“A mâncat matematica pe pâine” la Liceul Costache Negruzzi din Iasi, a studiat Medicina la Iasi, apoi în Germania si la Harvard, a ajuns partener în cadrul unei echipe de investitii a companiei londoneze Atomico, iar la sfârsitul anului 2021 a fost recomandata de prestigioasa publicatie americana The Wall Street Journal ca fiind una dintre cele “noua femei care modeleaza capitalul de risc de azi si de mâine”.
Într-un interviu pentru Ziarul de Iasi, ieseanca Irina Haivas vorbeste despre secretul educatiei obtinute la Iasi, despre trecerea de la cariera aleasa, medicina, la investitii, si despre cum se vede piata româneasca de tehnologie din biroul ei de la Atomico – unul dintre cele mai interesante fonduri de investitii din lume, lansat si condus de co-fondatorul Skype, Niklas Zennström.
La începutul lunii ianuarie, presa din România a anuntat semnarea de catre Atomico a primei investitii în aceasta tara, cu startup-ul iesean Digitail, pentru 11 milioane de dolari. S-ar putea spune ca de ambele parti ale mesei de negocieri au fost ieseni.
Sebastian si Ruxandra Pui, fondatorii Digitail, care este o platforma software de administrare a clinicilor veterinare, pe de o parte si Atomico, fondul londonez de investitii în care Irina Haivas este deja partener de câtiva ani.
La anii ei are o experienta profesionala la care multi pot doar sa viseze. Crede totusi ca liceul Negruzzi a fost temelia pe care a reusit sa îsi construiasca apoi cariera.
– Cum ai ajuns sa faci trecerea de la Medicina, la investitii în tehnologie?
– Am început facultatea de medicina în România, am mers apoi în Germania, initial cu bursa de un an si am stat pâna la sfârsitul facultatii. Am facut înca aproape un an în State, apoi am venit la Londra sa fac un master. Am terminat Medicina, dar nu am practicat cinci, zece ani, ca sa zic ca am schimbat cariera târziu. Practic, am facut schimbarea imediat dupa ce am terminat studiile.
– Erai interesata de tehnologii dinainte, sau ai descoperit pe parcurs o pasiune pentru domeniul IT?
– Sincer, lumea zice ca la 18 ani alegi Medicina din pasiune, dar cred ca, de fapt, nu neaparat toata lumea o alege din considerentele astea. Eu am facut un liceu în care se studia intensiv matematica – fizica si am facut foarte multa matematica. Iar când a trebuit sa aleg la ce facultate merg, la timpul acela nu erau chiar atât de multe variante. Sau mergeai sa faci Informatica, sau Medicina, Dreptul daca erai înclinat spre partea aceea, în rest nu erau optiuni foarte clare. Universul era putin mai îngust.
Sincer, am ales Medicina pentru ca era stiinta, iar eu veneam dintr-un background de stiinte, cu matematica – fizica. Si era greu. Mi s-a parut ca e ceva substantial, ca nu e o facultate usoara, iar dupa ce am început-o anumite lucruri mi-au placut foarte mult, dar altele nu se potriveau cu personalitatea mea. Inclusiv faptul ca întotdeauna am avut o curiozitate, o dorinta pentru o deschidere globala si Medicina, daca stai sa te gândesti, chiar daca o faci la Harvard sau în alta parte, este o profesie mult mai locala, lucrezi într-un spital. OK, interactionezi cu colegii, mergi la conferinte, dar daca ne gândim la munca de zi cu zi e închisa si trebuie sa faci acelasi lucru de multe, multe ori ca sa devii bun. Si te ultra-ultra specializezi.
Si un alt element a fost ca din anul al treilea de facultate am început sa fac tot felul de stagii de practica, unul pe “scriere stiintifica”, la British Medical Journal, am avut o bursa de cercetare, vara, la Harvard School of Public Healthcare, pe adoptia tehnologiei în îngrijirile de sanatate, apoi o alta, la Harvard Medical School pe chirurgie, inclusiv cu tehnologii care la momentul acela erau foarte inovative, inclusiv chirurgia robotica. Profesorul cu care am lucrat eu era unul dintre pionierii din chirurgia robotica. Apoi cu masterul de la Londra..
