A trecut deja destul de mult timp de când spaima de facturile la Energie, cu cifrele lor cosmaresti si-a câstigat prim-planul, nu numai mediatic, dur, neîndoielnic, si de obsesie a cotidianului celui mai marunt si anost pentru milioanele de oameni strâmtorati, – încoltiti de-a dreptul – între o lacomie vorace si sfidatoare si „alternativa” înghetului de acasa, a întunericului si a „opaitului” traditional din (va suna cunoscut?) promisa, doar promisa „Românie normala”.
Ramasa, de atunci încoace, mereu pe tapet, tema si-a gasit, ca de obicei la noi, cu usurinta, moduri (nu doar unul si acelasi mereu, prea ar fi „plictisitor”, nu?) de emploi, cu particularitatile lor în functie de… mâinile si, mai ales, … gurile, condeiele si pixelii în malaxorul carora a intrat, „pliindu-se”, cât se poate de „flexibilizata” pe interese, tactici de propaganda si, mai presus de orice, ocolirea cu orice pret a adevarului gol-golut, sufocat de Minciuna de Stat-liant al cârdasiei parazitare Iohannis-PSD-PNL-UDMR. Dar, vorba lui Miron Mitrea: „Nu vad oameni în strada”. Da, asa e. Oare de ce?
Pai, tocmai de aceea: pentru ca durata scursa astfel le-a slujit multora sa-si faca „numarul” de… spectacol media, „flotari” si pectorale bombari de propaganda for free, cu biata lor retorica de „salvatori ai natiunii”, pe calapodul USL, scâlciat si „primitor” ca o meschina canapea de bordel politic ce este. Si cu una, cu alta, timpul a trecut, balaceala mediatica aplatizeaza socul initial, tot soiul de „idei”, de „sugestii”, ba chiar si „solutii”, gâlgâitoare de atâta generozitate risipita în stânga si în dreapta, nu, nu anatomic, ci… politice, desigur. Ciolacu si PSD-ul perpelindu-se de grijulii ce se arata si dornici sa se ia de piept cu UE ca PNRR-ul sa li se astearna, „covor rosu”, în calea spre viitoarele orizonturi electorale. Tot mai „ex-orbitantul” Florinel Cîtu, nu cu prea mult timp în urma pe cai mari (furnizati de la Cotroceni), acum tot mai încapsulat în „rolul” lui de „Presedinte PNL”, mai curând „“decorativ” decât executiv îl… supervizeaza pe Câciu, angajatul si tupeistul Simion, clovn netulburat al Europei, se misca precum un limbric, fâtâitor prin Parlament si face politica, temperamentos, zgâltâindu-l sanatos, rrromâneste pe Virgil Popescu, ministrul Energiei, care nu ca nu ar merita-o, dar nu de la Simion – „tribun” al poporului. Se fac proiecte de legi, comisii si comisioare, se decid masuri de recalculare a blestematelor facturi si, mda, ele scad cu… 12 lei. S.a.m.d., s.a.m.d. E o tactica? Tactica lui „Ne facem ca…”? Probabil. Facturile sunt tot umflate, spaima nu e nici vindecata, nici (înca) mortala. Somme toute, o impresie penibila de lasitate politica si morala pusa la bataie, cu o jalnica duplicitate, astfel încât sa dea impresia si ca…. se moare de grija „poporului” sarac, luat ca tinta a lacomilor furnizori de energie si asta e chiar în timp ce succesiunea perdelelor de fum si a „masurilor”, cu „randament” de 12 lei „reducere”, îsi joaca rolul de a ne duce cu vorba si de a nu rezolva nimic de fapt.
Dar… Da, exista un „dar” tratat cu o suspecta „sobrietate”, în contextul care numai de „merge s-asa” nu mai este. Furnizorii au dezvaluit ca 85- din hulpavele facturi la Energie tot la Stat se întoarce. Ei, iata, cum arata nesuferitul adevar-pricina reala a întregii balaceli, cu aparenta de „sah etern” între guvernanti si furnizori – complici, împreuna, la jefuirea milioanelor de români, somati cu facturi ucigase ca sa se îmbuibe parazitii – simulanti „salvatori”.
Nicolae Cretu este profesor doctor în cadrul Facultatii de Litere, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi, critic si istoric literar