Zack Snyder, scenarist, regizor, producator si director de imagine la „Rebel Moon”, difuzat de Netflix din 22 decembrie, spune, într-un interviu publicat de News.ro, ca întotdeauna îsi doreste, atunci când scrie povestile „ca publicul sa se teama pentru eroii nostri, dar ca, în final, personajele pozitive sunt întotdeauna tenace, inventive si dispuse sa riste totul”. Mai spune ca l-a impresionat întotdeauna „mitologia transpusa pe ecran” iar universul SF si de fantezie a fost o piatra de temelie pe care a creat povestea.
„Rebel Moon” este un adevarat eveniment în universul productiilor SF si de fantezie si rodul unor eforturi de decenii. În plus, lungmetrajul poarta semnatura lui Zack Snyder (FOTO JOS), cineastul din spatele filmelor „300 – Eroii de la Termopile”, „Man of Steel: Eroul si Armata celor morti”. Când o colonie pasnica de pe o luna aflata la marginea universului este amenintata de armatele tiranicului regent Balisarius, Kora (Sofia Boutella), o straina misterioasa care traieste printre sateni, devine singura lor speranta de supravietuire.
Kora trebuie sa gaseasca luptatori antrenati, care sa o ajute în misiunea imposibila de a tine piept acestei forte coplesitoare. Ea reuseste sa adune un mic grup de razboinici compus din straini, insurgenti, tarani si orfani de razboi, sositi din lumi diferite si la fel de dornici de izbavire si razbunare. În timp ce umbra unui întreg regat se asterne peste luna cea mai neasteptata, se naste o noua armata formata din eroi.
Rebel Moon – Partea 1: Copilul focului
Dupa ce aterizeaza fortat pe o luna aflata la marginea universului, Kora (Sofia Boutella), o straina cu un trecut misterios, începe o noua viata în mijlocul unei comunitati pasnice de fermieri. Curând, însa, ea va deveni singura lor speranta de supravietuire. Tiranicul regent Balisarius (Fra Fee) si crudul lui emisar lui, Amiralul Noble (Ed Skrein), descopera ca fermierii îsi vândusera fara sa stie recoltele fratilor Bloodaxe (Cleopatra Coleman si Ray Fisher), liderii unui temut grup de insurgenti vânati de fortele de pe Planeta Mama. Kora si Gunnar (Michiel Huisman), un fermier blând, care nu stie nimic despre realitatile razboiului, calatoresc în diferite lumi în cautarea fratilor Bloodaxe, pentru a gasi luptatori dispusi sa îsi riste viata ca sa apere locuitorii de pe Veldt. Pe parcurs, cei doi aduna alaturi de ei un mic grup de razboinici pe care îi uneste dorinta de izbavire: Kai (Charlie Hunnam), pilot si asasin platit, generalul Titus (Djimon Hounsou), un comandant legendar, Nemesis (Bae Doona), o spadasina priceputa; Tarak (Staz Nair), un prizonier care a facut cândva parte din familia regala si Milius (E. Duffy), un membru al rezistentei. Pe Veldt, Jimmy (vocea lui Anthony Hopkins), un robot care a facut cândva parte din garda regala, se trezeste cu un nou scop. Dar noul grup de rebeli trebuie sa dobândeasca încredere unii în ceilalti si sa lupte „toti ca unul” înainte ca fortele de pe Planeta Mama sa îi distruga pe toti.
Distributia îi cuprinde pe: Sofia Boutella (Kora), Djimon Hounsou (Titus), Ed Skrein (Atticus Noble), Michiel Huisman (Gunnar), Doona Bae (Nemesis), Ray Fisher (Darian Bloodaxe), cu Charlie Hunnam (Kai) si Anthony Hopkins (ca vocea lui „Jimmy”), dar si pe Staz Nair (Tarak), Fra Fee (Balisarius), Cleopatra Coleman (Devra Bloodaxe), Stuart Martin (Den), Ingvar Sigurðsson (Hagen), Alfonso Herrera (Cassius), Cary Elwes (regele), Rhian Rees (regina), E. Duffy (Milius), Jena Malone (Harmada), Sky Yang (Aris), Charlotte Maggi (Sam), Corey Stoll (Sindri).
Când a aparut pentru prima data ideea francizei „Rebel Moon” si cum a capatat ea forma de-a lungul anilor?
