Publicitate

Versiune în registru burlesc a vietii universitare autohtone (si nu numai), Omul multiplu al lui Codrin Liviu Cutitaru ne cucereste prin verva, inteligenta si imaginatie debordanta.
Desi presupun ca nu a fost în intentia autorului, Omul multiplu, titlul volumului aparut anul trecut la Junimea, trimite si la persoana lui Codrin Liviu Cutitaru. Într-adevar, universitarul iesean dovedeste o iesita din comun disponibilitate: a publicat în ultimii ani un volum unde face opera de moralist si filozof, Filozofia lucrurilor mici (Junimea, 2020), un roman în care primeaza reflectia asupra actului creator, Scriptor (Polirom, 2017), acum – în Omul multiplu – aceste tablouri ale vietii universitare, plus ca de curând a început o serie de „tablete” consacrate unor romane importante, texte ce vor intra cu siguranta, mai devreme sau mai târziu, într-o carte. „Multiplu”, profesorul Cutitaru reuseste sa fie gratie talentului si eruditiei sale, gratie curiozitatii intelectuale si, nu în ultimul rând, gratie simtului umorului, calitate destul de rara în mediul academic de unde autorul îsi trage, când e cazul, inspiratia.

Un umor de factura deosebita, totusi, deoarece Codrin Cutitaru simte enorm si vede monstruos. Trimiterea la Caragiale nu e întâmplatoare: si autorul Momentelor gasea „materie prima” în zona învatamântului, cu pedagogii de scoala noua, cu suferintele generate de obtinerea diplomei de bacalaureat, cu plaga „pilelor” si a aranjamentelor de culise etc. Numai ca dl. Cutitaru îngroasa liniile, împinge caricatura mult mai departe, daca ar apasa înca putin pe pedala absurdului am avea portrete à la Urmuz. Un alt nume din familia literara a autorului este, cred, Mircea Horia Simionescu, si ma gândesc în primul rând la Dictionarul onomastic si la extraordinara capacitate a lui M.H.S. de a fabula pornind de la un nume, de a imagina istorii care de care mai insolite.

Numele proprii sunt, asadar, una din sursele comicului. Galeria e impresionanta: Iancu Parmenide, Alim Ierbivan, Mirobolan Zacusca, Laurin Talalache, Nestian Bibilica, Nelu Moropan, Bonifaciu Pârleanu, Nucu Mortiflai, Areta Popândau, Diocletian Blana etc., etc. (aflam chiar ca si Cutitaru e „un nume sinistru, de asasin”!…). Nume caraghioase, desigur, dar, pâna la un punct, verosimile; sa nu uitam ca doua personaje importante din nomenclatura comunista se numeau Cioara si Gainuse, iar un medic destul de des invitat în studiourile TV, fara îndoiala pentru „expertiza” lui bogata, poarta numele (adorabil) de Gindrovel Dumitra. La Codrin Cutitaru numele sunt elemente declansând întâmplari ce debuteaza aparent normal, dar care, nu mult dupa aceea, o iau razna. Foarte adesea, protagonistii fac crize de nervi, accese de furie si ajung, inevitabil, la spitalul de psihiatrie: mediul universitar apare, asadar, ca o etapa catre camasa de forta, iar sectia de agitati si furiosi ca o încununare a unei cariere academice. Vietile profesorilor iau uneori, întorsaturi neasteptate: un profesor cu vechi state de serviciu tine mortis sa ajunga administrator de scara de bloc, altul, timorat – în tinerete – de ideea ca ar fi putut fi persecutat politic devine maladiv de prudent si evita întotdeauna sa ia o pozitie clara, pentru el totul se poate „si asa, si asa”, un profesor de la facultatea de matematica, aflând de noile reguli bugetare, se teme ca facultatea ar putea ramâne fara studenti si atunci elimina absolut orice criteriu de exigenta etc. Universitatile se straduiesc sa fie în pas cu vremurile: se înfiinteaza universitati particulare – Universitatea „Stanislav Miroslav”, Universitatea „Prin noi însine”, se afirma facultati si discipline moderne, Facultatea de Metafizica Spontana, Facultatea de Euforie Viticola, Catedra de Zburatoare cu Ciocul Mic, Catedra de Studii Literare „Teiul lui Eminescu”. Temele de cercetare si subiectele tezelor de doctorat sunt pe masura: „Tulburarea comportamentala a anorexicului lipsit de imaginatie”, „Tendintele epice dominante în proza nipona dupa episodul Hiroshima”, „Raspândirea si semnificatia numelui moldovenesc Chiscababa”. Nici aici fictiunea nu bate realitatea pentru ca studiile culturale, studiile feministe, studiile de gen ofera nenumarate exemple de directii de cercetare abracadabrante, dar adaptate spiritului „progresist” – am dat mostre cu alte prilejuri, nu le mai reiau aici. O bijuterie de umor este analiza, din perspectiva teoriei lui Empsom, a cântecului pe care îl intonau cu patos soldatii în termen, „Suflecata pân’la brâu…”

Un aspect al vietii academice foarte prezent în cartea lui Codrin Cutitaru este doctoratul, vazut atât din punctul de vedere al îndrumatorului de teza, cât si din acela al doctorandului, cel dintâi nu o data exasperat de capriciile celui din urma. Cineva are ideea ca doctoranzii sa prezinte niste dizertatii vii, sa fie un fel de statui umane care sa întruchipeze subiectul, ceea ce ar da o lovitura de moarte practicii plagiatului. O doctoranda amâna mereu predarea tezei, sub pretextul „slefuirii” textului, pâna când depaseste si termenul de gratie. Reprezentat cum se cuvine este, desigur, „obiceiul pamântului”, masa de dupa sustinerea tezei, ocazie pentru unii membri din comisie sa solicite ospete pantagruelice. Cum sa nu ti se para verosimil personajul care, ajuns decan, nu se mai poate desparti de toca si de roba, strabatând culoarele facultatii cu pieptul aplecat înainte si bratele departate de corp, încât „faldurile de mantie ale robei se deschideau aidoma unor aripi negre, iar toca cilindrica, bagata, prin încovoierea în fata a bustului, la înaintare te ducea cu gândul la disparutele avioane Concorde în plin elan de strapungere a înaltimilor albastre” (am dat citatul si pentru a sublinia calitatile de prozator ale autorului). Sau cum sa nu-ti vina sa râzi în hohote când afli ca Facultatea de Mecanica a decis sa introduca titlul onorific de Senator al Stiintei Românesti si sa i-l acorde lui Bill Gates…

Versiune în registru burlesc a vietii universitare autohtone (si nu numai), Omul multiplu al lui Codrin Liviu Cutitaru ne cucereste prin verva, inteligenta si imaginatie debordanta.

Alexandru Calinescu este profesor emerit la Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iasi, critic literar si scriitor

Citește toată știrea

Universitarii, aşa cum i-aţi mai văzut

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Publicitate