Atunci când naturalistul britanic Charles Darwin a pus bazele teoriei evolutiei în cartea sa din 1859 ”Despre Originea Speciilor” – în care a propus teza conform careia speciile biologice se schimba în timp prin dobândirea unor trasaturi care favorizeaza supravietuirea si reproducerea -, el a provocat o revolutie în gândirea stiintifica, informeaza Reuters.
Acum, dupa 164 de ani, noua oameni de stiinta si filosofi au propus luni o noua lege a naturii care include evolutia biologica descrisa de Darwin ca un exemplu vibrant al unui fenomen mult mai larg, care apare la nivelul atomilor, mineralelor, atmosferelor planetare, planetelor, stelelor si nu numai.
Noua teorie sustine ca sistemele naturale complexe evolueaza spre stari cu o mai mare structurare, diversitate si complexitate.
„Vedem evolutia ca pe un proces universal care se aplica la numeroase sisteme, atât vii, cât si nevii, care cresc în diversitate si structurare de-a lungul timpului”, a declarat mineralogul si astrobiologul Robert Hazen de la Carnegie Institution for Science, coautor al articolului stiintific ce descrie aceasta lege în revista Proceedings of the National Academy of Sciences.
Intitulata „legea cresterii informatiei functionale”, noua teorie sustine ca sistemele în evolutie, biologice si non-biologice, se formeaza întotdeauna din numeroase blocuri de constructie care interactioneaza, cum ar fi atomii sau celulele, si ca exista procese – cum ar fi mutatia celulara – care genereaza multe configuratii diferite. Evolutia are loc atunci când aceste configuratii diferite sunt supuse selectiei pentru functii utile.
„Avem legi bine documentate care descriu fenomene cotidiene precum fortele, miscarile, gravitatia, electricitatea, magnetismul si energia”, a declarat Robert Hazen. „Dar aceste legi nu descriu sau nu explica, individual sau colectiv, de ce Universul continua sa devina din ce în ce mai divers si mai complex la scara atomilor, moleculelor, mineralelor si nu numai”, a adaugat el.
În cazul stelelor, de exemplu, doar doua elemente – hidrogenul si heliul – au fost ingredientele principale ale primei generatii stelare ce a urmat Big Bangului de acum 13,8 miliarde de ani, care a dat nastere Universului.
Acea prima generatie de stele, în cazanele de fuziune termonucleara din miezul lor, a creat aproximativ 20 de elemente mai grele, cum ar fi carbonul, azotul si oxigenul, care au fost expulzate în spatiu atunci când primele stele au explodat la sfârsitul ciclului lor de viata. Stelele din generatia urmatoare, care s-au format din ramasitele generatiei anterioare, au creat, în mod similar, înca aproape 100 de elemente chimice.
Pe Pamânt, organismele vii au capatat o mai mare complexitate, inclusiv în momentul crucial în care a luat nastere viata pluricelulara.
„Imaginati-va un sistem de atomi sau molecule care pot exista în nenumarate trilioane de aranjamente sau configuratii diferite”, a spus Robert Hazen. „Doar o mica parte din toate configuratiile posibile vor ‘functiona’ – adica vor avea un anumit grad util de functionare. Asadar, natura prefera pur si simplu acele configuratii functionale”.
Robert Hazen a adaugat ca „functia” ar putea însemna ca o colectie de atomi formeaza un cristal mineral stabil care poate persista, sau ca o stea îsi mentine structura dinamica, sau ca „o forma de viata învata un nou ‘truc’ care îi permite sa concureze mai bine decât vecinii sai”, a adaugat cercetatorul american.
Autorii au propus trei concepte universale ale selectiei: capacitatea de baza de a rezista; caracterul durabil al proceselor active care pot permite evolutia; si aparitia unor caracteristici noi ca metoda de adaptare la un mediu.
Printre exemplele biologice ale acestei „generatii de noutati” se numara organismele care îsi dezvolta capacitatea de a înota, de a merge, de a zbura si de a gândi. Specia noastra a aparut dupa ce linia evolutiva umana a deviat de la cea a cimpanzeilor si a dobândit o serie de trasaturi, inclusiv mersul în pozitie verticala si cresterea dimensiunii creierului.
„Cred ca aceasta cercetare este importanta, pentru ca descrie o viziune a cosmosului înradacinata în functie”, a declarat Michael Wong, astrobiolog si cercetator în stiinte planetare la Carnegie Institution, autorul principal al noului studiu.
„Semnificatia formularii unei astfel de legi consta în faptul ca ea ofera o noua perspectiva asupra motivelor pentru care diversele sisteme care alcatuiesc cosmosul evolueaza în felul în care o fac si în faptul ca ea ar putea permite predictii cu privire la modul în care sisteme necunoscute – cum ar fi chimia organica de pe Titan, o luna a planetei Saturn – se dezvolta în timp”, a adaugat Jonathan Lunine, coautor al studiului si directorul departamentului de astronomie din cadrul Universitatii Cornell, referindu-se la un corp ceresc care este analizat în prezent pentru se vedea daca gazduieste posibile forme de viata extraterestra. AGERPRES