Crina Despa, 48 ani, Iasi: ”Pentru prima data, anul acesta, am fost în vacanta în Grecia si tot pentru prima data în viata mea am mâncat fructe de mare. La scurt timp am început sa ma simt rau, ma durea stomacul, aveam stari de greata, varsaturi si apoi diaree. Medicul de la hotel mi-a spus ca sunt norocoasa ca am facut o forma relativ usoara de alergie la fructe de mare, ca as fi putut face chiar soc anafilactic. Nu am mai avut niciodata astfel de probleme, chiar si atunci când manânc peste. Mi-as dori sa aflu mai multe lucruri despre acest tip de alergie si care sunt cauzele ei.”
Sef lucrari Dr. Irina Ciortescu, medic primar gastroenterolog, Institutul de Gastroenterologie si Hepatologie Iasi: ”În primul rând încep prin a va preciza ca nu orice simptom relationat cu ingestia unor alimente reprezinta o alergie alimentara. Exista 2 notiuni distincte: alergia alimentara si intoleranta alimentara care uneori pot apare la acelasi tip de aliment (lapte). Putem vorbi de asemenea de toxicitate alimentara, caz întâlnit spre exemplu la unele ciuperci sau unele specii de peste sau în cazul alimentelor ce sunt contaminate cu microorganisme patogene si de asemenea de aversiune alimentara (dezvoltarea unor reactii adverse fata de unele alimente, corelata cu unele stari emotionale sau cu unele tratamente cum ar fi chimioterapia). Pentru a putea preciza ce anume ati patit va recomand un consult la gastroenterologie si la alergologie.
Conform definitiei, alergia alimentara se datoreaza aparitiei unei inflamatii mediate imun, declansata de contactul unor alergeni alimentari (elemente straine, non-self) cu sistemul imun. În cazul alergiilor alimentare, mai ales a celor mediate umoral (exista IgE în sânge contra alimentului respectiv) simptomele digestive se însotesc de simptome cutanate (urticarie, eczeme) si respiratorii (tuse, respiratie suieratoare). În aceste situatii poate apare si socul anafilactic, o stare foarte grava ce duce la pierdera pacientului, daca nu se actioneaza rapid. În cazul alergiilor alimentare mediate celular sau mixt (testele cutanate la alergeni sunt pozitive) pacientii prezinta frecvent istoric de eczeme, mai ales în copilarie iar socul anafilactic este mai rar.
Intoleranta alimentara reprezinta aparitia simptomelor digestive (si extradigestive) la ingestia unui aliment fara a exista o reactie inflamatorie (sistemul imun nu este activat). Cea mai frecventa intoleranta alimentara este cea la lactate prin diminuarea sau pierderea activitatii lactazei, enzima care asigura digestia lactozei din lapte. Exista de asemenea si intoleranta la fructoza, care se gaseste în fructe si legume, astfel încât fructele ramân nedigerate, se acumuleaza gaze în tubul digestiv si apar simptomele specifice sindromului de intestin iritabil.
În practica medicala ne întâlnim frecvent cu situatia în care pacientul adopta o dieta fara gluten (fara alimente care contin grâu, orz, secara) considerând ca simptomele digestive se datoreaza unei alergii sau unei intolerante la gluten. Recomand înaintea adoptarii dietei fara gluten (ca de altfel înaintea adoptarii oricarei diete de excludere, restrictive) consultul cu specialistul gastroenterolog, alergolog si nutritionist pentru a preciza exact daca este vorba de boala celiaca (boala autoimuna la pacientii cu predispozitie genetica) sau alergie la gluten sau intoleranta la gluten.
O patologie relativ nou aparuta este gastroenterita eozinofilica responsabila de aparitia simptomelor digestive de tract digestiv superior (disfagie, adica dificultatea de a înghiti, greata, dureri abdominale) sau inferior (diaree, balonare, dureri abdominale) datorata existentei unei inflamatii alergice (cu eozinofile) la nivelul tractului digestiv. Afectiunea apare la toate vârstele, pacientii au de multe ori istoric de eczeme în copilarie sau manifestari respiratorii de tip alergic. Pentru diagnosticul acestei afectiuni este obligatoriu un consult la gastroenetrologie, o endoscopie digestiva pentru prelevarea de biopsii iar tratamentul este stabilit în colaborare cu medicul alergolog si nutritionist.
