Pe rabojul timpului nestatornic si ireversibil al scurgerii sale imperturbabile, la 22 august 2022, se marcheaza dupa cuviinta momentul rememorator al împlinirii primei jumatati de veac de la trecerea la cele vesnice a savantului Stefan Procopiu, stralucita personalitate a stiintei si tehnicii iesene si românesti, recunoscuta larg în spatiul stiintific mondial datorita substantialelor sale descoperiri de mare valoare stiintifica în domeniul electricitatii, acea descoperire epocala de la sfârsitul secolului al XIX – lea, care a oferit întregii omeniri calea Civilizatiei si Progresului.
De numele ilustrului savant sunt legate pentru posteritatea sa luminoasa descoperiri de mare rasunet stiintific planetar, cunoscute sub denumirea lor patentata de: fenomenul Procopiu, efectul Procopiu si magnetonul lui Bohr – Procopiu.
Urmând traditia împamântenita a dulcelui Târg al Iesilor, orasul care nu-si uita niciodata momentele glorioase ale istoriei multi seculare si nici personalitatile care, prin stradania lor de cuget si împlinire, le-au înscris pilduitor în „hronicul” Cetatii iesene, iata ca nici momentul „In memoriam – savantul Stefan Procopiu” nu putea trece fara sa nu-i fie subliniata deosebita lui însemnatate, ramasa la fel de luminoasa si la scurgerea jumatatii de veac a posteritatii sale.
Astfel, este demna de remarcat initiativa Muzeului Stiintei si Tehnicii, pe al carui frontispiciu sta înscris în semn de mare pretuire, înca din 1994, numele ilustrului savant Stefan Procopiu, aceea de a întocmi si vernisa premergator, duminica, 21 august, la Palatul Culturii, Expozitia omagiala intitulata: Stefan Procopiu – 50 de ani de la trecerea în vesnicie, îngrijita de catre muzeografa-expert dr. Teodora-Camelia Cristofor.
Dar, pentru o deplina edificare a momentului rememorator propus, se cuvine mai întâi o prezentare a vietii si activitatii stiintifice si didactice a savantului, academicianului si profesorului Stefan Procopiu, înscris definitiv în „panoplia de aur” a marilor personalitati iesene.
Acesta s-a nascut la 19 ianuarie 1890, la Bârlad, unde urmeaza cursurile primare si liceale si apoi pe cele ale facultatii de Stiinte de la Iasi, fiind studentul favorit al marelui profesor Dragomir Hurmuzescu, dar si un fidel preparator al acestuia, în cadrul Laboratorului de electricitate, astfel ca în 1912 obtine licenta în fizica a acestei prestigioase facultati iesene. În acelasi an publica o lucrare de mare însemnatate pentru fizica teoretica cunoscuta a lumii stiintifice: Determinarea momentului magnetic molecular prin teoria cuantelor lui M.Plank, în care, plecând de la observatiile lui Langevin referitoare la magnetism si bazându-se pe teoria cuantica a lui Plank, Procopiu defineste o relatie între momentul magnetic al electronului în miscare pe o orbita circulara si constanta lui Plank, relatie pe care savantul Sommerfeld a denumit-o pe nedrept “magnetonul lui Bohr”, denumire la care, mult mai târziu, se face cuvenita rectificare, atasându-i-se, pe drept, si numele lui Procopiu. Având numele sau deja intrat în istoria stiintei, din 1913 devine asistent al profesorului Hurmuzescu, chemat la Bucuresti pentru organizarea si acolo a unui institut electrotehnic. Spre sfârsitul anului 1919, primind bursa Adamachi a Academiei, Procopiu pleaca la Paris, pentru studii doctorale la Sorbona, acolo unde, în 1921, descopera un fenomen optic nou legat de depolarizarea longitudinala a solutiilor coloidale si suspensiilor cristaline, denumit peste ani, în 1930, “fenomenul Procopiu” de catre profesorul A. Boutaric. În 1924 obtine cu stralucire doctoratul în fizica la Sorbona.
