Daca stam sa ne gândim mai bine, am trecut de mult peste pragul dezumanizarii rasei noastre. Începând cu productia de serie, am devenit, în mare parte si noi un produs stantat. Nu ne deosebim prea mult de roiul de albine. În lumea noastra, se pune din ce în ce mai mult accentul pe specializare. Nu trebuie sa stii mai mult decât atât cât sa-ti desfasori eficient activitatea la locul de munca. Orice cunostinta în plus nu constituie altceva decât pierdere de timp.
*
Pornind de la articolul postat despre restrictii, unii mi-au sugerat ca într-un viitor nu foarte îndepartat aerul pe care-l respiram va fi portionat, iar consumul va fi limitat pâna la o anumita vârsta: sa zicem – 80 de ani. Pâna atunci poti respira gratis, dar dupa aceasta vârsta va trebui sa platesti rascumparând astfel cota de aer pe care o consumi în detrimentul altei generatii. Daca nu vei dispune de suficiente fonduri ca sa-ti achiti volumul de aer ce-l vei consuma în viitor, nu se va întâmpla nimic grav: vei fi introdus într-o camera aseptica golita de oxigen, frumos tapetata cu imagini din cele mai frumoase pe pereti, dar mirosind exotic, unde vei asculta o muzica de Bach, Chopin sau Mozart sau alta muzica vindecatoare, nervii tai se vor destinde, se vor destinde si muschii, si potopit de aceste imagini si de sunetele divine, venite din înaltimi astrale, îti vei da linistit si împacat cu tine duhul.
Altii, îmbatati oarecum de spiritul echitatii si dreptatii ce bântuie prin lume, mi-au spus ca aceasta cota ar trebui sa fie alocata populatiei în functie de gradul de inteligenta si de simtire a fiecarui subiect, atragându-mi atentia ca aici factorii decizionali ce vor conduce societatea ar trebui sa manifeste maximum de prudenta. În sensul sa nu sara calul nici într-o parte, nici în alta, ci sa cântareasca bine cum stau lucrurile si apoi sa actioneze. Caci exista riscul sa apara inechitati. În sensul ca, de pilda, cei care au un grad mai mare de inteligenta sa primeasca o cota ceva mai consistenta de aer decât semenii lor cu un grad mai mic de inteligenta. Or asta ar fi nedrept. Caci, daca stam sa judecam mai bine, oamenii inteligenti vor gasi solutii pentru iesirea din impas, calculându-si astfel consumul de aer încât sa le ajunga cu prisosinta pâna la obstescul lor sfârsit, ba chiar si dupa. În timp ce oamenii mai putin inteligenti nu vor face asta si-si vor consuma cota alocata mult mai devreme. În afara de asta, aerul ar trebui alocat nu numai pentru oameni, ci si pentru animale si plante. Pentru câini, pentru pisici, pentru pasari, pentru plante si pentru purici de balta. Traim într-un ecosistem si nu ne putem permite luxul de a neglija celelalte specii si celelalte regnuri. În fond, si puricii trebuie sa respire. Ca sa nu mai vorbim de paduchi.
Dar prostia, prostia, m-au întrebat unii, prostia nu ar trebui restrictionata sau macar impozitata?
În nici un caz nu, le-am raspuns. Prostia împinge mersul lumii înainte.
*
În cadrul unui interviu luat pentru revista Hyperion, Gellu Dorian, directorul acestei publicatii, m-a întrebat ce cred despre faptul ca dupa unele „criterii ce tin de componenta unor jurii”, poetii din zona Moldovei sunt marginalizati, lasati prada judecatii timpului.
Iata, în mare, si raspunsul meu:
De la Unirea Principatelor si pâna acum Moldova a tot pierdut. Iasul a renuntat de buna voie la statul de capitala în favoarea Bucurestiului. A renuntat si la elitele lui. De atunci, Moldova tot a pierdut teren. Si pierde si acum. Sa nu uitam, totusi, ca în momentele de cumpana, vorbesc de perioada Primului Razboi Mondial, Iasul a fost nevoit sa redevina capitala României. De aici, s-au facut toate diligentele pentru câstigarea razboiului si pentru Unirea din 1918. Aici, în Iasi, s-au pus bazele statului român modern. Prin urmare, nu trebuie sa disperam. Sa asteptam sa vina timpul nostru si nu uitam vorbele lui Iisus: „Cei din urma vor fi primii…”
Ar trebui, probabil, sa fim si noi ceva mai uniti si sa învatam de la ardeleni si de la bucuresteni sa ne aparam interesele mai bine. Asta pe de o parte, pe de alta, în nici un caz nu trebuie sa ne plângem de mila. Suntem, într-un fel, niste mici rasfatati ai sortii. În aceasta parte a tarii, Dumnezeu a fost darnic fata de natura umana. În Moldova s-au nascut mai multi oameni de cultura decât în toate celelalte provincii românesti adunate la un loc. Sa ne gândim numai la Alecsandri, la Kogalniceanu, la Eminescu, la Creanga, la Ciprian Porumbescu, la Nicolae Iorga, la George Enescu, la Sadoveanu, la Bacovia, la Eugen si Horia Lovinescu, la Ion Irimescu, la Nicolae Labis, la Garabet Ibraileanu, la Max Blecher, la Junimea, la Viata Româneasca, la Însemnari iesene – pâna si Istoria literaturii române de la origini si pâna în prezent a lui Calinescu, o carte de capatâi a literaturii române si, într-un fel, unica în literatura europeana a fost scrisa la Iasi si asta nu se uita –, sa ne gândim si la multi alti literati si oameni de cultura care s-au nascut aici…
Prin urmare, daca stam sa ne gândim mai bine, dupa cum spunea, pare-se, si poetul Lucian Vasiliu, din punct de vedere statistic, s-a produs un dezechilibru. Partea asta a tarii din punct de vedere istoric si cultural, vorbesc de Moldova, cântareste ceva mai mult decât celelalte provincii. Criticii, desigur, care urmaresc cu ochi de vultur fenomenul literar, au observat aceasta anomalie istorica si, observând-o, dintr-un simt al datoriei, au simtit nevoia sa îndrepte erorile produse de statistica naturii. Ei marseaza acum punând accentele pe alte provincii, pe Ardeal si pe partea de sud a tarii. Si bine fac ca vor sa echilibreze lucrurile, altfel unde am ajunge?!
