Întotdeauna mi s-a părut o mare indecență, o cruzime chiar, expunerea degradării fizice umane aduse de boală, de suferință, de bătrânețea înaintată. Refuz, de aceea, să mă uit la imaginile cu oamenii îndrăgiți cândva, la actorii pe care i-am admirat, surprinși în anii lor din urmă, măcinați de boli, neputincioși, aproape descompuși, cu un chip
Articolul La plecarea ultimului samurai al cinematografiei franceze apare prima dată în Deșteptarea.ro – Liderul presei băcăuane.

Citește toată știrea