Atunci când ne preda sisteme redundante, profesorul Mihai Gafitanu ne dadea ca exemplu naveta spatiala, care avea în structura cinci calculatoare: doua lucrau în paralel, al treilea compara rezultatele de la primele doua, al patrulea supraveghea ce facea al treilea, iar al cincilea era de rezerva. Toate aceste sisteme de siguranta nu au fost suficiente atunci când s-au produs cele doua catastrofe, din motive aparent banale.
Stire Space News (28.12.2023): WASHINGTON — O racheta SpaceX Falcon Heavy a lansat pe 28 decembrie avionul spatial US Space Force X-37B pe orbita pentru a saptea sa misiune. Boosterul triplu (racheta tripla) Falcon Heavy a decolat la 20:07 de la Complexul de lansare 39A al Centrului Spatial Kennedy al NASA din Florida. Misiunea, desemnata USSF-52, a fost cea de-a 97-a lansare a SpaceX în acest an si al noualea zbor al Falcon Heavy (Soimul masiv). USSF-52 era programata initial sa decoleze pe 10 decembrie, dar a fost amânata din cauza vremii.
Stire Euronews-Romania (29/12/2023): Statele Unite au lansat naveta spatiala secreta a armatei americane, denumita Falcon Heavy etc.
Nu rezulta din aceasta ultima stire daca Falcon Heavy este denumirea navetei spatiale sau a armatei americane. Oricum, ambele variante sunt gresite, Falcon Heavy fiind de fapt racheta produsa de compania SpaceX a lui Elon Musk, cea care a amplasat pe orbita naveta spatiala X-37B, care are dimensiunile unui microbuz, adica 8,8 m lungime, 3 m înaltime, 4,5 m anvergura, masa la decolare 5 tone, iar aerodinamica, cel putin la prima vedere, apropiata de cea a unei caramizi. Asa se spunea si despre sora mai mare a lui X-37B, naveta Columbia, a carei alura greoaie te ducea cam departe de gândul ca ar putea ateriza în zbor planat, exact ca un planor, asa cum s-a si întâmplat la 14 aprilie 1981, atunci când s-a închieiat prima sa misiune spatiala.
Cu toate ca nu mai sunt în centrul atentiei ca în trecut, navetele spatiale sunt operationale, sunt exploatate în continuare, conceptul nu a disparut, este prezent în misiunile de explorare a spatiului cosmic, cu unele modificari. Mai întâi, actualele navete nu au echipaj uman. Se pare ca viitorul apartine sistemelor complet automatizate. Ceea ce este interesant este ca prima misiune cosmica cu un om la bord, zborul lui Iuri Gagarin de la 12 aprilie 1961, a fost efectuat complet automatizat, fara nicio interventie a cosmonautului, care avea toate comenzile blocate, acestea putând fi activate numai în caz de avarie. Oricum, si naveta Buran a efectuat singurul sau zbor în mod complet automat. În al doilea rând, navetele spatiale actuale au dimensiuni reduse, fiind destinate exclusiv desfasurarii unor teste care presupun derularea acestora în cosmos, dupa care urmeaza aducerea pe Pamânt a probelor care au fost expuse în spatiul cosmic o anumita perioada de timp. Misiunile US Space Force X-37B sunt secrete, fiind gestionate de catre armata americana. Nimeni nu stie ce experimente se desfasoara în spatiul cosmic la bordul acestor nave. Exista doar unele informatii conform carora au fost testati, de exemplu, senzori folositi în recunoastere si spionaj, în special asupra modului în care acestia rezista la o expunere prelungita la radiatiile cosmice. Anul acesta se va lansa un alt avion cosmic, produs de firma Sierra Space, care va fi destinat realimentarii Statiei Spatiale Internationale. Si aceasta naveta va fi fara echipaj uman.
Legat de masura în care naveta spatiala a produs acele mutatii fundamentale asteptate în ceea ce se numea odata „cucerirea spatiului cosmic”, se poate face referire la ceea ce ne spune Andrew Rader, absolvent de MIT, director de zboruri cosmice la SpaceX, care scrie în cartea sa Dincolo de lumea cunoscuta, faptul ca naveta spatiala a fost o mare realizare tehnica, dar a fost un esec referitor la costuri, ceea ce a condus la sistarea programului navetelor spatiale cu echipaj uman la bord. Dintre mai multe obiective pe care le avea NASA în anii ’70 (statia spatiala internationala, avionul spatial, zborul spre Marte cu echipaj uman, o baza lunara permanenta, cercetarea planetei Venus etc.), din cauza reducerilor bugetare, eforturile agentiei s-au concentrat catre un singur obiectiv dintre cele enumerate mai sus. Iata ce scrie Rader: A fost ales avionul spatial pentru ca ar fi putut sa reduca costurile lansarilor si sa deschida calea unor proiecte mai ambitioase. Naveta spatiala rezultata a fost un miracol al tehnologiei, dar s-a dovedit un esec strategic de proportii din pricina compromisurilor din faza de proiectare. A crescut costul lansarilor spatiale în loc sa-l reduca. Nu a putut parasi orbita terestra si a fost folosita numai pentru singura misiune pentru care era echipata: realizarea unei statii spatiale.
Navetele spatiale au fost, la vremea lor, un foarte bun exemplu legat de ceea ce înseamna progresul tehnologic. Astfel, atunci când ne preda sisteme redundante, profesorul Mihai Gafitanu ne dadea ca exemplu naveta spatiala, care avea în structura cinci calculatoare: doua lucrau în paralel, al treilea compara rezultatele de la primele doua, al patrulea supraveghea ce facea al treilea, iar al cincilea era de rezerva. Toate aceste sisteme de siguranta nu au fost suficiente atunci când s-au produs cele doua catastrofe, din motive aparent banale. La Challenger au cedat, din cauza temperaturilor scazute, doua inele de etansare de tip O-ring, amplasate si acestea în mod redundant pe unul din motoarele cu combustibil lichid ale sistemului de propulsie, iar la Columbia o bucata de spuma izolatoare a lovit placile de protectie termica a aripii stîângi a navetei, aceasta dezintegrându-se la reintrarea în atmosfera.
Oricum, naveta spatiala este un vis împlinit, o mare realizare istorica si un mare pas pentru omenire, asa cum spunea cel mai modest dintre pamânteni, Neil Armstrong!
Prof. univ. dr. ing. Neculai Eugen Seghedin, cadru didactic si prorector responsabil cu activitatea didactica la Universitatea Tehnica „Gheorghe Asachi” din Iasi