Când ai expunerea aia, dintr-o data ti se deschide o lume de posibilitati si daca te uiti, de fapt, aici, sunt destul de multi medici care fac strat-up-uri, care îsi aleg o cariera în afaceri, finante sau consultanta. Dupa master am intrat în una dintre cele mai prestigioase firme de consultanta din lume si am avut colegi medici, unul era neurochirurg, facuse patru ani de neurochirurgie, altul facuse doctoratul. Aici lumea e putin mai flexibila, mai ales în lumea anglo-saxona, pe aptitudini transferabile, pe care le poti lua cu tine dintr-o profesie în alta. Si, cumva, pentru mine, combinatia între logica si rigoarea dezvoltate prin faptul ca am facut multa matematica de când eram mica si partea de medicina, care e putin mai empirica, mai umana si practic, prin ce fac acum îmi folosesc toate aceste capacitati. Schimbarea, pâna la urma, e o evolutie. Experientele ajung la un punct în care devin multiplicatori. Eu am facut o facultate si apoi mi-am ales o anumita cariera.
– Care e cel mai potrivit moment pentru un elev sau student din România sa descopere lumea si sa mearga la studii în strainatate? La liceu, la facultate?
– Expunerea conteaza foarte mult, si se vede în generatiile de acum de la Negruzzi, care se bucura de expunere mult mai devreme. Iar numarul de studenti care pleaca în strainatate, sau care aspira la idealuri mult mai diverse decât aspiram noi, este acum mult mai mare, pentru ca sunt expusi la mult mai multe lucruri decât cum eram expusi noi când eram la liceu.
Cred ca pentru mine Negruzzi a fost mai formativ decât facultatea. Pentru ca este un liceu cu o cultura foarte aparte, care de fapt e foarte aliniata cu cultura si valorile care sunt apreciate si te ajuta sa ai succes într-o piata ca Anglia sau ca America, pentru ca e un spirit din acesta competitiv, dar foarte concentrat pe a învata si a creste, a munci destul de mult.
E o etica de munca si de lucru. Iar daca începi sa faci lucrurile astea foarte devreme, capeti încredere ca orice provocare care e grea o poti înfrunta. Si înveti si sa o mai si iei peste nas din când în când. Acum, poate s-au mai schimbat lucrurile, dar profesorul meu de matematica nu dadea nota 10 orice ai fi facut, tot te duceai acasa cu un 7, un 5. Înveti sa mai ai de a face si cu o pierdere.
Daca te gândesti cum e antrenata o echipa de sport performanta, sau un atlet performant, sunt toate elementele astea, sa-i împingi când stii ca au nevoie sa fie un pic împinsi, sa explorezi potentialul. Si aia mi se pare mie ca a fost mai formativ. Daca ma uit la toti colegii mei din liceu, desi am avut mult mai putina expunere decât generatiile de dupa, au cariere de succes.
Generatia de acum e mult mai expusa la oportunitati. Când eram noi elevi trebuia sa ai extra-determinare ti extra-curiozitate, pentru ca nimeni nu ti le punea în fata. Cred ca la facultate e momentul potrivit sa te deschizi catre lume. Dar nu plecatul în sine trebuie sa fie un obiectiv, ci sa-si caute ce li se potriveste mai bine, ce vor s faca, cel putin pe termen scurt si apoi sa gaseasca cel mai bun mod de a face ce vor. Pentru ca si facultatile astea, pot sa fie Oxford sau Stanford, sunt nume grozave.
Dar anumite discipline poate sunt mai bune la alte universitati. Cel mai bine este sa exploreze. Nu orice universitate din afara îsi ofera oportunitati. Sunt o groaza de universitati mici sau care nu sunt atât de buna si în America, si în Anglia, care nu ofera aceleasi oportunitati ca o universitate buna. Conteaza universitatea si calibrul. Este mai bine sa faci o universitate de calibru bun în România, decât sa mergi la o universitate de mâna a treia în strainatate. Si asta mi se pare informatia cel mai greu de gasit. Pentru ca, ma întreb, cum stii tu, daca esti admis la Universitatea din Edinburgh, daca e o universitate buna sau nu? Aici trebuie facuta multa cercetare.
