Dr. Bogdan Dariciuc, medic specialist Ortopedie-Traumatologie, Arcadia: Tendonul ahilean este cel mai mare si mai puternic tendon din corpul uman, având ca origine muschii gastrocnemieni si solear (grupul muscular gastro-solear) si insertie pe tuberozitatea calcaneana. Când se contracta, acesti muschi trag de tendonul ahilean ridicând calcâiul si coborând regiunea anterioara a plantei. Desi are o structura puternica, tendonul lui Ahile este vulnerabil la traumatisme, ca urmare a alimentarii limitate cu sânge si a presiunii ridicate la care este supus. De regula, prezinta un raspuns remarcabil la stres: exercitiile induc cresterea în dimensiuni a tendonului, iar sedentarismul sau imobilizarea determina atrofie rapida.
Ruptura tendonului ahilean este mai frecvent întâlnita la barbatii între 30-40 de ani. Rupturile de tendon ahilean pot fi si partiale sau complete. Atunci când tendonul este rupt complet, în articulatia gleznei nu mai are loc flexia plantara. Rupturile complete sunt mai des întâlnite decât rupturile partiale.
Factorii de risc care pot conduce la aparitia rupturii tendonului ahilean sunt:
• tendinita ahileana – slabeste tendonul;
• afectiunile cronice (care întrerup aportul sangvin): insuficienta renala cronica, hiperparatiroidismul, guta, artrita reumatoida, diabetul zaharat, infectiile si bolile metabolice;
• injectiile cu steroizi – „atleti de weekend” (weekend warrior).
De obicei poate aparea ca urmare a unui accident sportiv, dorsiflexie fortata. Pacientul relateaza un pocnet/lovitura directa asupra tendonului aflat în
contractie. În unele cazuri, ruptura poate fi precedata de tendinita care are ca efect slabirea tendonului.
În cazul aparitiei rupturii tendonului ahilean pot aparea:
• durere si impotenta functionala;
• edem, echimoza post-traumatica, în functie de momentul producerii traumatismului;
• piciorul este mentinut în usoara flexie plantara si pronatie;
• atrofie musculara regionala ce poate fi întâlnita în cazurile cronice;
• la palpare se percepe întreruperea continuitatii tendonului ahilean;
• testul Thompson este pozitiv pentru o ruptura completa când nu se poate face flexie plantara;
• imposibilitatea de a sta pe vârfuri, cresterea amplitudinii dorsiflexiei pasive, flexie plantara dureroasa.
Metodele de diagnostic indicate sunt: radiografia – pentru diagnosticul unor posibile leziuni asociate; ecografia – pentru confirmarea diagnosticului si diferentierea între ruptura partiala sau completa; RMN-ul permite un diagnostic cert si este util în rupturile cronice.
Tratamentul ortopedic este indicat în cazul:
• pacientilor sedentari sau care refuza interventia chirurgicala;
• pacientilor inoperabili;
• pacientilor cu ruptura partiala;
si consta în:
• imobilizare cu aparat gipsat sau orteza cu 20 grade flexie plantara initial, ulterior cu corectarea equinului;
• tratament anticoagulant pe perioada imobilizarii;
• mers cu cârje axilare fara sprijin 6 saptamâni.
Tratamentul ortopedic are un risc de re-ruptura mai mare decât în cazul tratamentului chirurgical, care poate fi realizat prin tehnici diferite.
Postoperator se recomanda:
• imobilizare cu aparat gipsat sau orteza cu 20 grade flexie plantara initial, ulterior cu corectarea equinului;
• tratament anticoagulant pe perioada imobilizarii;
• mers cu cârje axilare fara sprijin 4-6 saptamâni.
Indiferent de tratamentul ales, ortopedic sau chirurgical, acesta trebuie urmat de un tratament de recuperare medicala.
În cazul rupturii tendonului ahilean se recomanda consultul imediat al medicului specialist. Pentru programari, aveti la dispozitie numarul de 0232 920, Call Center Arcadia.