Dosarul penal al fratilor Tate, acuzati de constituirea unui grup infractional organizat, trafic de persoane si viol, nu este de cancan. Fratii Andrew si Tristan Tate nu sunt vedete, nu sunt „influenceri”, asa cum au fost prezentati de presa inclusiv pâna în momentul retinerii lor de catre DIICOT, nu sunt „investitori straini”, nu sunt modele de urmat.
Din contra, acest caz este înca o oglinda a modului complet gresit în care societatea româneasca si autoritatile penale trateaza foarte grava problema a exploatarii sexuale prin violenta si constrângere a femeilor si minorilor.
România este, de ani de zile, pe locul I în Uniunea Europeana ca sursa a traficului de persoane. Guvernul României nu îndeplineste în totalitate standardele minime în vederea eliminarii traficului de fiinte umane, a remarcat si Ambasada SUA la Bucuresti, într-un raport publicat în august anul trecut (de altfel, una dintre victimele fratilor Tate este cetatean american).
Documentul mai arata ca numeroase ONG-uri au continuat sa îsi exprime banuiala ca, de exemplu, inclusiv cei care ar trebui sa îi protejeze pe minori – angajatii unor centre de plasament pentru copii si ai unor centre rezidentiale pentru persoane cu dizabilitati, de stat – înlesnesc traficul de persoane.
În 2021, autoritatile au identificat 488 de victime alte traficului de persoane în scop sexual sau pentru munca fortata. 171 au fost copii. Potrivit cifrelor oficiale, sunt mai putine victime decât în 2020. Dar cifrele sunt contestate de catre organizatiile neguvernamentale care activeaza în domeniu, pentru ca multe persoane ramân neidentificate: fie nu pot, fie le e teama sa-si reclame agresorii.
Mai mult, instantele sunt blânde cu traficantii, în prea putinele ocazii când astfel de retele sunt destructurate.
Multi dintre infractorii condamnati au primit sentinte cu suspendare sau sentinte care nu îndeplineau pedeapsa minima stipulata în legea româna, fapt care a slabit descurajarea fenomenului, nu a reflectat adecvat natura infractiunii si a zadarnicit eforturile mai ample de combatere a traficului de persoane, mai arata rapoartele SUA.
Un lucru care ma intriga în acest dosar al fratilor Tate: Tristan s-a stabilit în România din 2015, potrivit datelor din presa. L-a urmat si Andrew. Autoritatile din Marea Britanie au început sa-l ancheteze pe acesta din urma anul trecut.
DIICOT sustine ca cei doi au început sa constituie un grup infractional la începutul anului 2021. Totusi au fost retinuti abia la finalul lui 2022. Câte victime au facut în tot acest timp cei doi împreuna cu complicii lor? Câte persoane, dintre cele care nu apar în statisticile de mai sus, au fost identificate la timp si ajutate?
Tema traficului de persoane trebuie sa devina principala în societatea româneasca. Noi toti trebuie sa punem presiune pe autoritati sa-si schimbe atitudinea si sa actioneze cu mai multa fermitate pentru a scoate România de pe rusinosul loc I în UE la acest capitol.
Fratii Tate nu sunt vedete. Ei sunt doar vârful unui aisberg penal care distruge vieti.
Marius BODEA
Senator USR de Iasi