Plus ca mai e si latura culturala. E diferit sa studiezi sau sa locuiesti în Germania fata de Franta, fata de America, fata de Anglia. Considerentele sociale si culturale sunt foarte diferite, si anumiti oameni se simt mai bine într-o cultura, decât în alta. Mi se pare foarte important sa nu fii atras doar de o anumita directie si sa cântaresti bine posibilitatile. Si eu am simtit diferentele când am plecat în Germania. Bine, Germania a fost prima tara în care am plecat, si mutatul în prima tara e întotdeauna mai dificil, apoi am trait în diferite tari. Dar clar, cultural, mie, personal, mi s-a parut mult mai usor sa ma adaptez în Londra – si Londra nu e Anglia, nu stiu cum mi s-ar fi parut în restul Angliei – decât în Germania, pentru ca e mult mai multicultural, e mult mai divers. Si în America e mult mai usor decât în Germania. Dar am colegi de facultate care sunt foarte fericiti si s-au adaptat foarte bine în Germania.
– Care e rolul tau la Atomico? Te intereseaza în special tehnologiile din domeniul medicinei?
– La Atomico sunt partener. Acolo sunt doua echipe. Una care face investitii în companii în faza incipienta, sub 15-20 de milioane, si mai avem o echipa care face runde mai mari, de 20-50 de milioane de dolari. Eu fac parte din prima echipa. Sunt aici de patru ani si jumatate, dar în domeniul investitiilor lucrez de aproape zece ani.
Atomico este un fond de tehnologie, investeste în startupuri de tehnologie, asta însemnând orice, de la internetul de consum, la software si anumite tehnologii mai avansate. Partea de medicina este doar o verticala, un sub-sector, dar tema principala e tehnologia. Atomico a fost înfiintat acum 16 ani, de Niklas Zennström, care este fondatorul Skype. În urma cu 16 ani, tot ecosistemul de tehnologie era înca foarte mic. Acum, când te uiti, pare foarte mare, pentru ca sunt o groaza de succese, Sportify, UiPath, dar atunci era un ecosistem mic.
Viziunea lui Niklas a fost de a ajuta si stimula cât mai mult cu capital ecosistemul european de tehnologie, cu convingerea ca businessurile bune pot veni de oriunde. Un alt principiu este de a lucra foarte strâns cu antreprenorii si de a-i ajuta la modul practic, nu doar cu câteva sfaturi de sus, ci chiar cu o echipa de oameni cu experienta operationala din diferite zone, comercial, resurse umane, comunicare. Iar aceste convingeri, transmise de Niklas sunt importante pentru mine. Pe partea de consultanta, unde mi-am început cariera de business, am lucrat cu peste 30 de companii din peste zece tari din Europa, America, Africa de Sud, America Latina.
Capeti o experienta foarte larga atunci când, la 20 si ceva de ani esti în sala de consiliu cu directorii generali de la companii foarte mari, si chiar daca esti cel mai mic – si de multe ori eram mai tânara cu 20 de ani fata de toti ceilalti – esti ascultat ca toti ceilalti. Sau daca lucram într-o tara ca India, eram singura femeie între 40 de oameni. Singura femeie si cea mai tânara. Poate fi intimidant când trebuie sa prezinti un proiect, însa experienta pe care o capeti este foarte importanta. Când faci consultanta, esti mai mult în biroul clientului decât în biroul tau, si partea aceea, de a lucra cu echipele, cu fondatorii, cu echipa de conducere, e foarte compatibila ce fac eu acum.
– E un avantaj pentru români si pentru ieseni ca esti acolo? Urmaresti mai cu atentie piata IT din România?
– Hai sa nu-i spunem IT, sa-i spunem tech. Stiu ca în România se foloseste mult termenul “IT”, dar acest termen este destul de limitat. IT este o functie specifica, dar tehnologia este un termen care poate sa fie mult mai larg. Ca fond european, urmarim toate geografiile din Europa. Evident, pe unele activitatea este mult mai intensa, sau piata e mult mai mare, e pur si simplu mai mult volum. Dar mandatul nostru este pe toata Europa, asa ca monitorizam ce se întâmpla peste tot. Noi venim la un anumit moment, nu intram foarte, foarte devreme, când sunt doi oameni care au o idee. Pentru asta sunt mai bune anumite fonduri, cum sunt cele care ofera capital de început (seed funds). Noi intram în business ceva mai târziu, când antreprenorii încep sa aiba nevoie de la 4 – 5 milioane de dolari în sus, si urmarim companiile care sunt în segmentul asta.
