Politehnica Iasi a revenit pe primul loc al clasamentului Ligii a II-a de fotbal dupa succesul obtinut marti seara, în deplasare, 3-1 în duelul cu Dinamo Bucuresti. Pozitionarea echipei iesene este absolut fireasca daca reamintim faptul ca Poli este net superioara tuturor adversarelor la capitolele esentiale actuale, financiar si sportiv.
Iasi are, de departe, cel mai mare buget din Liga a II-a, cel mai cunoscut conducator, Cornel Sfaiter, unul dintre cei mai bine cotati antrenori, Leo Grozavu, cel mai valoros lot, plateste, la timp (!) salarii peste Liga I si ofera conditii de pregatire peste multe dintre cele din elita. Iar daca mai amintim ca valoarea contracandidatelor este extrem de scazuta, e limpede de ce Politehnica este obligata sa stea mereu în fotoliul de lider si sa câstige la pas Liga a II-a.
O prima repriza de cosmar
Asteptata revenire a Politehnicii în frunte a fost generata de o evolutie în care trupa lui Grozavu a aratat doua fete. Una – palida, etalata si în primele dueluri din play-off, cealalta – exacta, pe masura asteptarilor.
Jumatatea goala a paharului a fost vizibila pe mai tot parcursul primei reprize. Desi a dominat în multe perioade si a facut un presing avansat, Poli nu a fost în stare sa suteze pe poarta sau sa-si creeze vreo ocazie importanta pâna în minutul 42, când Harrison a înscris, cu sansa. Drept urmare, rezultatul pauzei, 1-1, a fost nedrept pentru gazde, palida echipa dinamovista ramânând cu platonica satisfactie a câstigarii duelului statistic: 4-4 la suturi, 3-1 la suturi pe poarta, 3-1 la cornere, 1-0 la ocazii uriase. Explicatia faptului ca gazdele au fost în prim-plan nu tine de prestatia acestora, ci de inexplicabilul trac aratat de Poli. Mult mai maturi si mai valorosi decât adversarii, iesenii au gresit des, pe banda rulanta, atât în aparare (dinamovistii au ramas de doua ori singur cu portarul!), cât si pe plan ofensiv: mijlocul nu a legat câteva pase, atacul a fost bont. Cele mai grave au fost erorile defensive: Rosu si Tîra au ajuns singuri cu portarul în minutul 19 mai usor ca la antrenament (din fericire pentru oaspeti, Brînza a scos), iar Plamada, Marchioni si Katanec puteau face mult mai mult la reusita lui Ghezali de peste trei minute.
Desteptarea de la pauza
Dupa discursul lui Grozavu de la pauza (în paranteza fie spus, cum antrenorul nu a mai avut derapaje la conferinta de presa dinaintea partidei, cum echipa a câstigat!) si introducerea lui Musi, mult mai incisiv decât Dumitru, cursul meciului a intrat pe fagasul normal. În actul secund, Poli a jucat asa cum ar trebui s-o faca în fiecare meci si a surclasat o formatie care si-a aratat din plin limitele, prezentate înainte de meci de Ziarul de Iasi. Cu 10 jucatori între 16 si 21 de ani pe foaia de joc, sapte dintre acestia fiind folositi marti, cu fotbalisti experimentati lipsiti de valoare, care si-au etalat „calitatile” inclusiv la fazele care au generat golurile doi si, mai ales, trei, când Martac i-a furat mingea lui N. Rosu, cu un portar sub orice critica, precum Oncescu, Dinamo, zguduita si de permanentele probleme financiare, a aratat de ce e o echipa usor de batut. Politehnica a profitat din plin de calitatea precara a adversarului si a zburdat pâna pe final, statistica de pâna în minutul 85 fiind elocventa: 7-0 la suturi, 4-0 la suturi pe poarta, 3-0 la cornere! Cele trei suturi expediate de gazde aproape de finis (unul pe poarta) si cele doua cornere nu au facut decât sa mai strânga decalajul urias al cifrelor, nu si sa spele obrazul bucurestenilor, care au ajuns sa fie huiduiti de fanii ce au tinut Dinamo în viata.
Spectatorii au avut ce vedea doar la cealalta echipa, Iasi, care a aratat multe lucruri bune: determinare, fluenta a jocului ofensiv, lucru care a facut ca defensiva sa someze, exactitate, totul pe un fond fizic net superior, lucru care confirma ca preparatorul Ovidiu Chiribici îsi face treaba.
Roman – MVP
Peste toate trebuie remarcata si evolutia lui Alin Roman, MVP-ul partidei. Dupa ce a centrat decisiv la golul lui Harrison din primul act, profitând, ce-i drept, si de modul hilar în care Giafer (care a ajuns sa poarte banderola ce stralucea, odinioara, pe bratele lui Dinu, Lucescu, Andone sau Lupescu) a judecat duelul cu ieseanul, mijlocasul Politehnicii a înscris de doua ori în actul secund. Dincolo de dramul de sansa aparut si la golul doi si de plonjonul târziu a lui Oncescu de la golul trei, Roman a fost factorul decisiv al partidei si motorul renasterii Politehnicii din actul doi.
Tragând linie, succes logic si clasare normala a Iasului, care intra cu un tonus bun în returul play-off-ului. Un retur în care Poli trebuie sa se revanseze si fata de fanii care vin la meciurile din Copou, dezamagiti crunt de jocul prestat si de rezultatele de acasa din tur, cu Buzau si Dej, lucru de care e constient si Grozavu.
Drept urmare, tinând cont de prestatia mizerabila a lui Dinamo, bifarea celei mai bune reprize din play-off de catre Poli nu trebuie supralicitata, pentru a nu a aparea o relaxare care sa coste în duelul de martea viitoare cu Otelul Galati. Un duel care trebuie câstigat!