Fiul urma sa plateasca, potrivit întelegrii scrise, 1.600 lei lunar pentru ambii parinti.
Un iesean a fost chemat în judecata de un azil privat, gestionat de o fundatie, pentru plata serviciilor asigurate parintilor sai. Ieseanul a platit o vreme, dar apoi au început sa se adune restantele. Judecatoria a dat dreptate fundatiei, dar numai pe jumatate. Ieseanul va trebui sa plateasca pentru tatal sau, dar nu si pentru mama, decedata între timp.
În decembrie 2015, fundatia „Izvor” a încheiat cu A.L. si M.L. doua contracte de prestari servicii sociale, cei doi batrâni fiind reprezentati de fiul lor, C.L. Acesta urma sa plateasca lunar câte 1.600 de lei pentru cazarea celor doi parinti ai sai. În urmatorii ani, contributia s-a majorat treptat, ajungând în 2020 la 2.250 lei lunar. Batrâna, A.L., a ramas în centru pâna la deces, iar C.L. a parasit azilul în 2020. Daca initial, platile s-au facut la timp, ulterior ele au devenit sporadice, adunându-se restante de 27.750 lei pentru mama si aproape 40.000 lei pentru tata.
În analiza cazului, magistratii Judecatoriei s-au raportat pe de o parte pe reglementarile referitoare la contractele încheiate între persoane, iar pe de alta parte pe cele referitoare la succesiune. Astfel, contractele au fost încheiate între fundatie si beneficiari, respectiv cei doi batrâni, fiul fiind platitorul obligatiilor asumate de parintii sai. Ca urmare, în aprecierea judecatorilor, nu el era dator fata de azil, ci parintii sai, ca beneficiari ai serviciilor de cazare si îngrijire.
Magistratii au decis ca datoria aferenta tatalui, de 39.300 lei, sa fie platita în solidar de acesta si de fiu. Situatia datoriilor mamei a ramas însa nesolutionata, dintr-un motiv simplu: nu s-a dovedit ca fiul ar fi fost mostenitor al mamei sale si deci, ca ar fi preluat si datoriile acesteia.
„Daca succesibilul nu si-a exercitat dreptul de optiune, se stinge dreptul de a accepta mostenirea si, odata cu acest drept, se stinge cu efect retroactiv si titlul sau de mostenitor, devenind strain de mostenire; cu alte cuvinte, stingerea prin prescriptie a dreptului de optiune atrage stingerea chiar a vocatiei succesorale. Asadar, atât timp cât reclamanta nu a dovedit ca pârâtul C.L. a acceptat mostenirea ramasa dupa defuncta sa mama A.L., masa succesorala ce cuprinde atât activ, cât si pasiv, acestea constituie tot atâtea argumente pentru neobligarea pârâtului la suportarea sumelor decurgând din serviciile sociale prestate în favoarea defunctei”, au argumentat judecatorii.
Cererea azilului în privinta celor 27.750 lei ramasi neplatiti de catre A.L. a fost astfel respinsa. Solutia Judecatoriei a fost atacata cu apel de fundatia „Izvor”, cazul intrând ieri pe rolul Tribunalului.