– Cum vezi piata tech din Iasi si din România?
– E clar una din zonele în care România are un avantaj. Pentru ca are talentul, educatia de matematica din liceele bune, care a creat un talent si un ecosistem de tehnologie bun, si numarul de oameni care vin din facultatile de informatica e mare. E clar una din zonele prin care se poate diferentia România.
Ce mi se pare ca s-a întâmplat în trecut e ca multi construiau produse pentru piata locala, ceea ce e OK, dar daca vrei sa accesezi capital global, trebuie sa construiesti produse pentru piata globala. Ceea ce înseamna ca intri într-o competitie care nu este numai pe domeniul tehnic, nu îti pui doar întrebarea daca tehnic poti sa construiesti produsul respectiv, ci este si o competitie sa întelegi suficient pentru cine e produsul. Pe partea asta mi se pare – mai ales înainte de UiPath – ca era mult mai focusata piata locala din România.
Acum începem sa vedem mai multe startup-uri si echipe care au avut expunerea asta si care înteleg ca pot construi un produs pentru piata globala. Digitail este un exemplu foarte bun, care a luat ce e mai bun din Iasi, talentul, creativitatea, ambitia, abilitatea asta de a face mult cu putin, a aplicat-o initial la piata locala, pentru ca a avut nevoie de feedback-ul acela rapid ca sa dezvolte produsul, dar a construit din prima un produs care sa fie aplicabil la piete mai mari. Iar în cazul lor avea mai mult sens sa se concentreze pe piata din America, din mai multe considerente. Acesta este deci, un bun exemplu de cum poti sa iei ce-i mai bun din ecosistemul local si din ce are România bun.
Si, din cauza ca au fost mai putine povesti de succes din România, sau au aparut mai târziu, românii nu au atâtea pretentii. De multe ori, mai ales în perioada asta de boom economic care s-a terminat acum, salariile pe care le voia cineva din Londra cu abilitati destul de modeste de programator de software erau foarte mari. Si aveau si pretentii de acestea de a nu munci prea mult. Evident ca e important sa respecti balanta dintre viata privata si cea profesionala, dintre munca si relaxare, dar mi se pare ca în Europa de Est exista înca ambitie si nu exista neaparat cereri din acelea, .
Asta e un avantaj, pentru ca banuiesc ca daca ar mai fi continuat boom-ul asta economic alti câtiva ani ar fi ajuns si acolo tendintele astea pe care le vedem aici, de salarii foarte-foarte mari si multe pretentii. Sincer, pentru start-up este foarte greu, cum ai sa concurezi cu ceea ce ofera Facebook? Faptul ca echipele din România, si mai ales din Iasi, nu au ajuns înca la stadiul acela de a fi “alintate”.
Si un alt lucru care e important este ca ecosistemele iau timp. Nu le construiesti peste noapte. Trebuie sa ai echipe care construiesc, apoi trebuie sa ai un succes. Apoi îti mai trebuie un succes pe baza succesului ala. Oamenii, de exemplu de la UiPath – pleaca sa-si faca companiile lor, sau devin ei investitori în stadii de astea foarte devreme, când e nevoie de capital, sau dau sfaturi, au experienta. Lucrurile astea care se recicleaza în ecosistem, asa cresti. E nevoie de timp. Si de asta daca o companie ca Digitail are succes, poate avea un impact mare în ecosistemul tech din Iasi si din România. Pentru ca oamenii care vor lucra acolo vor capata o anumita experienta, care se difuzeaza în cercul lor de prieteni si colegi.
La Atomico avem tot timpul liste cu startupuri din Iasi si din România pe care le monitorizam. Câteodata, daca îi stim, îi abordam noi. Alteori îi abordam prin investitorii initiali, care ne fac legatura cu antreprenorii. La Digitail a fost un fond de investitii din Suedia pe care îl cunosteam, si prin ei am facut legatura.
