În nordul extrem al României, pe malurile Prutului, se afla unul dintre cele mai inedite si totodata fascinante sate din tara.Se numeste Mitoc si este desprins parca din romanele fantastice sau din negurile istoriei. Este numit, sugestiv, „Satul de piatra“.
La peste 80 de kilometri de municipiul Botosani, undeva lânga o meandra a Prutului, se afla comuna Mitoc, un loc situat, fara nicio exagerare, la capatul României. Populata de oameni care îndura cu stoicism iernile vitrege, verile fierbinti dar mai ales izolarea, Mitocul este locul unde se poate supravietui doar printr-o munca intensa.
Tocmai de aceea, satenii sunt renumiti pentru harnicia lor, dar si pentru un catun cum nu se mai gaseste nicaieri în alta parte, cel putin pe teritoriul tarii noastre. Este vorba despre satul Horia, o adunatura de case si ulite, pe malurile abrupte ale Prutului. Orice calator ratacit sau turist amator de asezari rurale îndepartate si idilice, odata ce trece de fruntariile satului, intra într-o lume de legenda, misterioasa si greu de explicat în cuvinte.
Satul de piatra de pe malurile Prutului
Pentru oricine trece de indicatorul de tabla care anunta intrarea în satul Horia, primul aspect care iese în evidenta sunt constructiile.
Desprinse parca din romanele fantasy, acestea au gardurile realizate din piatra. La fel sunt si depedintele gospodaresti, iar în unele cazuri si casele în care locuiesc satenii. Casele traditionale din Horia sunt de mici dimensiuni, fara etaj si cu acoperisuri taranesti, scrie Adevarul.
Fundatia, beciurile si zidurile sunt facute din lespezi de piatra, cu imperfectiuni de o fermecatoare naturalete. De ceva timp, localnicii au deprins însa obiceiul de a îmbraca casele în tencuiala, ascunzând zidurile de piatra, atât pentru un aspect mai modern, dar si pentru a mai îndulci raceala rocilor.
Gardurile, grajdurile sau cotetele din piatra au ramas însa în toata splendoarea lor arhaica, ca un simbol din vremuri imemoriale ale asezarii. Oamenii mai în vârsta, sunt mândrii de gardurile si constructiile lor de piatra. Mos Dumitru are peste 80 ani si traieste de când se stie în aceasta lume a caselor si gardurilor de piatra.
”Asa-i obiceiul de când lumea si pamântul aici. Lemnul se gaseste greu iar piatra-i câta vreme în malurile Prutului. Numai harnic sa fii, ca-ti faci ce vrei tu. Asa este si traditia. Cine mai stie de când a început”, spune sateanul.
Gardurile, casele, grajdurile se fac din piatra scoasa de sateni chiar din malurile Prutului. Autoritatile locale spun ca întreg satul sta pe un important zacamânt de piatra. Pâna si cotetul la porci. Daca nu ar fi magazinele, crâsmele si casele dupa moda nou, întreaga asezare ar semana cu un sat celtic din epoca fierului, scrie sursa citata.
Mai mult, pe botosaneanul
FOTO: adevarul.ro