Tatal, de profesie marinar, a ajuns în România, dupa ce nava pe care muncea a ancorat în portul Constanta. Toti voluntarii si reprezentantii autoritatilor care au asistat la întâlnirea celor doi au ramas cu amintiri pe care probabil nu le vor uita niciodata, Fetita a ajuns în Siret însotita de catre bunica sa. Femeia s-a întors în Ucraina. Drama unei fetite în vârsta de 14 ani, care si-a pierdut mama si fratele în vârsta de patru ani, împuscati în Mariopol, si-a reîntâlnit tatal, la sfârsitul saptamânii trecute, în Vama Siret. Voluntarii Organizatiei ”Salvati Copiii” au asistat la întreaga scena si cel mai probabil, au ramas cu amintiri, pe care nu le vor uita niciodata.
”De când a început razboiul am mers la fiecare sfârsit de saptamâna în punctele din Siret sau Radauti, în care ”Salvati Copiii” are proiecte pentru suportul copiilor refugiati. Niciodata nu am venit cu povesti aflate sau simtite pentru ca mereu am evitat sa intru în intimitatea lor din doua motive: în primul rând pentru ca am constatat ca cel mai mic semn de întelegere sau compasiune darâma instant micul zid de putere pe care îl au cei ce reusesc sa îsi adune toate fortele pentru a merge mai departe. Nu pot si nu vreau sa se desfaca iar în mii de bucati si sa fie nevoiti sa se recladeasca iar si iar, în al doilea rând pentru ca îmi sunt suficiente privirile pierdute, pe care le au atunci când cred ca nimeni nu îi priveste, ca sa intuiesc grozavia care e în viata lor”, a povestit Camelia Iordache, reprezentant ”Salvati Copiii” Suceava.
Doar ca scena la care a asistat duminica a fost, parca, prea mult. Un barbat, marinar de profesie, a asteptat câteva ore bune în Vama si le-a povestit celor prezenti ca fiica lui trebuie sa apara. Doar pe ea o mai are, dupa ce sotia si fiul sau de patru ani au fost împuscati în Mariupol. ”Astazi am decis sa spun o poveste, nu pentru ca mi-as fi schimbat principiile, ci pentru ca simt ca am început sa fim nedrepti cu oamenii acestia, ca empatia si compasiunea au început sa dispara pe fondul unor preocupari personale si, poate, nationale, justificate. E adevarat ca si noua a început sa ne fie greu dar nu cred ca ne rezolvam problemele daca alegem sa fim critici. Totul a început aseara (n.r. sâmbata seara) când, pe grupul de coordonare de pe whatsapp, a aparut o informare despre o situatie deosebita ce necesita suportul mai multor institutii si organizatii, al mai multor specialisti. Asa cum ne-am obisnuit deja, raspunsul a fost prompt. Azi, (n.r. duminica) când am ajuns la cortul organizatiei, un tata îsi astepta fetita de 14 ani, cu sufletul la gura si cu lacrimile siroindu-i pe obraz. Doar cu ea a mai ramas dupa ce cartierul de case din Mariupol, în care erau sotia si cei doi copii, a fost bombardat pe 12 martie. Pâna atunci au stat în beci si au iesit pentru putin timp ca sa se aprovizioneze. Mama si copilul de 4 ani au fost omorâti. Tatal, marinar de profesie, a fost blocat pe nava si nu a reusit sa ia legatura cu familia pâna ce nava nu a acostat la Constanta. Fetita care a reusit sa scape din bombardament a venit însotita de bunica pâna în vama Siret. ”, a continuat Camelia Iordache, fosta presedinta a Organizatiei ”Salvati Copiii” Suceava
Cititi materialul integral pe obiectivdesuceava.ro