Scenariul a existat, în diferite forme, de vreo 20 de ani, as zice, dar ideea este si mai veche de atât. În vremea studentiei, frecventam un curs la care trebuia sa luam o poveste si sa o plasam într-un alt mediu, ca punct de pornire pentru un scenariu. Atunci m-am gândit ca as putea plasa Duzina de ticalosi în spatiu. Îmi amintesc ca i-am prezentat ideea mea profesorului, iar el mi-a spus ca este grozava, dar ca trebuie sa ma gândesc si cum as putea reusi practic sa fac asta. E usor de spus, dar trebuie sa te gândesti foarte mult la cum poti construi acel univers. Partea cu imaginatia nu a fost grea, însa conceptul era unul foarte ambitios, foarte extravagant pentru un student. Cu toate acestea, eu simteam ca e alegerea potrivita. Pur si simplu stiam ca sunt în stare sa fac asta si am avut întotdeauna convingerea ca este posibil.
Pare a fi o provocare ce v-a urmarit întreaga cariera.
Da, asa este. De fapt, în ceea ce priveste ambitia, cred ca nu mi-a lipsit la niciun film pe care l-am facut de atunci încoace. Chiar si cu acesta, am decis sa facem doua filme unul dupa altul, pentru ca structura era prea complexa a face doar unul. Am facut chiar si o versiune extinsa pentru care am filmat alte scene. Sunt lucruri pe care lumea nu le face, în general. Acesta este spiritul „Rebel Moon”. Mereu a fost asa si cred ca aceasta este si explicatia timpului îndelungat în care s-a sedimentat povestea.
Povestea include toate caracteristicile unui film marca Zack Snyder, cea mai evidenta fiind adunarea unei echipe de eroi neasteptati sau reticenti. Ne-ati putea mentiona si alte concepte sau teme principale în jurul carora a gravitat crearea acestei povesti?
Întotdeauna m-a atras povestea outsiderului. Îmi place foarte mult când personajele negative le subestimeaza pe cele pozitive sau când personajele negative au idei preconcepute despre capacitatile celor pozitive. Lipsa aceasta de imaginatie le permite personajelor pozitive sa îsi surprinda oponentii. Un aspect de care tin mereu seama atunci când creionez aceste idei este ca întotdeauna îmi doresc ca publicul sa se teama pentru eroii nostri, dar, în final, personajele pozitive sunt întotdeauna tenace, inventive si dispuse sa riste totul. Sunt bataioase si creative. As spune ca tema aceasta este constanta în toate filmele noastre. Pentru o opera spatiala cu un univers enorm asa cum este „Rebel Moon”, adevaratele teme centrale sunt cei putini contra celor multi, binele contra raului, sfidarea imposibilului si, desigur, nelipsita poveste de dragoste. Mi-am dorit sa fie ceva elementar, cât se poate de simplu, în stilul lui Joseph Campbell. Practic, elementele de complexitate se suprapun peste un miez mitologic simplu, asemeni foilor unei cepe uriase, cu povesti politice generale, care afecteaza diferitele comunitati, inclusiv pe cea în jurul careia graviteaza filmul nostru scomunitatea de fermieri de pe Veldtt. Prin urmare, povestea din „Rebel Moon” sprijina de fapt acest vast univers mitologic alternativ, doar ca ne-am concentrat pe o comunitate cât se poate de rudimentara ce intra în contact cu acea lume uriasa.
Fanii stiu, desigur, ca francize de filme precum „Razboiul stelelor” si „Stapânul inelelor” au avut o mare influenta asupra dvs. ca artist. Ce v-a inspirat din aceste povesti?
Ceea ce m-a impresionat cel mai mult în aceste proiecte se refera pur si simplu la ambitia si viziunea necesare pentru a porni de la o tema cu o încarcatura mitologica atât de puternica si de a o transforma într-o experienta cinematografica. Cum pleci de la o coala alba de hârtie si ajungi la „Stapânul inelelor”? Felul în care mitologia este transpusa pe ecran, mecanismul, asta m-a impresionat întotdeauna. Daca ai o idee din sfera acestei mitologii atât de cunoscute, tinând seama de celelalte povesti atât de complexe pe care le cunoastem deja, nu-mi imaginez cum ti-ai putea concepe sau construi lumea fara ele.
