Oamenii de stiinta au descoperit o noua metoda de a reduce progresia bolii renale diabetice, care afecteaza 40- dintre persoanele cu diabet.
Un studiu condus de Universitatea din Bristol, publicat luna aceasta, în JCI Insight, ar putea ajuta persoanele care au nevoie de dializa, sau de un transplant de rinichi.
Studii clinice recente au aratat ca un medicament pentru tensiunea arteriala utilizat în mod obisnuit, cunoscut sub numele de spironolactona, ar putea fi un tratament eficient pentru reducerea scurgerilor de proteine în urina.
Cu toate acestea, în ciuda efectului sau pozitiv, medicamentul poate avea efecte secundare adverse, provocând probleme la pacienti, inclusiv niveluri ridicate de potasiu în sânge (hiperkaliemie), ceea ce îi face pe medici sa fie reticenti în utilizarea sa.
Un studiu international recent, condus de cercetatori de la Bristol Medical School a urmarit sa înteleaga cum previne spironolactona deteriorarea rinichilor.
Echipa a descoperit ca medicamentul are un efect protector prin faptul ca ajuta la conservarea stratului de glicocalix, (învelisul glucidic al celulelor) de pe suprafata vaselor de sânge din rinichi.
Utilizarea unor noi terapii alternative pentru a încetini degradarea stratului de glicocalix în diabet i-ar putea ajuta acum sa recreeze acelasi efect, dar fara efecte secundare adverse.
Pentru a realiza acest studiu, echipa a folosit probe de biopsie renala provenind de la pacienti, cu scopul de a dezvolta o metoda noua de masurare a modificarilor de profunzime a glicocalixului si pentru a confirma ca diabetul deterioreaza stratul endotelial de glicocalix, iar spironolactona previne aceasta deteriorare.
Rezultatele au aratat ca spironolactona reduce activitatea unui grup de enzime, cunoscute sub numele de metaloproteinaze matriciale (MMP), ajutând la conservarea stratului de glicocalix gelatinos de pe suprafata vaselor de sânge din rinichi, prevenind progresia bolii.
„Acest studiu este foarte interesant pentru noi, deoarece confirma faptul ca blocarea receptorilor mineralocorticoizi cu ajutorul spironolactonei conserva functia renala prin actiunea asupra glicocalixului”, a declarat dr. Matthew Butler, coautor principal al studiului, consultant si cercetator clinic MRC la Universitatea din Bristol.
Potrivit acestuia, urmatorii pasi vor include o analiza pentru reproiectarea medicamentelor care vizeaza enzimele metaloproteinaze matriciale pentru a vedea daca acestea ar putea fi benefice la pacientii cu afectiuni renale si pentru a evita efectele secundare suparatoare asociate cu blocantele receptorilor mineralocorticoizi.
„Daca observam acelasi nivel de protectie folosind aceste medicamente mai specifice, atunci pacientii vor avea beneficii semnificative, evitând în acelasi timp riscurile asociate cu niveluri ridicate de potasiu în sânge”, a explicat dr. Matthew Butler.