Confesiunile se citesc așa cum citești o poveste, fără să lași cartea din mână, dar lectura este sensibil mai captivantă pentru cei care au trăit epocile evocate, pentru cei care află acum, și nu le-ar veni să creadă. Binomul cercetării de față, muzicologic-publicistic, are sporite șanse de a ajunge la un număr mai mare de cititori – fanaticii documentelor și curioșii dornici să afle împrejurările văzute și nevăzute care au marcat, pozitiv sau negativ, istoria unei instituții atât de importante.
Articolul Documentul și povestea (III) apare prima dată în Ziarul de Iaşi – liderul presei ieşene.

Citește toată știrea