Revine în tara, mai întâi la Universitatea din Bucuresti, apoi, din 15 ianuarie 1925, la Universitatea din Iasi, unde preia catedra de Gravitatie, Caldura si Electricitate a savantului si fostului sau profesor Dragomir Hurmuzescu, continându-si lucrarile. Dovedind o aceeasi pasiune a cercetarii, în scurta vreme devine si decanul Facultatii de Stiinte pâna în 1937, an în care devine primul decan al Facultatii de Electrotehnica a noului Institut Politehnic Iasi , desprins de Universitate, functie merituoasa ce o va detine pâna în 1941.
Prelegerea sa “Ce este electricitatea ?”, tinuta la deschiderea cursurilor noului an universitar 1939, reprezinta o dovada graitoare a înaltului sau geniu stiintific. Spre edificare vom spicui câteva idei expuse: “Stim ca electricitatea se manifesta în toate fenomenele fizice si chimice ale Universului si mai stim ca biologii sustin ca o întâlnesc ca factor determinant în fenomenel vietei. Mai stim ca electricitatea are rudenii sau macar legaturi cu toate celelalte manifestari ale energiei, cu lumina, cu caldura, cu reactiile chimice.(…) Teoria câmpului electromagnetic a neglijat fenomenele discontinue ale electricitatii, pâna când teoria electronica, adica a atomilor de electricitate, a declarat razboiu teoriei câmpului electromagnetic. Au ajuns sa-si împarta, totusi, domeniile de aplicare, fiecare în domeniul lor stapânind adevarul.Acesta este si rolul stiintei. Când unitatea nu poate fi realizata, primim si doua conceptii, simultan, daca aceastea permit progresul si descoperiri noui.”
Stralucit profesor, mult apreciat de studenti si prestigios om de stiinta, Stefan Procopiu depune multa râvna si deosebit interes pentru dezvoltarea învatamântului fizic iesean si românesc, punând un accent deosebit pe cercetare expermentala. Pune la dispozitia studentilor primul curs de Electricitate si magnetism (1929), revazut si reeditat în 1938 si 1939. De asemenea, scoate si primul curs de Termpdinamica în 1941.
Profesorul Procopiu a elaborat o metoda originala pentru masurarea coeficientului de difuziune a electrolitilor în vecinatatea electrozilor, iar alte cercetari au condus la determinarea “potentialului electrocinetic” pentru numeroase aplicatii de electroforeza, astfel ca multe dintre rezultatele cercetarilor sale au citate în numeroase reviste stiintifice de fizica din întreaga lume. Si din punct de vedere didactic savantul Procopiu are marele merit al unificarii modului de predare a fizicii în România.
Atras si de problemele magnetismului terestru, se va ocupa de studierea acestora înca din 1931, astfel ca, în urma numeroaselor cercetari întreprinse, în 1947, poate arata ca momentul magnetic al Pamântului a început sa creasca, începând din 1932, de la Ecuator spre Poli, elaborând o teorie inedita despre nucleul Pamântului.
Vizibile de-a lungul timpului, meritele sale stiintifice unanim recunoscute, îi aduc lui Stefan Procopiu, în 1948, distinsa calitate de membru corespondent al Academiei Române, iar mai apoi, în 1955, de membru titular, remarcându-i-se importanta stiintifica a lucrarilor sale elaborate în decursul îndelungatei si laborioasei sale acttivitati de peste trei decenii.
În contextul în care se remarca prin noi lucrari referitoare la determinarea valorii magnetonului Bohr – Procopiu prin metode de rezonanta (1957-63), lucrari de înalt nivel stiintific, savantul Stefan Procopiu a fost propus, în doua rânduri, la Premiul Nobel al Academiei de Stiinte din Stockholm, premiu de mare relevanta mondiala din fizica.
