme grele ucrainenilor. „Va rugam insistent sa faceti totul ca sa se ajunga cât mai repede posibil la un armistitiu; la un compromis pe care ambele parti sa-l poata accepta.”

În opinia mea, abordarea e cât se poate de naiva. Ideea din subtext, care apare apoi si exprimata este ca Ucraina va trebui sa cedeze în numele binelui mai mare (the greater good): „Împartim si convingerea ca exista o datorie politico-morala principiala de-a nu da înapoi fara lupta în fata violentei agresive. Dar tot ceea ce poate decurge de aici are limite în alte comandamente ale eticii politice”. Mda.

Pe mine personal m-a surprins cel putin unul dintre semnatari: cantautorul Reinhard Mey, autorul celebrului cântec Über den Wolken muß die Freiheit wohl grenzenlos sein/ Deasupra norilor, trebuie ca libertatea-i nelimitata – ce titlu ironic, în context, nu-i asa?

Ei bine, câteva zile mai târziu (în 4 mai) a aparut alta scrisoare deschisa adresata lui Scholz, 57 de intelectuali (jurnalisti, scriitori, artisti) cerându-i sa livreze arme Ucrainei, argumentând: „Nu-i nevoie de cine stie ce expertiza militara pentru a sti ca diferenta dintre arme ‚defensive’ si ‚ofensive’ nu-i o chestiune de material: în mâna celui atacat, si tancurile si obuzierele sunt arme defensive, pentru ca servesc autoapararea”.

Si: „Exista motive bune de-a evita o confruntare militara directa cu Rusia. Asta însa nu poate si nu trebuie sa însemne ca apararea independentei si libertatii Ucrainei nu e si problema noastra. Ea este si o piatra de încercare cât de serios luam nemtescul ‚Nie wieder‘. Istoria germana impune toate eforturile de-a împiedica noi razboaie de alungare si de distrugere. (…) Astazi, Ucraina lupta si pentru securitatea noastra si valorile de baza ale Europei libere. De aceea n-avem voie sa lasam Ucraina din brate/ sa cada”.

Printre semnatari: scriitorii Wladimir Kaminer (originar din Rusia), Daniel Kehlmann si Herta Müller.

Michael Astner este poet, traducator si publicist

Citește toată știrea

Un vechi salut german şi nişte scrisori deschise

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Publicitate