Istoricul Adrian Cioflânca, co-autor împreuna cu regizorul Radu Jude al eseului documentar „Amintiri de pe Frontul de Est”, care concureaza în aceste zile pentru Ursul de Aur la Berlinala (10-20 februarie 2022) în competitia Berlinale Shorts, vorbeste într-un interviu pentru „Libertatea” despre participarea militarilor români la Holocaust, dar si despre refuzul unora de a participa la atrocitati.
Libertatea: Despre prezenta României pe Frontul de Est s-a scris putin si distorsionat înainte de 1989, din motive lesne de înteles. A reusit istoriografia sa recupereze acest handicap?
Adrian Cioflânca: Nu, cu câteva exceptii. Desi România a intrat în NATO si armata s-a aliniat trendului modernizator si pro-occidental, istoriografia militara – ma refer la opera stiintifica scrisa de militari care au acces la Arhivele Militare de la Pitesti – este cea mai putin reformata, modernizata dintre toate ramurile istoriei moderne. Cumpar sistematic lucrarile care apar la Editura Militara si istorii ale celui de-al Doilea Razboi Mondial publicate în tara, parcurg revistele de istorie militara, asa ca am o imagine destul de clara.
Desigur, nu mai apar asa multe grozavii pro-antonesciene ca în anii 90, dar simpatia pentru dictator razbate înca din multe lucrari, scrise inclusiv de oameni tineri. De asemenea, bântuie înca retorica eroizanta si victimizanta, ceea ce presupune o lectura selectiva si necritica a documentelor. Apar înca accente antisemite. Partea cea mai suparatoare este separatia dintre istoria faptelor militare (combinata cu ceva istorie diplomatica, istorie politica si, mai rar, cu istorie sociala) si istoria Holocaustului. Aceasta separatie nu exista în lucrarile serioase occidentale privind conflagratia mondiala.
Noutatea terifianta a conflictului din anii 1939-1945 a fost aplicarea ideii de razboi total, care a facut ca operatiunile militare sa fie dublate de actiuni genocidare. Forta de distrugere a fost orientata nu doar împotriva armatelor adverse, ci si a unor categorii de civili din fata si din spatele frontului.
Dupa cum au demonstrat deja numeroase lucrari, exista o legatura puternica între dinamica operatiunilor militare si aceea a crimelor în masa. Aceasta perspectiva metodologica este adoptata de putini istorici în cazul României, printre care Grant T. Harward, cu a sa lucrare recenta ce urmeaza a fi tradusa si la noi, „Romanias Holy War. Soldiers, Motivation and the Holocaust”, Ottmar Trasca, Dorin Dobrincu, Marius Cazan etc.
Cititi interviul integral pe libertatea.ro.