Anca Popa, Iasi: ”Va scriu pentru ca bunica mea, în vârsta de 67 de ani, care locuieste în Craiova, a fost diagnosticata cu glioblastom la o clinica din oras. Pentru ca este singura – bunicul a murit iar parintii mei lucreaza în strainatate – la sugestia unei vecine cu care tin legatura, am luat-o la mine, la Iasi. Va spun drept ca simptomele ei ma sperie: vorbeste greu, uita, este confuza, are stari de greata si se plânge într-una de dureri de cap. Si eu sunt singura si nu prea stiu ce trebuie sa fac sa o ajut”.
Dr. Marius Dabija (FOTO JOS), medic primar neurochirurg, Directorul medical al Spitalului Clinic de Neurochirurgie Iasi: ”În primul rând, pentru a o putea ajuta pe bunica dvs ar trebui sa o aduceti la Spitalul de Neurochirurgie din Iasi pentru a fi investigata si, ulterior, pentru a stabili o conduita terapeutica. Cu siguranta, daca o tineti acasa, lucrurile nu se vor ameliora, din contra, as spune.
În ce priveste glioblastomul, acesta este cea mai frecventa si agresiva forma de tumora maligna la nivel cerebral în rândul adultilor si afecteaza 2-3 persoane din 100.000, în fiecare an, si ocupa 52- din totalitatea tipurilor de cancer cerebral. Aceste tumori cerebrale apar cu precadere în rândul adultilor cu vârste cuprinse între 45 si 70 de ani, observându-se o rata usor mai crescuta în rândul femeilor.
Din pacate, în astfel de cazuri, prognosticul este destul de rezervat. Totul depinde însa de tipul si de localizarea tumorii, de rata acesteia de evolutie, de raspunsul la tratament, dar si de vârsta sau starea generala de sanatate a pacientului.
Aceasta tumora, numita si glioblastom multiform, ia nastere din celulele gliale ale creierului si poate fi de 2 tipuri: glioblastom primar (de novo – cea mai frecventa si agresiva tumora maligna cerebrala) sau glioblastom secundar (este mai rar întâlnit si are o evolutie mai lenta).
În functie de simptome, de tipul de glioblastom descoperit si de starea de sanatate a pacientului, tratamentul consta în înlaturarea chirurgicala a tumorii, radioterapie, chimioterapie, imunoterapie sau terapii care sunt înca în faza experimentala, dar care ofera rezultate promitatoare.
Manifestarile sunt severe si apar brusc, ca urmare a dezvoltarii rapide a celulelor canceroase la nivelul creierului. Totusi simptomele pot fi diferite în functie de localizarea si dimensiunea tumorii. Printre cele mai frecvente semne ale glioblastomului se numara: durerile puternice de cap (cauzate de presiunea intracraniana crescuta), greata si varsaturile, slabiciunea musculara, tulburarile de echilibru si de memorie, confuzia, hemipareza, iritabilitatea crescuta, incontinenta urinara, crizele de epilepsie, probleme de vedere (vedere în ceata, vedere dubla), tulburari de limbaj (afazie, dizartrie, anomie etc.), lipsa poftei de mâncare, tremorul, ameteala, vertijul, insomnia.
Cauza glioblastomului nu este momentan cunoscuta, dar specialistii banuiesc ca anomaliile genetice pot avea un rol important. De asemenea, acestia atrag atentia asupra unor factori care pot favoriza riscul acestei forme de cancer cerebral, cum ar fi: vârsta – apare cu precadere la persoanele cu vârste între 45 si 70 de ani; expunerea la substante toxice sau la radiatii ionizante – inclusiv radioterapia poate creste riscul de glioblastom; istoricul familial de cancer cerebral – desi nu exista suficiente dovezi în acest sens.
Investigatiile cuprind: RMN cerebral cu substanta de contrast, CT cu substanta de contrast, PET/CT (tomografie computerizata cu emisie pozitronica). În situatia unor tumori care nu pot fi rezecate dar ar putea beneficia de tratament oncologic, pentru confirmarea tumorii se poate recurge la biopsia cerebrala care presupune recoltarea unui fragment de tumora, cu ajutorul unui ac special. Diagnosticul de certitudine se confirma doar pe baza examenului anatomopatologic si imunohistochimic realizat pe fragmentul de tumora recoltat prin biopsie sau prin rezectia tumorii.
În functie de tipul, localizarea si extinderea tumorii, se va stabili metoda optima de tratament.
Prognosticul glioblastomului depinde mult de vârsta pacientului (glioblastomul diagnosticat mai devreme de vârsta de 50 de ani are rata de raspuns mai buna la tratament, prin urmare si pacientii supravietuiesc mai mult timp), dar si de caracteristicile genetice ale acestuia. De exemplu, statusul de metilare (procesul de fixare a unei grupari metil pe o molecula) a enzimei MGMT poate influenta raspunsul organismului la tratamentul citostatic. Când gena responsabila de producerea MGMT este inactivata, celulele maligne devin sensibile la actiunea citostaticelor. Aceasta mutatie este prezenta la 20-25- din cazurile de glioblastom si este un factor de prognostic favorabil.
Tratamentul glioblastomului depinde de tipul, dimensiunea, gradul si localizarea tumorii, precum si de vârsta, sanatatea generala si alegerea pacientului.
Principala metoda de tratament consta în rezectia chirugicala a tumorii, urmata de radio si chimioterapie, precum si medicamente care au rolul de a reduce presiunea intracraniana sau de a preveni crizele epileptice si simptomele asociate.
În unele cazuri, tumora este redusa ca dimensiune si compacta, asa ca poate fi înlaturata cu usurinta si fara reactii adverse. Alteori însa sunt afectate si tesuturile învecinate, si este mult mai greu sa fie îndepartata toata masa tumorala, iar operatia este riscanta, pentru ca celulele maligne sunt localizate în zone sensibile ale creierului si pacientul poate ramâne cu sechele grave (pareza, tulburari severe de comportament, tulburari vizuale, afectarea capacitatii de a vorbi sau de a întelege limbajul).
Trebuie retinut însa ca operatia este singura metoda prin care pot fi ameliorate simptomele glioblastomului. În prezent sunt efectuate operatii pe creier în timp ce pacientul este treaz si constient, tehnologia avansând enorm si oferind noi metode de chirurgie de mare precizie, cu riscuri minime.
Din cauza caracterului infiltrativ, nu se poate realiza o ablatie completa, dar este posibila îndepartarea portiunii solide si compacte. Cu alte cuvinte, cu cât tesutul tumoral este mai redus, cu atât sansele de supravietuire sunt mai mari, dar numai daca tumora este îndepartata în procent de minimum 90-.
Pentru eliminarea acestor resturi tumorale se apeleaza în continuare la radioterapie si chimioterapia orala sau intravenoasa cu citostatice.
Din pacate, la acest moment, tumorile recidiveaza în, practic, toate cazurile, dar se vorbeste tot mai mult în tratamentul acestor tumori despre imunoterapie, terapia cu celule stem, terapia tintita sau terapia personalizata”.