– Cât de creativa sau inovatoare este lumea de azi?
– Foarte creativa, mi se pare ca rata de inovatie se accelereaza. Zona pe care ma concentrez eu e exact zona asta de tehnologii care sunt avansate, dar la punctul de inflexie sau deja intrate în piata. Adica nu tehnologii care vor exista peste 50 de ani si eu sa investesc în stiinta. Nu fac asta, dar ma intereseaza tehnologii care sunt mai avansate decât basic software, cum a fost de exemplu mobilul, inteligenta artificiala si aplicatiile din inteligenta artificiala, partea de infrastructura de date din tot felul de industrii, partea de blockchain. În ce priveste Inteligenta artificiala un exemplu foarte bun este ChatGPT, care “a explodat” si a ajuns în mâinile tuturor. Dar nu s-a întâmplat peste noapte. Jumatate din investitiile mele sunt în AI. Prima mea investitie în machine learning a fost acum opt ani, când era un ecosistem foarte diferit. Deci, clar, se accelereaza rata de inovatie.
– Este razboiul un factor stimulativ în plan investitional?
– Cred ca, de fapt, COVID19 a accelerat tranzitia la tehnologie. Înainte nici nu ne imaginam sa nu mergem la birou în fiecare zi, iar acum aproape ca nu ne mai imaginam ca ar trebui sa mergem la birou în fiecare zi. E o schimbare care s-a produs în doar doi ani, în toata lumea, în acelasi timp. Foarte rar mai vezi o situatie care sa creeze o astfel de schimbare. Razboiul e altceva. Mi-e greu sa spun ca e un accelerator, când ceva creeaza o nesiguranta foarte mare si ajunge sa aiba, evident, impact si asupra pietelor, ajunge sa creeze un mediu economic mult mai instabil. Cu siguranta sunt zone în care se va accelera investitia, de exemplu în tehnici de aparare si în tot domeniul asta militar, probabil.
La fel cum se vor accelera investitiile si pe zona de clima si mediu, acestea nu sunt legate de razboi, dar sunt legate de o potentiala amenintare la scara mare. Cu razboiul e greu de spus, pentru ca trebuie sa iei în considerare toate plusurile si minusurile si pierderile. Si e greu sa spui ca e bun stimulator de investitii, când e atât de traumatizant.
– Ai încercat Chatbotul Chat CPT? Ce parere ai?
– Evident ca l-am încercat, ca noi toti, din prima zi, când se tot bloca. De fapt si acum se blocheaza. ChatGPT este o ilustrare a unor progrese facute într-o anumita parte din domeniul asta al inteligentei artificiale despre care, cumva, tot timpul s-a stiut ca va veni. Si au fost versiuni mult mai simple si mai putin interesante înainte, dar aparitia lui ChatGPT este un indicator de accelerare a domeniului. Nu e perfect, mai interesant este de vazut cum va fi aplicat. Pentru ca acum este un produs pe care consumatorii îl pot folosi si se joaca un pic cu el.
Dar cum va fi daca folosesti tehnologia asta si o “împachetezi” în alte produse pentru a schimba, de exemplu, modul în care organizezi o functie de marketing sau de vânzari într-o companie, pentru ca poti sa faci anumite lucruri în mod automat si mult mai simplu. Poti sa îti schimbi marjele de profit într-un business, daca automatizezi mult mai mult.
Sunt foarte, foarte multe posibilitati care nici nu au fost însa “despachetate” deloc. Vor deveni mult mai clare peste câtiva ani, dar cred ca unul din impacturile cele mai profunde este asupra acestei parti, cea operationala. Cred ca multe businessuri vor implementa o versiune pentru a-si creste profiturile, pentru a scala mai repede, pentru a ajunge la mai multi consumatori într-un mod eficient. Si poate nu pare asa de sexy, dar poate avea un impact foarte mare.
Pe partea umana, poti sa te gândesti cum va schimba modul de lucru al oamenilor sau la faptul ca, de exemplu, copiii vor avea carti personalizate pentru ei, sau va fi o aptitudine pe care sa o înveti la scoala – cum sa scrii un eseu ajutat de Inteligenta Artificiala – fata de cum sa scrii un eseu tu singur, asa cum se învata acum. Mi se pare o oportunitate enorma. Multa lume zice ca vom pierde joburi. Dar puteai sa zici asta si în 1900, când toata lumea lucra în agricultura. Pâna la urma, viata ni s-a usurat, nu ni s-a îngreunat.