Principala diferenta fiind, desigur, ca „Rebel Moon” este o poveste complet originala, care nu combina neaparat genurile, ci creeaza un nou subset al unui gen.
Personal, îl consider un film de fantezie mai degraba decât un SF în adevaratul sens al cuvântului. SF-ul tinde sa devina abstractizat de stiinta însasi. Desi totul se petrece într-un univers unde stiinta a ajuns si mai departe decât în realitatea noastra, povestea ajunge la seva mitologica a acelor lucruri într-un fel care permite existenta acelei lumi. M-am inspirat foarte mult din tonul revistei Heavy Metal. Daca o cunoasteti, stiti ca publica reprezentari grafice creative, care promovau nesabuinta si abandonul. Acel sentiment de abandon si acea ambitie m-au înflacarat în copilarie. Te facea sa crezi ca totul este posibil. Imaginile dintre copertile revistei erau nebunie curata. Pe mine m-au împins sa fac un pas mai departe fata de ce era posibil în plan vizual în orice fel de prezentare cinematografica. În plus, mai era si curajul total nesabuit al naratiunii: nu le pasa nici cât negru sub unghie, singurul lor tel era sa ma dea pe spate. Mi-a placut la nebunie acea abordare. Tocmai de aceea, în timp ce construiam aceasta lume mitologica din „Rebel Moon”, am folosit universul SF si de fantezie ca pe o piatra de temelie, sa ne cladim fundatia. Povestea acesta nu este SF pur. Într-un fel, sa o încadram exclusiv în categoria SF, ar fi o limitare. Se bazeaza pe un mit al carui scop este sa te transporte într-o alta realitate. Si în acea realitate, esti într-o bucla închisa, condusa de propriile reguli.
Heavy Metal pare o comparatie foarte buna, atât vizual, cât si din punctul de vedere al conceptiei. Povestiti-mi putin despre abordarea vizuala de la care ati pornit în crearea acestei lumi, mai ales ca sunteti directorul de imagine si unul dintre scenaristii productiei.
Am putea purta o întreaga discutie numai despre obiective si despre ce „aventura” s-a dovedit a fi productia obiectivelor uriase. Ele au fost realizate la comanda de Zero Optic din seriile Noctilux si Leica de la Summilux, pentru a surprinde imaginile într-un mod cu totul nou. Întregul proces a fost în mare parte un experiment. Îmi doream foarte mult formatul acela anamorfic clasic, dar si un concept de iluminare foarte practic, însa la scara foarte mare. Totul a fost foarte atent sculptat si manipulat pentru camera, chiar si designul luminii uriase pentru Mara so planeta gazoasa rosie în jurul careia se învârte Veldtt, vazuta din sat sau crearea iluminarii practice în platouri si în navele spatiale cât de mult am putut. A fost un proces complex de blocare, pre-blocare si un exercitiu de imaginatie pentru a vizualiza unde va fi toata lumea, ca sa pot aseza luminile în platouri, astfel încât sa creez senzatia aceea de imensitate a mediilor.
Legat de amplasarea planetelor si lunilor ca atare, evolutia designului a fost foarte mult în serviciul actiunii. Kurt, Shay si cu mine ne gândeam: „Cine este personajul cu care ne întâlnim? Ce trebuie sa faca? Si unde am fost?” Vizual, nu am vrut sa repetam planetele. Fiecare trebuia sa para unica si mitologic am vrut sa oferim publicului sansa de a experimenta un nou mediu cu fiecare personaj pe care îl întâlneam. Prin urmare, a fost o satisfactie sa putem veni într-un loc nou si sa spunem: „În regula, este perfect. N-am mai vazut asta pâna acum”. Veldt aminteste putin de Pamânt, în timp ce Imperiul este în stil diesel punk pur. Apoi, din Daggus, un univers industrial sumbru, ajungi în Neu-Wodi, un loc a carui atmosfera aduce cu cea a unui western.
Deja nu mai este un secret ca acesta este doar primul capitol dintr-o saga cu doua parti. Care sunt sperantele dvs. pentru acest film si cum va pune el bazele pentru partea a doua?
Speranta mea este ca, pentru ca am reusit sa facem doua filme, sa fi reusit sa oferim suficienta substanta personajelor în primul film, astfel încât publicul sa înteleaga realmente de ce acestea lupta pentru satenii de pe Veldt.