Asemanari si deosebiri între mine si R.T. (dragul meu coleg de studentie).
Suntem absolventi ai Universitatii „Al. I. Cuza”, Facultatea de Istorie – Filozofie, sectia Pedagogie – Limba si Literatura Româna. Pe diplomele primite scrie (negru pe alb): Diplomat universitar în specialitatea Pedagogie – Limba si Literatura Româna. (Eu, între timp, am absolvit si Facultatea de Drept, la aceeasi prestigioasa universitate). Dar (ce sa vezi !?) lui Tiberiu (colegul meu) nu-i place ceea ce scrie pe diploma sa de absolvire si, strâmbând din nas, se împauneaza cu titlul de Licentiat în Psihologie si Stiinte ale Educatiei (ca sa-si sporeasca imaginea, fireste !). Pai, chestia aceasta, draga colega, e neserioasa si – vai ! – miroase urât a uzurpare.
Copiii si nepotii lui traiesc în America, ai mei îs în Iasi (la doi pasi).
El, vizibil sleit de puteri si cu 2-3 stenturi la inima, îmi marturiseste înlacrimat ca-i este imposibil sa mai zboare peste ocean sa-si vada urmasii …
Eu, har Domnului, înca-s zdravenel si-mi îmbratisez zilnic copiii.
De pilda, maialaltaieri am aplaudat-o duios pe Diana mea (la Opera ieseana, soprana în rolul principal din „BOEMA”).
Cum sa nu fiu fericit mai draga Tibi?
Si te mai întreb ceva:
– Când vom fi pe … tobogan (pe … „ultima suta”) cine ne va putea potoli mai cu mila, mai cu suflet junghiurile, freca salele punându-ne si niste ventuze ?
Nu un nepot din preajma ? Aud ?!
Prof. Liviu Calcâi.