Ca “OM al Cetatii iesene”, savantul Procopiu si-a aratat deseori deschiderea sa spre actul cultural iesean, astfel ca va fi cooptat ca membru în Comitetul de directie a Teatrului National si va deveni în timp si un statornic colaborator la revistele iesene Viata româneasca si Însemnari iesene.
Ca un corolar al recunostintei adusa puternicei sale personalitati, savantul, academician si profesor Stefan Procopiu a fost distins, atât în timpul regalitatii, cât si în timpul regimului comunist, cu numeroase si înalte distinctii, premii si medalii. În cel din urma caz, “refuzul categoric si constant de a se înscrie în rândul membrilor de partid” avea sa-i aduca numeroase critici si privatiuni privind comunicarea cu lumea stiintifica externa. Noroc de unele universitati din America, Germania si Franta, care au continuat sa-i prezinte efectul si fenomenul Procopiu, fapt ce a determinat ridicarea interdictilor asupra sa.
A iesit la pensie în 1961, retragându-se la “oaza de liniste si de creatie” din dealul Copoului, construita în 1935 “din banii economisiti la Banca Moldova”.
Mai târziu, dupa cum va relata exegeta Camelia Cristofor, în “Stefan Procopiu – pagini de viata”, Ed. Palatul Culturii, 2016, “în dupa-amiaza zilei de 22 august 1972, aflat în sezlongul de pe terasa îndragitei sale case cu flori, cochete, surâzatoare si pasnice, eminentul profesor si academician Stefan Procopiu se stinge din viata”. A fost înmormântat crestineste, cu onoruri, în prezenta unui cortegiu numeros, în parcela 25 I, 1, 38, a Cimitirului Eternitatea din Iasi, adevarat Pantheon al culturii, stiintei si spiritualitatii românesti.
A trecut de atunci jumatate de veac a Vesniciei lui Stefan Procopiu, dar posteritatea ilustrei sale personalitati iesene, românesti si universale ramâne la fel de luminoasa si astazi, prin atribuirea stralucitului sau nume unor unitati scolare din Iasi, Bârlad si Vaslui, prin bustul sau turnat în bronz, parte a grupului statuar al celor patru “corifei” ai învatamântului electrotehnic iesean si românesc, amplasat, în 2010, la centenar, în fata noii cladiri de pa malul Bahluiului a Fac. de Electrotehnica, prin numeroasele publicatii si manifestari omagiale dedicate savantului Stefan Procopiu – patronul spiritual al Muzeului Stiintei si Tehnicii de la Iasi.
În acest sens, o dovada graitoare a reprezentat-o, desigur, vernisarea expozitiei omagiale de la Palatul Culturii: “Stefan Procopiu – 50 de ani de la trecerea în vesnicie”, desfasurata, cum aminteam, duminica, 21 august 2022, în prezenta unui numeros auditoriu. În calitatea sa de curator, doamna muzeografa expert dr. Teodora-Camelia Cristofor a stiut cum nu se poate mai bine sa capteze atentia publicului, atât printr-o expunere nuantata, cât si printr-o remarcabila prezentare a exponatelor originale din viata si activitatea savantului, existente în patrimoniul muzeal, cele mai multe fiind donate de catre Rodica Procopiu, sotia savantului. Au tinut sa omagieze ilustra personalitate a savantului Stefan Procopiu, profesorul universitar dr. Gh. Popa, fost prorector al Universitatii iesene, prof.dr.ing. Alecsandru Simion, din partea Fac. de Electrotehnica si subsemnatul, Mihai Caba, ing. veteran al Luminii iesene, care, în cuvinte calde, pline de recunostinta, au întregit portretul inconfundabil al lui Stefan Procopiu din galeria marilor fizicieni români.
Sub semn omagial, expozitia poate fi vizitata pâna la sfârsitul lunii august.
Mihai Caba