Exista un sindrom, relativ rar, numit polen-food allergy sau sindromul alergiei orale în care persoana are alergie la polen (de obicei ambrozie, mesteacan, pelin) si la alergenii alimentari (telina, ou, lapte etc) care prezinta o asemanare cu proteinele din polen (mimetism alergenic). Mai mult, lucru foarte improtant si pentru pacient si pentru medic, este posibila aparitia alergiei doar daca alimentul este consumat crud si nu daca este preparat termic (caldura poate distruge alergenii din alimente). La anumiti pacienti expunerea la praful de latex se asociaza cu alergie alimentara la banane, avocado sau kiwi.
Se mai descrie alergia alimentara la efort, adica pacientul prezinta reactie alergica la un aliment doar daca face efort dupa ce-l consuma.
Principalii alergeni alimentari sunt reprezentati de anumite proteine ale laptelui si produselor derivate ale acestuia, fructe (capsuni, fructe de padure, kiwi, avocado), peste (fructe de mare) care determina reactii alergice de tip imediat sau tardiv.
Sugarii si copiii mici prezinta, în general, alergie la proteinele din lapte, grâu, soia, arahide si oua, în timp ce copiii de vârsta mai mare si adultii pot manifesta alergii alimentare la nuci si fructe de mare. În timp, se poate instala si toleranta alimentara (disparitia alergiei), astfel încât un copil care a prezentat alergie la laptele de vaca la vârsta adulta poate sa devina tolerant. Alergia la alune si nuci este de obicei permanenta (pe viata).
Tabloul clinic al pacientului cu alergie alimentara cuprinde semne si simptome care variaza de la caz la caz si pot dobândi aspect variat sub forma:
– Manifestarilor orale reprezentate de parestezii ale mucoasei orale si a limbii (furnicaturi, amorteala), prurit (mâncarime), edem al buzelor si al limbii la contactul cu alergenul alimentar;
– Manifestarilor gastro intestinale care includ distensia abdominala gazoasa (balonare), greata, varsaturi, diaree, aparute într-un interval de maxim 2 ore de la ingestia alergenului alimentar. Aparitia simptomelor digestive tardiv dupa expunerea la alergenul alimentar (pâna la 2-4 zile, în anumite situatii) îngreuneaza diagnosticul etiologic al afectiunii;
– Leziunilor cutanate care sunt reprezentate de catre rash cutanat (eruptie), prurit, cu accentuarea simptomatologiei dermatitei atopice, daca aceasta precede alergia alimentara;
– Simptomelor respiratorii care sunt reprezentate de stranut, tuse, rinoree (secretii nazale apoase), wheezing (respiratie suieratoare) si edem glotic, ceea ce reprezinta o urgenta medicala.
– Simptomelor cardiovasculare: hipotensiune arteriala si tulburari ale ritmului cardiac.
Socul anafilactic reprezinta o complicatie alergica manifestata prin senzatie de slabiciune, ameteli, cefalee, tinitus (zgomote auriculare), tulburari de vedere, hipotensiune arteriala, cianoza periorala, tahicardie, dispnee si necesita tratament medical de urgenta.
Diagnosticul alergiei alimentare este stabilit de catre medicul specialist alergolog pe baza anamnezei, al examenului clinic si al testelor specifice (testele de scarificare cutanata, testele cutanate si determinarea valorilor serice de anticorpi IgE totali si specifici pentru anumite proteine). As vrea sa precizez ca nu orice crestere a IgE împotriva unui aliment în sânge reprezinta alergie alimentara, interpretarea se face în context clinic, utilizând si alte teste astfel încât sa se poata face diferenta între imunizare, alergie si dobândirea tolerantei.
Metoda considerata gold-standard în diagnosticul de alergie si intoleranta alimentara este provocarea alimentara. Acest test nu se face de rutina, presupune riscuri si costuri mari, inclusiv declansarea unei reactii anafilactice, motiv pentru care se recomanda efectuarea strict supravegheata.
Dupa identificarea alergenului alimentar, i se recomanda pacientului evitarea alimentelor care declanseaza aparitia simptomatologiei alergice si alcatuirea unui jurnal de alimentatie care sa permita monitorizarea pe termen lung a evolutiei bolii si prevenirea recaderilor.
Pacientii cu antecedente alergice severe de tipul socului anafilactic beneficiaza de tratament cu epinefrina injectabila, în situatiile de urgenta, antihistaminice orale si medicatie corticosteroida, în cazul formelor extinse de alergie, carora li se asociaza angioedem.
Persoanelor cu istoric de soc anafilactic le este recomandata purtarea bratarilor sau colierelor speciale care avertizeaza asupra antecedentelor alergice si a unei gentute prevazute cu adrenalina injectabila, care poate fi administrata în situatii de urgenta.
În diagnosticul de alergie alimentara si intoleranta alimentara anamneza si examenul clinic sunt esentiale.”