Pentru ca tot e uichend azi, si pentru ca tot au scris ieri colegii nostri de scandalul de la opera ieseana cu balerinii nemultumiti de sefa, am zis ca haidati, pe azi, sa bagam si noi olecuta batul prin gard tot acolo.
De-un par egzamplu, una scurta dar vioaie despre sef, mister Fermesanu, unul din cei trei tenori care ne încânta uneori cu vocile lor frumoase. Ei bine, cica de ceva vreme seful e foarte nervos, caci cineva si-a pus mintea cu negocierile lui politice desfasurate zice-se în mare secret. Iar motivul nervozitatii pleaca de la faptul ca cineva, cu un anume interes banuim, a tot mers prin oras si, unde a vazut afis cu cei trei tenori, si cu seful de la Opera în mijloc, i-a si lipit un abtibild cu PSD pe chept. Iacata mai jos doua astfel de afise, unul prin Centru, altul la Aeroport:
Nervozitatea sefului vine însa din alta parte, iar asta cu abtibildurile doar a pus capac. Spun gurile rele ca el ar negocia de ceva vreme, sa tot fie vreo trei luni, o trecere de la PSD la PNL, partidul colegului de trio, seful de la Palat. Si când mai avea putin si se batea palma, s-a aflat de aceste negocieri la partidoi, în speta seful de la munitip, musiu secretar de stat, adicatelea taman cel care l-a adus în PSD si i-a dat functia de sef acolo. Iar peste toate, acuma când negocierile sunt în toi, au aparut prin oras si aceste abtibilduri cu bucluc, va dati seama. Of, of, asa se întâmpla, stimati telespectatori, când vrei sa amesteci politichia de Bahlui cu opera lirica, of…
Poveste în sens invers: de la PNL la PSD. Dar cu dom’ Costel în fundal
Una scurta, tot transpartinica, dar de data asta în sens invers fata de aia de mai sus: dinspre PNL spre PSD. Frunzarind noi ieri, de control, rotogolul internetului si tarlaua îmburuienita a Feisbucului, am gasit o interesanta postare, a unui domn premare din judet (nu spunem cine, persoana importanta – vorba lui nenea Iancu) care tocmai a sarit pârleazul dinspre liberali spre partidoi. Iar la întrebarea unui cetatean, ceva genul: ce facusi, guguta, te-ai dat cu partidoiul?, premarele i-a raspuns exact asa: «Practic ma „fugari” Costel Alexe cu aroganta si nesimtirea specifica lui. Avui curajul saîi reprosez niste probleme de comportament, iar el atât a stiut saîmi dea replica: „Daca nu îti convine, poti pleca, ma lipsesc de voturile celor din comuna Bam-bam-bam”. Asta în fata a 50 de primari. Ceea ce denota ca este modul lui de a gândi. Înghiti, te supui baronului, sau pleci. Procedasi în consecinta. Îi multumesc fiindca mi-a dat un sfat bun».
Ohohoo, deci dom’ Costel da asa de usor cu piciorul la câteva mii de voturi? Asta sa însemne oare ca da din grasime? Sau o fi doar o chestiune de soric?
Propunerea unui cunoscut iesean: functia de Saf de galaxie!
La final, ca încheiere, una amuzanta culeasa zilele astea tot de pe rotogolul feisbucist: o postare faina a unui cunoscut universitar infectionist iesean stabilit peste Ocean, la Universitatea din Pittsburgh, medicul Cristian Apetrei, acolo unde auzim ca face cinste tarii prin profesie, dar, iote, ne face si noua, iesenilor, cinste cu glume bune, gratis. Iacata, asadar, postarea:
«SPIRITUL VIZIONAR SI NEÎNTELEGEREA DE CATRE MASSE:
Marea problema a contemporaneitatii este ca nu întelege spiritele vizionare: la Iasi, criticii de arta de pe strada n-au înteles Hidra, dupa cum oamenii politici de pe mapamond n-au înteles contributiile esentiale la diplomatia mondiala ale lui Klaus Iohannis. Pânaîntr-acolo încât, ma tem, o sa ramâna sarmanul om fara vreo functie majora: nu tu NATO, nu tu Comisie Europeana. Sincer, cred ca singura solutie ar fi sa i se creeze pozitia de Saf de galaxie. În felul asta, scapasi occidentalii de grija lui, dar si el de grija ca, Doamne fereste, daca se alege în vreo functie publica europeana s-ar putea sa trebuiasca sa reînceapa sa circule cu avioane de linie, ca toti nenorocitii.»
**** PONT ****
Materialele de mai sus sunt o parodiere umoristica a realitatilor iesene si nationale, realitati care sunt tratate la modul cel mai serios în articolele de news ale editiei noastre. Orice asemanare cu oameni si fapte din viata reala poate fi, asadar, pur întâmplatoare.