Deocamdata, Moldova trebuie sa se multumeasca cu trecutul. Ea aproape ca nici nu mai are nevoie de prezent si, probabil, nici de viitor. Desigur, când o sa apara pe acestea plaiuri un nou Eminescu, tot ca o eroare a naturii, un nou Creanga sau un Enescu, dar deocamdata nu sunt semne ca apar, atunci si critica va coborî de pe soclul ei de marmura si le va acorda, focalizându-si toate reflectoarele asupra personalitatii si operelor lor, atentia cuvenita. Si fiti siguri: o sa mai apara. Caci, vorba profetului, ce a fost o sa mai fie. Pâna atunci însa trebuie sa învatam sa stam cuminti în banca noastra si sa nu cârtim. Somnul marilor spirite ce se gândesc la echilibrul cultural din punct de vedere statistic nu trebuie tulburat.
*
De câtva timp geneticienii si sociologii britanici studiaza comportamentul albinelor, având drept scop eventuala îmbunatatire a eficientei rasei umane. Studiind modul de viata al diferitelor roiuri de albine, sociologii britanici au ajuns al concluzia ca albinele, desi sunt înzestrate cu un creier de marimea bobului de mac, poseda o inteligenta uimitoare, care le permite nu numai sa se orienteze în spatiu, ci sa efectueze si anumite calcule aritmetice mai simple sau mai complicate, în functie de situatie. În plus, aceste mirifice insecte zburatoare din cadrul super familiei Apoide, ordinul Hymenoptera, au capacitatea de a recunoaste diferite figuri geometrice precum dreptunghiul, patratul, cercul, prisma, paralelipipedul, si a-si orienta zborul în functie de ele. De asemenea, albinele, conform studiilor facute de geneticienii si statisticienii britanici pot numara pâna la patru si pot face diferite operatii aritmetice, precum adunarea, scaderea sau împartirea. Totusi, abilitatile lor matematice sunt destul de limitate, odata ce, conform cercetatorilor, aceste insecte nu sunt capabile sa extraga radacina patrata dintr-un numar par ce depaseste cifra unu. Incapacitatea aceasta a lor e recompensata însa din belsug de faptul ca albinele extrag mierea din diverse flori. Dar ceea ce i-a uimit cu adevarat pe cercetatori a fost rapiditatea de luare a deciziilor de catre albine. La acest capitol, desi au creierul de marimea unei gamalii de ac, albinele dau clasa omului. Studiindu-le reactiile în diverse situatii, inclusiv în cele de stres, cercetatorii au fost atât de fascinati de comportamentul micilor insecte, încât s-au gândit sa îmbunatateasca rasa umana, clonându-i ADN-ul cu anumite portiuni extrase din ADN-ul albinelor lucratoare. Probabil ca într-un mai mult sau mai putin apropiat viitor, se vor face încrucisari al anumitor persoane si cu ADN-ul extras de trântori sau de la reginele mama.
În fine, deocamdata studiile s-au oprit la acest stadiu. Domeniul este atât de fascinant, încât ne asteapta, în mod sigur, si alte surprize.
Se stie de pilda, ca în afara de creierul individual, roiul de albine poseda si un creier social, la care sunt conectate atât albinele lucratoare, cât si trântorii, si matca. Acesta determina ca roiul de albine sa functioneze ca un mecanism perfect.
Eu cred ca la capitolul acesta ar mai trebui lucrat. Rasa umana ar devine mult mai eficienta daca ar fi conectata la un unic creier social, care sa preia toate informatiile si sa transmita fiecarei entitati în parte deciziile si actiunile pe care trebuie sa le întreprinda.
E posibil ca specialistii sa se fi gândit si la aceasta posibilitate. Societatea umana trebuie sa se comporte ca un tot unitar. Nu trebuie sa mai existe liberul arbitru. Ci totul sa fie dirijat. Pentru mersul înainte al civilizatiei individul trebuie sa se încorporeze în marea masa. Sa raspunda instinctiv la cerintele ei. El e, în fond, o cantitate neglijabila ce trebuie sa-si îndeplineasca functia. Sa urmeze strict programul stabilit de centrul de comanda. Sa fie un simplu punct, un punct insignifiant, în organismul social.
În fond, daca stam sa ne gândim mai bine, am trecut de mult peste pragul dezumanizarii rasei noastre. Începând cu productia de serie, am devenit, în mare parte si noi un produs stantat. Nu ne deosebim prea mult de roiul de albine. În lumea noastra, se pune din ce în ce mai mult accentul pe specializare. Nu trebuie sa stii mai mult decât atât cât sa-ti desfasori eficient activitatea la locul de munca. Orice cunostinta în plus nu constituie altceva decât pierdere de timp. Trebuie sa fim eficienti. Cât mai eficienti. Nu avem nevoie de simpatii, de antipatii, de crez artistic. Aceasta-i calea ce duce spre viitor. Singura cale. Societatea noastra va fi construita dupa legile ce guverneaza stupul de albine.
Am zis.
Nichita Danilov este scriitor si publicist