– L-am rugat pe ChatGPT sa-ti puna doua întrebari. Si iata ce întreaba:
1. “Care sunt criteriile dumneavoastra de investitii si cum evaluati oportunitatile potentiale?”
2. “Cum va diferentiati de alti investitori în tehnologie si cum contribuiti la cresterea companiilor în care investiti?”
– Ha ha, sunt întrebari foarte bune. Cum ne diferentiem? Daca te uiti pe site-ul nostru, ai sa vezi o echipa foarte mare, din care doar 15 sunt investitori si restul este o echipa construita sa lucreze cu antreprenorii si sa-i ajute. Daca te uiti pe alte site-uri, ai sa vezi ca nu e atât de mare echipa. Plus ca avem si o întreaga retea care nu e prezentata pe site si care, la fel, sunt consultanti care pot intra în companii si pot ajuta.
Pe partea de cum aleg, noi suntem un fond foarte mare de investitii. Când ai un fond mare, trebuie sa cauti companii care chiar ajung sa schimbe total o piata, sa regândeasca modul de a face un anumit lucru sau sa digitizeze un sector întreg. Evident, sunt multe companii bune, businessuri bune, dar care nu au neaparat potentialul ala. Asta e un criteriu pentru noi: daca piata, produsul si antreprenorul au viziunea sa construiasca ceva foarte mare. Aici gândirea globala este foarte importanta.
Daca esti în State sau în China, atunci poate ca poti gândi ceva pentru piata locala, dar în rest e mult mai greu. Al doilea considerent este ca fondatorul este foarte important, viziunea fondatorului. Modul de a gândi produsul, ce avantaje are sau cum gândeste diferit, fie ca are cunostinte sau experiente dinainte sau are o anumita abilitate tehnica, sau o retea foarte puternica de contacte. Si nu doar fondatorul. E importanta echipa fondatoare, dar si echipa din jurul lor. Ne uitam pe cine angajeaza, ce talente atrag în organizatie, pentru ca singur nu poti construi ceva de succes.
În plus, trebuie sa avem un motiv – “de ce acum?”. Si e importanta si relatia cu fondatorul. Pentru ca atunci când intram într-o companie lucram mult cu acesta, dureaza 7-8 ani pâna la o iesire din companie. Si asta înseamna ca trebuie sa simti ca poti lucra cu persoana respectiva, sa existe chimie între voi. Trebuie sa aveti valorile aliniate, pentru ca pot aparea probleme pe parcurs.
De exemplu chestiuni legate de diversitate. Daca, de exemplu, sunt echipe formate doar din barbati albi care nu recunosc faptul ca diversitatea e importanta, asta ar intra în conflict cu valorile noastre . Ne uitam si la asta, dar ne uitam si daca putem chiar sa fim de ajutor. Noi trebuie sa avem o perspectiva pe termen foarte lung. Pentru ca intram, investim în companie atât de devreme si le tinem în portofoliu 7, 9, 10 ani, pâna, sa zicem, vând businessul unei companii foarte mari. Si atunci avem o privire de ansamblu pe termen lung.
– Are tehnologia prejudecati?
– Problema de prejudecata, de etica, e clar una pentru care vor trebui gasite solutii. Un model de inteligenta artificiala învata în functie de datele pe care i le dai, si de contextul pe care i-l dai. Si daca acel context are prejudecati, atunci si modelul va avea prejudecati. S-ar putea sa apara solutii prin care sa poti elimina prejudecatile acelea prin modelul în sine. Adica modelul în sine sa se corecteze, nu sa trebuiasca sa îi schimbi tu datele pe care i le pui. Eu cred ca suntem foarte devreme în a gasi solutii la prejudecati. Dar clar, întrebari legata de prejudecata de etica, de continut vulgar sau violent, sau continut fals care poate fi folosit cu tot felul de scopuri malefice, este foarte importanta. Dar e si o necunoscuta. Si lumea lucreaza deja la asta.
Interviu realizat de Cristina PETRACHE